Rasism în cazul Colțescu? Chiar așa?

Până la urmă, ce dorește UEFA să afle în ancheta „amănunțită” legată de acuzațiile de rasism ce i se aduc arbitrului Sebastian Colțescu? Dacă a spus sau nu „tipul ăla negru”? Mai are importanță stabilirea unor date obiective privind incidentul, din moment ce presa internațională deja l-a ars pe rug, iar PSG și Istanbul BB au pecetluit momentul cu un flashmob #BlackLivesMatter pe gazon, punându-se într-un genunchi în timp ce în arenele goale a fost arborat mesajul „No to racism”?

Sunt gesturi și gesturi de taxare a unor comportamente umane, iar „faza” cu genunchiul, confiscată de mișcarea BLM, este deja o poziționare ideologică, nu una de blam sportiv în spiritul fairplay-ului sau de blam civic în spiritul nediscriminării.

Din ce relatează DigiSport, până să se ajungă la „tipul ăla negru” se pare că brigada de arbitri din România a fost ținută într-o oală cu presiune de către staff-ul turcilor.

Atmosfera din jurul expresiei „tipul ăla negru”, prezentată cronologic de DigiSport:

• În minutul 10 al partidei de pe Parc des Princes, Mahmut Tekdemir (32 de ani) l-a faultat dur pe brazilianul Neymar, în apropiere de centrul terenului. Hațegan a intervenit prompt și i-a arătat cartonașul galben turcului.
• În acel moment, turcii au răbufnit pentru prima oară la adresa arbitrilor români. Dinspre banca celor de la Istanbul Bașakșehir s-a auzit, în engleză. „E primul fault, hei! Primul fault! Ce socotești?”, a strigat banca turcilor.
• „Ce e asta? E baschet? E ca-n baschet, primul fault de echipă. Noi jucăm foarte curat”, au continuat membrii staff-ului formației din Istanbul. „E o tactică. Nu e român, nu e român (n.r. – turcii păreau că vorbesc între ei aici). O să vii tu în Turcia!”, s-a mai auzit dinspre tabăra lui Istanbul Bașakșehir, hotărâtă să pună presiune și să intimideze. În frunte cu Okan Buruk, antrenorul principal.
• În minutul 12, cu doar câteva zeci de secunde înaintea scandalului, turcii au fost din nou nervoși. Rafael, de la turci, l-a „rupt” pe Bakker, de la PSG, și a primit, la rândul său, cartonaș galben din partea lui Hațegan.
• Okan Buruk a început să țipe și să conteste decizia românilor, astfel că a primit și el avertisment. Tot atunci, se aude și vocea lui Pierre Webo, care comentează în spaniolă. 
• Imediat după asta, turcii au devenit și mai agresivi, mai vocali, așteptând practic momentul să izbucnească. Moment care s-a ivit câteva pase mai târziu, când Gulbrandsen a fost faultat de Kimpembe, motiv pentru cei de la Istanbul Bașakșehir să se revolte iar.
• Mai târziu, în timpul discuțiilor aprinse dintre Colțescu și Neymar, se aude o voce care strigă spre brigada de arbitri români: „În țara mea, românii sunt țigani, dar eu nu am cum să-i numesc «țigani»”.

Nu redau cronologia pentru a relativiza faptele, ci pentru a arăta în ce context prielnic derapajelor de etică sportivă s-a produs episodul și că la fel de bine și echipa de arbitri români ar fi putut face tămbălău pe gazon, invocând discriminarea sau cerând oprirea partidei.

Nu pot să nu remarc o anumită diferență. În sezonul 2013-2014, Bănel Nicoliță a avut o trecere fulgurantă pe la echipa FC Nantes, unde a devenit ținta unor îndemnuri la violență rasială, chiar din interiorul echipei.

Antrenorul de atunci al portarilor FC Nantes, Willy Grondin, postase pe Twitter un clip numit „Noutăți despre Bănel Nicoliță”. În clip, un bărbat cerșește la o terasă din Franța cântând la acordeon. Unul dintre cei de la mese se ridică și îl lovește cu un scaun, lăsându-l lat pe asfalt.

UEFA nu a lansat nicio anchetă, nimeni n-a stat în genunchi. Știrile cu Bănel s-au risipit ca ambalajele în vânt. Sigur, nimeni nu cunoștea atunci simbolul noii îngenuncheri templiere, fiindcă nu se vărsase peste Ocean feuda „Woke”. Nu reamintesc de momentul Bănel Nicoliță pentru a sugera faptul că românii ar fi discriminați în politicile UEFA, ci pentru că nu exista încă presiunea feroce de-a gândi în termeni de război cultural.

Bun. Legat de „tipul ăla negru”, am mai multe nelămuriri. Și cred că și UEFA ar trebui să aibă.

În ce limbă a rostit Colțescu „tipul ăla negru”? În română sau în engleză? „Tipul ăla negru” ar trebui să sune în engleză astfel: „That black dude”, cu efect de slang. Mă îndoiesc că, dacă a folosit engleza, arbitrul a spus „black dude”, poate „black man” sau „black guy”. Dar dacă a folosit engleza, ce fel de rasism avem? De exemplu, mai este rasism în descrierile pe care le fac polițiștii din Anglia sau SUA când patrulează noaptea și transmit prin stație semnalmentele: „I’ve spotted a tall black african male” sau „… a tall black man”?  Ori în acest caz cuvintele îndeplinesc doar un caracter strict descriptiv? Dacă da, atunci de ce în cazul lui Colțescu ar fi considerat rasism și nu identificarea descriptivă a unei persoane de pe banca tehnică? Pentru că staff-ul celeilalte echipe susține asta? Dacă „black man” sau „black dude” exprimă rasism, „negro” ce mai este? Există și o departajare de limbaj convențional privind rasismul, ești mai rasist dacă folosești argoul? Sau ești rasist în mod egal în ambele variante?

Dar dacă a vorbit în română, atunci cum poți măsura rasismul lui Colțescu? Cum poți măsura în engleză, ca limba internațională, fonetica cuvântului „ăla”, din moment ce acest cuvânt are o altă semnificație fonetică pentru români, fiind un banal pronume demonstrativ de apropiere, folosit însă în varianta familiară și nu în cea elevat/curentă? Fără „ăla” în context, era „negru” mai puțin rasist?

Czaba Asztalos, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, spune că măcar ar fi putut să folosească „acela” sau „el”? Dar când zice asta șeful CNCD, este conștient că o gândește raportat la limba română? Presupunând că Sebastian Colțescu ar fi spus în engleză „tipul ăla negru”, ar fi trebuit să sune așa, cum spuneam mai sus: „that black dude/guy”, ceea ce s-ar traduce în română fie prin „tipul ACELA negru”, fie prin „tipul ĂLA negru”. Deci, învârtindu-ne în jurul cozii, ajungem tot la pronumele nostru demonstrativ de apropiere.

Atunci, rămâne rasismul doar în pronunțarea culorii de piele, în combinația fonetică legată de culoarea pielii, în partea de vorbire folosită, în militarizarea rasială a limbajului pe care o aduce grila corectitudinii politice, în ce anume?

În ceea ce mă privește, Sebastian Coțescu se află deocamdată sub incidența regulamentului UEFA. A greșit pentru că, din slabă pregătire sau ba, n-a ținut cont de sensibilitățile tot mai acute la nivelul UEFA legate de tema rasismului, neînțelegând că folosirea unui cuvânt precum „negru” poate declanșa nu doar o penalizare din partea UEFA, ci un întreg vacarm ideologico-politicianist.

UEFA are, prin regulament, o anumită interpretare a rasismului. Repet, prin regulament! Dar cum aș putea să-l acuz pe Colțescu de rasism în afara regulamentului UEFA, din moment ce nu-i cunosc convingerile intime? Doar pentru că a sfeclit-o procedural și a folosit „ăla” sau „negru”? Nu e un pic de exces de zel în treaba asta, un pic de paranoia? Când jucătorii echipelor PSG și Istanbul BB îngenunchează pe iarbă în stil BLM, o fac în numele regulamentului UEFA sau că, în afara regulamentului UEFA, îl consideră în unanimitate un rasist pe Sebastian Colțescu?

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan nu are, însă, nicio dilemă. Scandalul i s-a potrivit mănușă. O minge centrată cu boltă de UEFA și numai bună pentru a executa o foarfecă sultanistă în careul lui Eammanuel Macron.  

„Condamn cu tărie remarcile rasiste făcute împotriva lui Pierre Webo, unul din membrii staff-ului tehnic al echipei Başakşehir, şi cred că UEFA va face demersurile necesare. Suntem necondiţionat împotriva rasismului şi discriminării în sport şi în toate domeniile vieţii. #Nurasismului”, a venit prima reacție pe Twitter a lui Erdogan.

După care, se gândește el ce se gândește, și mută accentul spre conflictul pe care îl are cu președintele francez: „Başakşehir a avut o poziţie hotărâtă, nu a mai revenit pe teren şi a acceptat decizia de a schimba toate brigada de arbitri. Franţa, în mod lamentabil, a devenit un loc în care discursul rasist se întăreşte.”

Amuzant tare faptul că tocmai Erdogan dă țanțoș cu piatra în cazul Colțescu. Erdogan, barosul unui mediu politic în care kurzii și sirienii sunt considerați suboameni. Erdogan, care vine dintr-o țară în ale cărei telenovele era la modă hăhăitul pe seama acelei baci kalfa, guvernanta arabă cu pigment negru, un stereotip echivalent al „coanei mari” de Mississippi din perioada sclavagismului.

Cam picantă fudulia pentru un șef de stat care ascunde în șifonierul națiunii masacrarea armenilor.