Pe termen scurt, pentru Europa asigurarea transporturilor de gaz natural lichefiat va fi dificilă și costisitoare, notează The Economist. În contextul nervozității Moscovei cu privire la aprovizionarea cu gaz a clienților occidentali, publicația britanică explorează măsura în care LNG poate juca un rol major de compensare, mai ales că infrastructură există, iar capacitățile utilizate până acum s-au apropiat doar de jumătate.
<< Invadarea Ucrainei de către Rusia a generat noi speculații cu privire la viitorul energiei europene și, în special, cu privire la furnizarea de gaze naturale. Continentul obține din gaz aproximativ un sfert din energia folosită. În 2019, Rusia a furnizat peste 40% din acel gaz. Occidentul nu a mers atât de departe încât să impună limite la exporturile de gaze rusești, deși Germania a suspendat licențele pentru Nord Stream 2 (ns2), o conductă finalizată, dar încă neoperațională, între Rusia și Germania. Dar dacă președintele Rusiei, Vladimir Putin, ar opri gazul către Occident? O sursă alternativă de energie este gazul natural lichefiat (LNG), care este de obicei transportat pe mare. În ce măsură LNG ar putea înlocui gazul rusesc prin conducte, ca sursă de energie pentru Europa?
Europa folosește deja mult LNG. El reprezintă aproximativ un sfert din importurile de gaze naturale ale regiunii. O întrebare este cât de mult mai poate procesa Europa. LNG este mai întâi transformat în lichid pentru a fi transportat; apoi trebuie să fie „regazeificat” la terminale, de obicei lângă coastă, înainte de a putea fi folosit pentru încălzirea și alimentarea caselor. Investițiile mari în instalațiile de regazeificare înseamnă că Europa are o capacitate inactivă suficientă. Anul trecut, terminalele de import din regiune au funcționat la 45% din capacitate, potrivit Energy Intelligence, deși nu toate aceste terminale sunt amplasate la locul potrivit. Germania nu are terminale, în timp ce Spania are un sfert din capacitatea continentului, chiar dacă infrastructura sa de gaze este în mare parte izolată de restul Europei.
Mai presantă este problema ofertei disponibile de LNG. Cei mai mari exportatori de LNG sunt America, Australia și Qatar. Deși toți au mult mai mult gaz, toți exportă deja la maximum sau aproape. Este nevoie de mult timp pentru a extinde capacitatea de lichefiere și de export, așa că, pe termen scurt, cea mai bună speranță a Europei ar fi să pună mâna pe încărcăturile de LNG existente, destinate inițial altor zone. Dar Asia are și ea un apetit puternic pentru LNG. De exemplu, importurile Chinei au crescut cu 82% între 2017 și 2020; anul trecut a depășit Japonia, în calitate de cel mai mare importator din lume. Iar aproximativ 70% din LNG-ul tranzacționat la nivel global se bazează pe contracte întinse pe zece ani sau mai mult. Europa tinde să se bazeze pe piețele spot și pe contracte mai scurte. În trecut, aceasta a permis Europei să profite de prețurile scăzute atunci când stocurile erau abundente și asigura că țările nu se angajau să utilizeze combustibili fosili decenii în viitor. Dar a și lăsat Europa la cheremul pieței.
Atunci când rezervele de gaze ale Europei s-au redus, în toamnă și iarnă, în parte din cauza scăderii livrărilor rusești, importurile de LNG au crescut. La fel și prețurile. În trecut, prețurile spot din Asia erau de obicei mai mari decât în Europa. Dar în ultimele luni prețul din Europa a egalat uneori nivelurile asiatice. Invadarea Ucrainei nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile. Prețul pentru LNG-ul livrat în nord-vestul Europei a crescut cu 29% într-o zi, după ce Putin și-a anunțat „operațiunea militară specială”, pe 24 februarie. Politicienii încearcă să asigure noi provizii de LNG pentru Europa. Cum America nu poate oferi mult mai mult, președintele Joe Biden a promis că va ajuta Europa să găsească surse. Până acum, încercările lui au dat puține roade. Pe 22 februarie, ministrul energiei din Qatar a declarat că este „aproape imposibil” să furnizeze rapid suficient LNG pentru a înlocui gazul din Rusia. LNG nu este singura pârghie pe care o are Europa pentru a compensa un deficit de aprovizionare rusească, dar este una importantă și greu de tras. >>
