- ”Sincer vă spun, şi ca membru PSD şi din discuţii cu foarte mulţi colegi de la nivel naţional, inclusiv din conducerea partidului, nu cred că PSD-ul va intra la guvernare. Se doreşte scoaterea castanelor din foc cu mâna altuia. Un prieten mi-a trimis aşa, o chestie, vis-a-vis de treaba asta, adică cum te poţi aşeza pe un arici? Ai sarcină de la partid, tunzi ariciul sau te foloseşti de fundul altuia. PSD-ul încearcă să se folosească de fundul altuia. Dacă nu obţine maximum posibil, adică o rocadă şi după ce ia cineva castanele din foc şi toată nenorocirea care va fi, pentru că e un prim-ministru de sacrificiu, vine PSD-ul şi salvează situaţia” – printre altele, asta a declarat primarul Buzăului, Constantin Toma, duminică la Digi24.
Tabloul intern pe care îl zugrăvește edilul social-democrat expune o dată în plus efectul coroziv pe care l-a avut PSD în aceste trei săptămâni de negocieri pe reducerea deficitului și formarea noului guvern.
Totodată, sugerează că președintele Nicușor Dan începe săptămâna decisivă sub presiunea recurgerii la una dintre soluțiile previzibil cele mai proaste: fie acceptă termenii maximali ai PSD, iar astfel coaliția va porni la drum direct obosită, uzată și fragilă; fie le ignoră, cu riscurile aferente ce decurg de aici – riscul unei guvernări minoritare sau riscul unei guvernări cu premier tehnocrat (altfel spus, guvernări deopotrivă slabe și șantajabile).
În oricare dintre aceste variante, perspectiva stabilității politice și perspectiva implementării eficiente a reformelor ce se impun se profilează după cum urmează: prima la maximum, a doua la minimum.
Bineînțeles, liderii de la centru ai PSD știu foarte bine ce fac procedând astfel, dar după cum am mai explicat în textele precedente, pentru PSD prioritățile țării sunt invers proporționale cu prioritățile partidului.
Asta a fost invariabil realitatea în ultimii 35 de ani, doar că acum pesediștii sunt pe cale să calce în propria capcană: actualul relief politico-electoral e unul profund modificat, iar PSD nu pare dispus să facă ajustările corespunzătoare.
Cu stupida siguranță de sine manifestată de Ciolacu în perioada premergătoare cursei prezidențiale din noiembrie 2024, cârmaciul care i-a urmat, Sorin Grindeanu, afișează o similar de mioapă siguranță de sine acum, în perioada premergătoare formării altui guvern.
Căci ceea ce PSD-Grindeanu nu pare să priceapă, deși realitatea îl trage cu forță de mânecă, e faptul că stilul primitiv al vicleniei absolute, folosit de predecesorii săi, a fost băgat în moarte clinică deja de PSD-Ciolacu.
Abordarea binară – de tipul “noi ne facem că plătim, iar nota o vor achita alții” – pur și simplu nu mai funcționează (în noile circumstanțe, nota va fi într-adevăr achitată de ceilalți, dar nici PSD nu va mai scăpa de plată).
Dacă abordarea asta binar-vicleană ar mai fi fost funcțională, în noiembrie Ciolacu ar fi devenit președinte. Căci, din perspectiva PSD, nici epoca guvernării alături de PNL nu stătuse sub un alt spectru decât cel al ascunderii după spatele liberalilor, în perioada mai critică, și apoi de a reveni în față, în rolul salvatorului ce împarte pomenile, în faza anului electoral.
Chiar dacă a procedat astfel în 2023-2024, PSD tot a sfârșit prin a pierde alegerile prezidențiale de două ori în șase luni.
Asta – s-o repetăm, căci repetiția rămâne mama înțelepciunii – nu înseamnă nimic altceva decât că viclenia PSD nu mai merge cum mergea odinioară, ba, iată, nu mai merge deloc.
De ce, oare, încă mai cred Grindeanu și tovarășii săi de la centru că înșelătoria ar putea reînvia în următorul ciclu ? Până și ultimul sondaj Inscop arată că mortul mort rămâne – PSD a ajuns să reprezinte cât PNL și fiecare dintre cele două “mari” partide mai înseamnă în sondaje jumătate din cât reprezintă AUR.
“Obtuzi am fost, obtuzi rămânem”… o fi sunând bine ca slogan la o reuniune de masochiști beți, dar toate indiciile relevante sugerează că pentru PSD încremenirea pe acest drum va mai însemna numai durere, nu și plăcere.
Dacă peste câteva zile, când vine sorocul numirii unui nou guvern, tradiționala viclenie a PSD va da totuși roade – însemnând că președintele Dan și celelalte partide vor accepta să joace după termenii maximali formulați de către social-democrați – aceasta va însemna desigur un prim pas strâmb cu care România repornește pe drumul infernal al redresării. Dar în același timp, numai o victorie reală a lui Grindeanu și a tovarășilor săi nu va fi.
La vremea potrivită, într-un viitor nu prea îndepărtat, PSD se va privi în oglindă și inevitabil va vedea același chip hâd – chipul pe care i l-a lăsat moștenire viclenia din epoca lui Ciolacu. Chip care, perpetuată fiind moștenirea, nu va fi devenit decât și mai hâd.
Pentru acest partid care a marcat traumatic cei 35 de ani de post-comunism, nici trecerea în opoziție, nici varianta de avarie a unui premier tehnocrat nu vor așterne un viitor mai luminos.
Aproaoe jumătate dintre români par să se fi săturat în asemenea hal de șmecherii de rit vechi, încât le-a dispărut și ultima brumă de spirit de autoconservare, iar asta i-a predispus ca niciodată la a sări în brațele smecherilor de rit nou. S-a văzut la ultimele alegeri, se vede și în noile sondaje.
Orice, dar chiar orice, pare să fie mesajul oamenilor, însă numai PSD nu. Și, aviz lui Grindeanu&Co, românii nu par că se vor răzgândi prea curând.
- PS: Pe 5 mai, așadar a doua zi după primul tur al prezidențialelor reluate, când candidatul sprijinit de PSD, Crin Antonescu, a ratat calificarea în finală, din rândul social-democraților vocea rațiunii i-a aparținut tot primarului Constantin Toma: a cerut demisia întregii conduceri centrale a partidului și a confirmat că în noiembrie existase ordin pe unitate ca organizațiile PSD din teritoriu să facă rost de voturi pentru George Simion, spre a-i asigura lui Marcel Ciolacu un tur doi liniștit.
