În contextul protestelor masive din Iran, loialitatea armatei nu a fost încă testată, notează The Economist.
Principalele linii ale analizei:
- În fiecare seară, la ora 22:00, Mahvash, o studentă, deschide fereastra apartamentului ei de la etajul cinci și începe să strige. Vecinii îi preiau cuvintele „Femei, viață, libertate!”. Scandările sale împotriva teocrației Iranului răsună și se răspândesc în Teheran. Unii poartă măști pentru a evita identificarea. Mulți sting luminile. Aproape toate sunt voci de femei. „Sângele vărsat pe nedrept va fierbe până la sfârșitul timpurilor”, spune un vechi proverb persan, acum din nou la modă.
- La aproape o lună după ce au izbucnit protestele, odată cu uciderea lui Mahsa Amini, o tânără de 22 de ani reținută de poliția morală pentru că lăsase să i se vadă prea mult păr, ayatollahii iranieni încă se chinuie să mențină ordinea.
- Tulburările s-au răspândit în toată țara, determinând greve în unele bazaruri și instalații petroliere. Buletinele de știri de stat, care au ignorat protestele, le denunță acum drept comploturi străine. Și, în demersul de a recâștiga controlul deplin, ayatollahii au întărit poliția cu unități ale paramilitarilor ideologici cunoscute sub numele de Basij. Loialitatea armatei nu a fost încă testată.
- Când au început protestele, pe 16 septembrie, regimul și-a retras echipajele de poliție morală și a lăsat poliția să preia conducerea. Câteva femei cu capetele dezvelite au fost bătute. Pe măsură ce tot mai multe baticuri au fost date jos, au recurs mai întâi la tasere și apoi la tunuri cu apă, gaze lacrimogene și uneori puști cu aer comprimat. Dar asta i-a scos în stradă pe bărbați, pentru a apăra femeile. Unii protestatari i-au târât pe polițiști și i-au lovit cu piciorul. În mai multe orașe, poliția a fugit, sub o „ploaie” de pietre.
- Cu forțele ministerului de interne umilite, ayatollahii au recurs din ce în ce mai mult la Basij. Spre deosebire de poliție, aceste trupe dau raportul Corpului Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC), garda pretoriană a ayatollahilor. Unii sunt îmbrăcați în civil. Alții poartă haine negre sau de luptă și patrulează pe motociclete. Mulți poartă pistoale și, din ce în ce mai des, mitraliere. IRGC își folosește, de asemenea, unitățile de culegere a informațiilor pentru a percheziționa casele suspecților activiști, pentru a le confisca telefoanele și pentru a face arestări. A trimis mesaje text prin care îndemna informatorii să raporteze activitatea disidenților.
- Frica a perforat euforia inițială a protestatarilor. În primele zile de protest, mulți oameni de securitate au purtat măști pentru a-și ascunde identitatea. Acum, o fac protestatarii. Basiji au distrus și au închis cafenelele în care activiștii obișnuiau să se adune. Instanțele revoluționare conduse de clerici emit sentințe sumare. Mohsen Amiryousefi, șeful asociației regizorilor, a fost condamnat la doi ani de închisoare după ce a semnat o petiție prin care se făcea apel la eliberarea a trei membri. Închisorile sunt atât de pline încât depozitele au fost rechiziționate drept centre de detenție. Trecătorii relatează că au auzit țipete de acolo. Mulți activiști din Teheran recunosc că sunt paralizați de paranoia. Unii au fugit în munți.
- Dar deși adunările mari s-au diminuat, protestele continuă. După săptămâni fără lideri, au apărut grupuri cu nume precum Tinerii din Cartierele Teheranului, care anunță momentul protestelor. Școlile și campusurile universitare rămân „stupi” de disidență. Studente care își fluturau basmaua de pe cap au scandat împotriva lui Ebrahim Raisi, nemilosul președinte al Iranului, când acesta a vizitat Universitatea al-Zahra din Teheran, pe 8 octombrie. Școlile din Teheran i-au alungat pe oficialii aflați în vizită. Pe străzile laterale erau graffiti anti-regim. Vârsta medie a protestatarilor, conform unui comandant al IRGC, este de 15 ani. Un grup pentru drepturile omului din Norvegia consideră că 23 dintre cei peste 200 de protestatari uciși până acum erau copii.
- Au intrat în joc și orașe de provincie care anterior fuseseră liniștite. Martorii au descris scene de luptă în zonele în care tulburările au fost cele mai intense: în patria kurdă a lui Amini, în vest, și în Sistan și Balușistan, în est. Videoclipurile realizate în Sanandaj, un oraș kurd, au prezentat găuri în zidurile clădirilor, care ar fi putut fi făcute de mitraliere.
- Nu este exclus ca această serie de revolte să devină o revoluție la scară largă. Majoritatea oamenilor de afaceri rămân precauți. „Nimeni nu vrea o altă Sirie”, spune unul, referindu-se la revolta de acolo care a devenit război civil. Mulți angajatori spun că se confruntă cu presiuni crescânde din partea personalului lor pentru a sprijini, pe Twitter, protestatarii. Cele două bazaruri principale din Teheran, instrumentale în revoluția care l-a răsturnat pe shah în 1979, au organizat ambele greve intermitente în ultima săptămână. Pe 10 octombrie, muncitorii petrolieri au manifestat în Abadan și Asaluyeh, două orașe din sud care sunt cruciale pentru producția de petrol și gaze a Iranului. Oficialii le-au minimizat prezentându-le ca o dispută cu privire la salariu, dar muncitorii au scandat „Moarte dictatorului”.
- După săptămâni de tăcere, unii clerici de rang înalt rup rândurile și îl îndeamnă pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, să asculte vocea poporului. Până acum, principalele instituții ale statului islamic, susținute de IRGC și Basij, au rămas ferme. Dar dacă studenții continuă, dacă oamenii de afaceri încep să se „clatine” și dacă ar apărea „fisuri” în armată, revolta ar putea intra într-o nouă fază.
Ce este poliția morală a Iranului, care i-a înfuriat pe protestatari
