Cum se adaptează zonele mai puțin vizibile ale societății, în condițiile izolării impuse de autorități din cauza pandemiei de coronavirus? Într-un articol din ediția pentru abonați, Liberation explorează universul prostituției tocmai din această perspectivă.
„Într-o săptămână voi fi pe uscat, incapabilă să-mi plătesc cumpărăturile și chiria. Mi-e teamă să nu mor de foame”. La celălalt capăt al liniei, vocea Iuliei este febrilă. Această prostituată în vârstă de 46 de ani și-a oprit activitatea obișnuită de câteva săptămâni înainte chiar de debutul izolării decise de autorități pe fondul pandemiei de coronavirus. „Sunt HIV pozitiv [sub tratament, deci nedetectabilă – n.r.] și mi-a fost teamă să nu mă îmbolnăvesc”, mărturisește Iulia, care de obicei își primește clienții în apartamentul său parizian.
Sindicatul francez al lucrătorilor sexuali colectează zilnic asemenea mărturii. „Din punct de vedere al sănătății, evident că ar trebui să se oprească acum. Dar pentru multe problema se pune în alți termeni: te întorci la treabă ori mori de foame”, explică purtătorul de cuvânt al sindicatului, Anaïs de Lenclos.
„Ne-am trezit într-un coșmar”
„Ne-am trezit într-un coșmar”, spune președinta asociației Acceptess-T, Giovanna Rincon. „Nu ne putem permite, financiar sau logistic, să facem față recomandărilor guvernului. Cum vor trăi lucrătorii sexuali? În curând, vor trebui să iasă și să caute un client ca să-și asigure subzistența. Și astfel se vor pune în pericol”.
Contactați de Liberation, oficiali din zona secretarului de stat responsabil egalitatea de gen și lupta împotriva discriminării au răspuns că „pentru guvern important este ca toată lumea să fie protejată, iar asta înseamnă și că prostituatele trebuie să își înceteze activitatea”.
Ușor de zis, greu de făcut, comentează autorul articolului din Liberation.
Acesta citează apoi un responsabil al sindicatului de profi, o tânără de 28 de ani. La rândul ei, Amar este escortă. „Am făcut strategii cu unii dintre clienții mei. De exemplu, continuăm relațiile erotice prin telefon, dar asta nu e suficient pentru a-ți putea plăti chiria”. Ca atare, sugerează aceasta, chiar dacă nu are niciun chef de a încălca izolarea impusă pe perioada pandemiei de coronavirus, la un moment dat nu va mai avea de ales.
Pentru Pedra, în vârstă de 39 de ani, revenirea la locul ei din Bois de Boulogne, în timpul izolării, nu este o opțiune. „E prea riscant”, spune aceasta. Această transexuală originară din Peru caută însă cu orice preț ceva de muncă pentru a-și asigura mâncarea. „Mi-a mai rămas jumătate de pui în frigider, puțin orez în dulap și nu am aproape nimic de mâncare pentru câine și mine pisică”, mărturisește, pentru Liberation, printre lacrimi. „Nu știu cât
va mai dura”, adaugă prostituata.
În Franța, TDS (lucrătorii sexuali – n.r) nu sunt eligibili pentru a primi șomaj parțial. Puținii lucrători declarați ar putea solicita o formă de sprijin din fondul de asistență al lucrătorilor independenți.
Eva Vocz, de la Federația Umbrela roșie, avertizează că în această perioadă numeroși proprietari le amenință pe lucrătoarele sexuale cu evacuarea. Dă ca exemplu cazul lui Didi, în vârstă de 35 de ani, care în curând nu-și va mai putea plăti chiria la locuința sa din Nantes.
Situația e aceeași și în Lyon. „Am închiriat cinci nopți într-un hotel pentru o femeie de stradă, dar am aflat a doua zi că se închide”, spune și Antoine Baudry ,de la asociația Cabiria.
Potrivit Liberation, în aceste condiții asociațiile care se îngrijesc de drepturile prostituatelor se organizează pentru putea a interveni.
Bus des femmes și Basiliade oferă asistență medicală și alimentară. Se strâng bani pentru achiziționarea de alimente, articole sanitare, pentru plata chiriilor. Pe contul de Instagram, „tapotepute”, s-au strâns deja aproape 14.000 de euro.
