„În timp ce Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, era pe cale să aterizeze, duminică (24 iulie – n.tr.), în Africa, el a publicat un articol de opinie, învinuind Occidentul pentru criza alimentară globală care a adus milioane de africani în pragul foametei. Zeci de instituții media locale l-au preluat rapid. Mii de utilizatori l-au distribuit pe Facebook”, scrie Politico.
<< În aceeași perioadă, Josep Borrell, șeful diplomației UE, a fost o fantomă virtuală online, conform datelor de la CrowdTangle, un instrument de analiză a rețelelor de socializare deținut de Meta. Borrell a avut doar o mențiune pe Facebook despre Africa.
Cea mai recentă confruntare dezechilibrată dintre Lavrov și Borrell pentru inimile și mințile oamenilor din Africa evidențiază ceea ce mulți din cercurile politice ale UE știu de ani de zile, dar puțini sunt dispuși s-o recunoască public.
În lupta de dezinformare dintre Rusia și UE, Europa rămâne depășită și lipsită de resurse pentru a combate manualul sofisticat al Kremlinului, care combină mass-media de stat, zeci de diplomați răspândiți în întreaga lume și, ocazional, instrumente ascunse pentru a comercializa neadevăruri și minciuni directe.
Strategia rusă se poate extinde rapid pe măsură ce șeful diplomației ruse străbate patru țări africane săptămâna aceasta – tactici pe care UE nu le poate combate cu ușurință. În ciuda sancțiunilor larg răspândite împotriva mass-mediei de stat, cum ar fi RT și Sputnik, publicațiile ruse continuă să ajungă la zeci de milioane de oameni la nivel global cu un mesaj deschis pro-rus. Ca răspuns, UE nu a reușit să contracareze această presă a falsurilor, bazându-se adesea pe comunicate de presă, pe fotografii neobișnuite și pe un număr mic de oficiali însărcinați cu dezinformarea rusă.
„Abilitatea Rusiei de a-și promova dezinformarea a rămas necontrolată în multe părți ale lumii”, a declarat Bret Schafer, șeful echipei de manipulare a informațiilor a Alianței pentru Securizarea Democrației, care urmărește dezinformarea susținută de stat. „Poate că audiența sa [în Europa] a scăzut de când a început războiul. Dar asta nu înseamnă că nu-și găsește audiență în altă parte”.
Totuși, zelul lui Lavrov s-ar putea dovedi nu într-atât de productiv. Spre deosebire de perioada Războiul Rece, când multe dintre guvernele africane apelau la Moscova pentru ajutor, multe dintre țările din regiune se uită acum la buzunarele adânci ale Chinei, nu la Rusia.
„Folosirea narațiunii colonialiste malefice nu este nouă, deoarece Kremlinul o folosește de ani de zile ca parte a unei strategii mai ample de a-și crește amprenta în Africa”, a declarat Amanda Paul, analist senior de politici la Centrul de Politici Europene. „În cele din urmă, Rusia are foarte puțin de oferit țărilor africane. În afară de arme, securitate și energie, multe tranzacții rămân doar pe hârtie.”
Capacitatea Rusiei de a-și împinge dezinformarea la nivel global, în timp ce UE urmărește în cea mai mare parte de pe margine, nu este tocmai ceea ce sperase Bruxelles-ul atunci când a luat măsuri împotriva presei susținute de Kremlin în urma declanșării invaziei din Ucraina.
„Trăim într-o eră cu totul nouă”, a spus un oficial european, care a subliniat modul în care țările membre ale UE vorbesc acum pe o singură voce despre opoziția lor față de Rusia, în comparație cu luptele anterioare dintre cei care doreau să înfrâneze presa de stat rusă și cei care nu vedeau în RT sau Sputnik niște vânzători ambulanți de neadevăruri. De asemenea, UE a lucrat recent cu Statele Unite și Regatul Unit pentru a demonta minciunile Kremlinului, inclusiv că președintele ucrainean Volodimir Zelenski este un neo-nazist, înainte ca acestea să poată câștiga tracțiune în Occident.
Totuși, Bruxelles-ul a adus în mare parte un cuțit la o luptă cu arme de foc în ceea ce privește capacitatea sa de-a combate mașinăria de propagandă de milioane de dolari a Rusiei. Acest lucru este valabil mai ales în țările vecine ale UE, cum ar fi cele din Balcani, și în țările cu importanță strategică, precum acele state africane pe care Lavrov le vizitează în această săptămână.
Până acum, Bruxelles-ul a jucat binișor, inclusiv prin avertismentele repetate ale președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, privind dezinformările Rusiei. Dar nu a reușit să țină pasul cu desfășurarea amenințării.
Unitatea oficială de dezmințire a Kremlinului din Europa, cunoscută sub numele de East Stratcom, care este găzduită în cadrul serviciului diplomatic al UE, are un buget anual de câteva milioane de euro, în comparație cu resursele aproape nelimitate de care dispune principalul său adversar: presa de stat rusă. Scopul principal al unității este să evidențieze neadevărurile Kremlinului prin intermediul unui site care adună o parte din opiniile pe care mass-media de stat rusă le obține lunar, potrivit SimilarWeb, o firmă de analiză a datelor. În ciuda sancțiunilor recente ale UE, RT continuă, de asemenea, să-și dezvolte tacticile, inclusiv crearea de noi site-uri în germană, franceză, spaniolă și engleză pentru a evita interdicția blocului.
„Suntem, desigur, conștienți de încercările de a ocoli sancțiunile”, a declarat pentru Politico Vera Jourova, vicepreședintele Comisiei pentru valori și transparență. „În special în lumea online, acesta este, într-o oarecare măsură, un joc de «lovește-cârtița».”
Manualul de propagandă al Rusiei a evoluat de la invazia sa în Ucraina în urmă cu cinci luni – și a devenit din ce în ce mai geopolitic.
Cea mai recentă călătorie a lui Lavrov în Africa urmează unui val de articole media susținute de stat și postări din conturile oficiale de pe rețelele de socializare diplomatice ruse care au dat vina pe Occident pentru criza alimentară care a cuprins continentul. În recentul său articol de opinie, de exemplu, ministrul rus de externe a spus că Europa și SUA au agravat penuria de alimente în urma pandemiei de COVID-19, în timp ce sancțiunile Occidentului împotriva Moscovei sunt la fel de vinovate.
În realitate, nu există sancțiuni occidentale asupra cerealelor depozitate în Ucraina, chiar dacă unele companii și-au exprimat precauție cu privire la colaborarea cu Rusia pentru a le debloca.
„Ei promovează poziția anticolonială a Rusiei ca o modalitate de a influența opinia publică în favoarea lor și de a sublinia legăturile ideologice cu liderii africani”, a declarat Pauline Bax, director adjunct al programului Africa la International Crisis Group, o organizație nonprofit. „Este mai mult politică decât sprijin financiar.”
Ca răspuns, oficialii UE au promovat așa-numita strategie Global Gateway a blocului, un plan propus de 300 de miliarde de euro pentru a oferi ajutor financiar public și privat economiilor în curs de dezvoltare, ca urmare a recentei pandemii globale. Scopul este de a oferi asistență țărilor care ar putea apela la regimuri mai autoritare precum China și Rusia pentru sprijin, deși puține proiecte din strategie nu au fost până acum dezvăluite.
Parțial, tacticile Europei au suferit din cauza eșecului de a se potrivi cu capacitatea Rusiei de a-și transmite mesajul oamenilor de pe tot globul, dintre care mulți văd mass-media susținută de Kremlin ca o alternativă legitimă la mijloacele locale sau occidentale. Mai multe instituții de presă naționale din Africa au difuzat editorialul lui Lavrov săptămâna aceasta.
În America Latină, de exemplu, RT en Español, avanpostul în limba spaniolă al dezinformării ruse, a devenit o sursă de știri pentru milioane de localnici. În țările francofone din Africa, RT France și-a dublat eforturile de a promova o alternativă prietenoasă cu Moscova, având în vedere că accesul său în Franța s-a diminuat în urma sancțiunilor UE, potrivit unei analize social media a Politico.
Pentru Tijana Cvjetićanin, fact-checker din Balcani care a urmărit ascensiunea neadevărurilor rusești, mass-media locală pro-rusă înregistrează, de asemenea, în mod obișnuit ceea ce apare pentru prima dată pe RT și Sputnik, dând acestor falsuri o nouă sursă de viață prin căi care sunt greu, dacă nu imposibil, de combătut cu resursele limitate ale UE.
„Originea majorității acestor afirmații este fără echivoc rusă, fie din sursele lor oficiale – discursurile lui Putin, Ministerul Afacerilor Externe, generalii lor de armată, ambasadele locale – sau din mijloacele de propagandă precum Sputnik în limba sârbă”, a spus ea. „Sursele locale practic traduc și republică afirmațiile lor, adăugând din când în când ceva «aromă» locală.” >>
George Friedman: Rusia încearcă să construiască un flanc spre sud-vestul Ucrainei, în Moldova
