Polemica bombelor atomice din Turcia. Cotidian pro-Erdogan: „80 de milioane de oameni, ostatecii stocului nuclear al SUA”

Cotidianul New York Times a scris că „SUA au pregătit un plan pentru evacuarea a unui număr de 50 de arme nucleare aflate la Incirlik”, transmite RADOR, care citează publicația pro-Erdogan Milliyet.

Conform cotidianului, „oficialul care a transmis această ştire declară că aceste arme sunt ţinute ostatice de preşedintele Erdoğan”.

„Acest lucru marchează încheierea de facto a alianţei dintre Turcia şi SUA” este comentariul cotidianului.

Pe de altă parte, Jeffrey Lewis de la Centrul pentru Studii în domeniul Neproliferării a declarat: „Este o situaţie cu care ne-am întâlnit pentru prima dată în istorie. O ţară în care sunt staţionate armele nucleare ale SUA a atacat cu obuze de artilerie trupele americane.”

Ultimul comentariu este în afara realităţii…, comentează în articol Güneri Cıvaoğlu.

Încă de la lansarea operaţiunii, Turcia şi-a anunţat, precizat „determinarea pentru a nu afecta trupele SUA aflate pe teren şi eforturile sale pentru ca acest lucru să nu se producă”.

Dar…

Prima parte a ştirii este importantă.

Una dintre cărţile pe care Turcia le deţine împotriva Statelor Unite şi despre care crede că este o carte puternică este „Închiderea bazei militare de la Incirlik”.

În timpul mandatului de premier al lui Süleymen Demirel, în anul 1976, această carte a fost adusă în actualitate.

Dar, în urma deciziei Consiliului Unităţii Naţionale, care a organizat lovitura de stat militară din 12 septembrie 1980, baza militară de la Incirlik a fost redeschisă SUA.

În acea perioadă „armele nucleare amintite mai sus au rămas în totalitate în afara controlului SUA”.

În timp ce operaţiunea „Izvorul Păcii” continuă, Turcia, care se confruntă tot timpul cu ameninţări venite din partea Statelor Unite, ar putea închide din nou baza militară de la Incirlik, pentru că va fi obligată.

Acest lucru nu este un secret.

Se vorbeşte.

S-ar putea ca Statele Unite, faţă de o tensiune care va escalada până în „punctul de rupere” să dorească să prevină o situaţie asemănătoare cu cea din perioada 1976-1980.

De altfel, nu se poate spune că şi Turcia este mulţumită de existenţa pe teritoriul său a unui stoc nuclear care să arunce în aer întreaga regiune.

Iar dacă privim din alt unghi, putem comenta astfel: „80 de milioane de persoane din Turcia sunt ostatecii stocului nuclear al cărui control este deţinut de Statele Unite”.

Însă ceea ce trebuie luat în serios este comentariul New York Times „Evacuarea a 50 de arme nucleare staţionate la Incirlik, va însemna încheierea de facto a alianţei dintre Turcia şi SUA”.

Adică…

În tratat nu există un articol care să reglementeze „anularea statutului de membru NATO”.

Iar o decizie privind „anularea” acordurilor bilaterale dintre Turcia şi SUA este neavenită.

Chiar dacă pare că din punct de vedere legal „statutul de membru” şi „alianţa” continuă să existe, se atrage atenţia asupra „încheierii de facto”.

Putem folosi metafora „Chiar dacă nu există o decizie a tribunalului, soţul şi soţia pot trăi în case separate”.

O căsnicie încheiată în minte, cei doi soţi trăind de facto separaţi.

Dar…

În ultimă instanţă, procesul în care ne aflăm pentru proiecţia „posibilităţii celei mai proaste” este foarte departe.

Legăturile dintre Turcia şi SUA şi Turcia şi NATO şi nevoia unuia de celălalt nu par a se rupe, a fi rupte aşa repede.

Este atât de puternică încât poate rezista la examenul unor tensiuni mult mai dificile.

Şi în plus, a aminti oamenilor de stat regula de aur „a prevedea înseamnă a conduce” şi de a o reţine este benefică.

CITIȚI ȘI:

Pericolul de la Incirlik: bombele nucleare americane, armă de șantaj a lui Erdogan în relația cu SUA