„Putin cel solar” sau „Putin cel lunar”? Dubla sa personalitate ar putea decide soarta Ucrainei și a Rusiei

Sursa: Twitter

„Filosoful lui Putin, Aleksandr Dughin, autoproclamat gânditor profund și arhitect ideologic al expansionismului rus actual, a susținut că există două versiuni distincte ale președintelui. Există un „Putin lunar” – practic, precaut, susținător al economiei capitaliste și al liberului schimb, atent la opinia internațională. Și un „Putin solar”, un mesia, care își îmbrățișează pe deplin misiunea de a restabili marele Imperiu Eurasiatic și de a înfrunta Occidentul colectiv”, scrie în The Spectator o rusoaică sub pseudonimul „Sașa Lensky”.

<< Această personalitate divizată poate fi în centrul inconsecvențelor recente din politica rusă. După ce a avertizat prin intermediul fostului președinte Dmitri Medvedev despre o „Zi a Judecății” în cazul în care Ucraina ar ataca Crimeea, Kremlinul, în urma raidului devastator asupra bazei aeriene Saky din peninsulă, a încercat în schimb să minimizeze atacul drept un „incident de siguranță la incendiu”. La fel și cu amenințările repetate ale Rusiei de a lovi centrele ucrainene de luare a deciziilor: ministerul apărării, statul major și așa mai departe, nicio țintă nefiind materializată. Se pare că statul rus este încă nehotărât cu privire la gradul de escaladare, indiferent de supărare, pe care îl are la dispoziție.

De asemenea, acest lucru ar putea proveni din facțiuni opuse – lunare și solare – ale Kremlinului. Într-un colț se află contingentul pro-război, siloviki (securitatea, apărarea și aplicarea legii) conduși neoficial de liderul lor pe termen lung Nikolai Patrușev, fost șef al FSB și acum secretar al consiliului de securitate. Dorința copleșitoare a acestui grup este ca operațiunea militară specială să fie transformată într-un război în toată regula, cu toate ornamentele obișnuite: legea marțială, mobilizarea națională (cel puțin parțială) și sigilarea completă a granițelor țării.

În celălalt colț sunt scepticii față război, abia sesizabili, dar înfipți acolo, formați în mare parte din figuri din economie și finanțe. Scopul lor permanent – ​​unul conflictual – este de a menține economia Rusiei pe linia de plutire. Cele două agende, precum cele două euri ale lui Putin, sunt aproape imposibil de reconciliat.

Printre cei din al doilea grup se numără și șeful Camerei de Audit, Aleksei Kudrin – fost ministru al finanțelor, un apropiat al lui Putin din anii 90 și despre care se spune că are acces la președinte ori de câte ori dorește. Kudrin, un cunoscut oponent al invadării Ucrainei, se îndepărtează în mod sensibil de subiect, redus la a mormăi că „nu avem un plan pentru a preveni declinul economiei” sau a avertiza că „următorii doi ani vor fi o situație foarte grea pentru noi toți”.

De fapt, singurii critici ai lui Putin care par a fi capabili să-și exprime nemulțumirea în tweet-uri sau pe alte canale media aparțin elementului radical, care susțin invadarea Ucrainei și sunt nemulțumiți de evoluția operațiunii, considerând-o ezitantă. Un YouTuber proeminent care a scăpat de cenzură este Igor Girkin – alias Ivan Ivanovich Strelkov –, un colonel în retragere al FSB. Deși există informații recente despre foștii săi șefi FSB care încearcă să se distanțeze, i s-a permis să-l numească pe ministrul apărării Serghei Șoigu „Mareșalul de placaj” într-un interviu YouTube, adăugând într-un altul că Șoigu și Medvedev sunt „doi proști care vorbesc prostii.”

În mod clar, este mult mai sigur să ataci guvernul rus din dreapta decât din stânga, indiferent dacă autoritățile se tem să-l lovească pe Igor Girkin – un personaj cu sprijin public considerabil – sau îl consideră o opoziție permisă, nu fără folosirea lui. Într-adevăr, s-ar putea să i se fi găsit doar o altă utilizare fostului colonel: să ridice moralul în scădere al trupelor din Herson. Se pare că Girkin a fost văzut sâmbătă noaptea, în timp ce traversa Crimeea către acea regiune.

O privire asupra acțiunilor și declarațiilor anterioare atât ale lui Dughin, cât și ale lui Girkin este revelatoare. Dughin, autorul unor titluri precum „Misiunea eurasiatică: o introducere în neo-eurasianism”, a declarat despre naționaliștii ucraineni într-un clip YouTube din 2014 că „trebuie să fie uciși, uciși și uciși din nou. Vă spun asta ca profesor.”

Girkin pare să fi fost nu mai puțin zelos sau implicat în violență. După cum a recunoscut omul care „a apăsat trăgaciul” în conflictul din Donbass, el a fost fondatorul, doi ani mai târziu, al Mișcării Naționale Ruse, pentru a uni „Federația Rusă, Ucraina, Belarus și alte țări rusești într-un singur stat al tuturor rușilor și… o zonă necondiționată de influență rusă.” A fost o narațiune de empire-building pe care Kremlinul a adoptat-o ​​ferm.

Girkin a fost acuzat de serviciile de securitate ucrainene că este unul dintre actorii principal ai „terorii” din regiunea ucraineană Sloviansk, că a ordonat torturarea și uciderea consilierului ucrainean Volodomir Rîbak și a fost descris de fostul ministru de interne ucrainean Arsen Avakov drept „un monstru și ucigaș.” Cu toate acestea, atât Dughin, cât și Girkin, în recentele lor izbucniri, s-au dovedit esențiali pentru lobby-ul pro-război al Kremlinului, capabili să exprime o nemulțumire pe care subalternii nu o pot exprima.

Asta nu înseamnă că dragostea este neapărat reciprocă. Într-un interviu din 2019, jucând împreună cu narațiunea țarului bun și a boierilor răi, Dughin a declarat că: „Toți cei care dețin puterea în Rusia sunt niște mizerii. Cu excepția lui Putin”. De asemenea, Girkin a spus în iunie anul acesta că se va abține să-l critice pe Putin până la încheierea „operațiunii militare speciale” – el, până la urmă, este comandantul șef”. Dar el a argumentat pentru înlocuirea urgentă a persoanelor din serviciile de securitate și apărare ale guvernului, explicând că acestea „nu sunt doar hoți, ci și eșuează în fiecare sarcină care le-a fost dată”. În ceea ce privește oponenții războiului, Girkin a cerut o atitudine mult mai dură față de personalitățile publice care „aruncă cu noroi” în Rusia. Altfel, a spus el, „în cel mai bun caz Putin va sfârși ca Milosevic, în cel mai rău caz ca Gaddafi”.

Putin a fost întotdeauna un animal politic priceput, simțind ceea ce oamenii vor să audă. El realizează că rușii nu sunt în favoarea în masă a măsurilor drastice care să le afecteze imediat nivelul de trai. El este, de asemenea, preocupat (și a fost întotdeauna) de pericolul protestelor în masă, care ar putea duce chiar la un scenariu în stil libian. În măsura în care realizează visele lui Dughin și Girkin de cucerire eurasiatică, mâinile lui tremurătoare vor deveni legate. După cum a spus Dughin: „El a încercat să combine lucruri incompatibile” – pentru a reduce decalajul dintre ambițiile istorice de glorie pe termen lung și supraviețuirea pe termen scurt. Fostul campion mondial la șah și politicianul de opoziție Garry Kasparov a spus-o mai succint: „Vrea să conducă ca Stalin, dar să trăiască ca Abramovici.”

În acest moment, pare să existe un echilibru fragil între elementele solare și lunare în societatea rusă, între sănătatea economică și Imperiul-Eurasiatic-cu-orice-preț. Șoimii ar putea să nu depășească 12-15% (conform unui sondaj recent realizat de Kommersant, doar 12% dintre ruși sunt gata să-și pună la bătaie banii pentru operațiunea militară specială și nu ar merge mai departe de 1.000 de ruble pe lună). Același sondaj a stabilit că sprijinul public pentru războiul printre ruși este de 52%. Cererea unui angajament de 100% în astfel de circumstanțe ar necesita o constrângere extremă și agresivă. Ar urma cu siguranță tulburări civile într-o anumită formă, precum și colaps economic.

Acest lucru, desigur, nu-i deranjează pe cei ca Dughin și Girkin. Cei care nu se supun proiectului Rusiei Mari – indiferent de motivele lor – sunt fie trădători, fie agenți inamici și trebuie să fie tratați în consecință. Ei, între timp, în afara jocului de la Kremlin sau a presiunilor de luare a deciziilor economice, pot fi ceea ce par să-și fi dorit întotdeauna: ayatollahii ruși, s-au racordat la edictele propriului lor zeu panslavist, dispuși să taie limbile și capetele pentru blasfemie.

Ce parte a lui Putin, lunară sau solară, va câștigă depinde în mare măsură de instinctul său pentru evenimentele recente. A răsărit un soare nou glorios pentru mama Rusie și viitorii ei sateliți eurasiatici? Sau actualul impas sinuos din Ucraina este de fapt amurgul visurilor sale cele mai sincere?>>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here