<< Starea de spirit în rândul forțelor speciale ale Rusiei și al FSB a început să se schimbe dramatic în toamnă, când trupele ruse au abandonat Hersonul, suferind cea mai recentă dintre multele umilințe încasate de armata rusă >>, scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan, pentru The Moscow Times.
<< Dintr-odată, canalele de socializare pe care le folosim pentru a comunica cu contactele noastre au început să se schimbe, pe măsură ce imagini cu icoane religioase au inundat internetul, împreună cu rugăciuni pentru victoria armatei ruse și chemări la rugăciune pentru soldații de pe câmpul de luptă.
Pe majoritatea contactelor noastre din forțele speciale ale Rusiei și din FSB le cunoaștem de ani buni și niciunul nu era deosebit de religios înainte de război. Acum, un val de misticism a coborât asupra lor; cauza aparentă fiind o înțelegere tot mai mare a faptului că războiul nu se va încheia prea curând.
Siloviki de rang înalt au văzut de multă vreme în folosirea Bisericii Ortodoxe Ruse o armă neoficială a statului. În 2002, Catedrala Sf. Sofia a Înțelepciunii Divine a fost redeschisă la Lubianka, pe post de biserică departamentală a FSB – însuși Patriarhul Alexei al II-lea a binecuvântat deschiderea acesteia în cadrul unei slujbe la care a participat șeful de atunci al FSB, Nikolai Patrușev.
Armata a invitat biserica în rândurile sale în 2010, introducând instituția preoților militari, sau capelani, cu salarii plătite de armată. Prezența Bisericii în armată a crescut de atunci, culminând cu construcția, în 2020, a Catedralei Principale a Forțelor Armate Ruse de lângă Moscova, cea mai mare biserică ortodoxă din țară. Chiar și așa, până acum, această suprapunere fusese una de sus în jos, supervizată de Kremlin și de Patriarh.
Militarii și personalul FSB au rămas în mare parte indiferenți, dacă nu chiar prea cinici în privința religiei, având tendința de a menționa Biserica Ortodoxă Rusă doar atunci când vorbea despre Rusia ca despre o cetate asediată. Spiritualitatea națională unică, oferită de credință, este unul dintre motivele aparente pentru care Rusia a fost constant atacată de Occident, conform unei mentalități conspirative împărtășite de mulți membri din serviciile secrete și din armată.
Totuși, misticismul religios în creștere, pe care l-am văzut încă din septembrie, este complet diferit și reflectă cererea armatei de îndrumare spirituală într-un război foarte confuz.
Îndrumare oferită de oameni ca Andrei Tkaciov, un cleric în vârstă de 53 de ani, acum stabilit la Moscova, unde este confesor pentru departamentul de tineret al eparhiei orașului Moscova și o personalitate populară de televiziune. S-a născut în Ucraina sovietică, a crescut și a studiat la Lviv și Kiev, iar o scurtă perioadă la Moscova, când a fost student la Institutul Militar al Facultății de Propagandă Specială a Ministerului Apărării.
Lui Tkaciov nu-i plăcea viața de armată și s-a întors în Lviv, unde a fost hirotonit preot. Până la anexarea Crimeei, s-a bucurat de o carieră de succes în Ucraina, devenind gazda canalului TV religios, „Rusia Kieviană”. El a părăsit Ucraina în 2014, pentru Moscova și, în scurt timp, a devenit una dintre cele mai agresive voci anti-ucrainene din Biserica Ortodoxă Rusă.
Împrumutând din limbajul străzii, predicile sale sunt simple și accesibile. Tot ceea ce face armata rusă, el apără, indiferent de moralitatea sau legalitatea ei. Când, în noiembrie, a fost întrebat, la postul de televiziune Spas, finanțat de biserică, despre bombardamentul rusesc asupra infrastructurii civile a Ucrainei, el a răspuns: „Este mult mai bine să nimicești unele echipamente, decât 40.000 odată cu ele. Purtăm un război conform principiilor creștine”, și-a asigurat el audiența, „pentru că distrugem transformatoare, nu oameni care au un suflet nemuritor”.
Războiul a crescut semnificativ profilul lui Tkaciov, numărul abonaților la canalul său de YouTube crescând de la 870.000, în noiembrie 2021, la 1,4 milioane, astăzi. Mulți dintre cei care îi ascultă vorbele sunt din armată.
Biserica a făcut sacrificii prin vărsare de sânge pentru țară. Preotul Anatoli Grigoriev, care a fost ucis în septembrie, era încorporat în trupele din Tatarstan. În noiembrie, blogosfera rusă pro-război a explodat, la vestea că Mihail Vasiliev, un capelan neoficial al Forțelor Aeropurtate, fusese ucis. Era binecunoscut în armată – înainte de Ucraina, fusese dislocat cu trupele în Kosovo, Bosnia, Abhazia, Kârgâzstan, Caucazul de Nord și Siria. Pe 22 ianuarie, un alt preot a fost ucis în timp ce era încorporat în regimentul de cazaci, lângă Bahmut, în estul Ucrainei.
Ultima dată când armata rusă post-sovietică a apelat la religie a fost în anii 1990, când statul a purtat un alt război sângeros și a suferit pierderi grave din motive care nu le erau deloc clare multor ruși. În 1996, în timpul primului război cecen, un soldat rus pe nume Evgheni Rodionov a fost luat prizonier și ucis de ceceni pentru că – potrivit unei credințe larg răspândite – ar fi refuzat să renunțe la credința sa creștină.
În jurul lui Rodionov a apărut pur și simplu un cult religios și s-a cerut ca el să fie declarat martir și sfânt. Icoanele cu Rodionov au devenit populare în Rusia și chiar a fost construit un monument în cinstea lui, dar îngrijorată de orice fel de activități spontane apărute la bază, Biserica Ortodoxă Rusă a rămas ezitantă în a recunoaște oficial cultul lui Rodionov.
Având în vedere potențialul mult mai mare al sumbrei invazii rusești din Ucraina de a dăuna statului rus, sprijinul oferit de biserică este la o scară mult mai mare și include chiar și dorința de a îngădui credința rusă larg răspândită în miracole.
Unele dintre acestea sunt sincer bizare. Tabloidul pro-Kremlin Komsomolskaia Pravda a promovat „batalioane ortodoxe” în Donbas, ale căror unități au raportat cu succes că au suferit mai puține victime după ce fiecare a fost rebotezat după sfinții ortodocși, relatează ziarul.
Rebotezați și binecuvântați, s-a întâmplat ceva ciudat. Pierderile au început să scadă dramatic și salvările miraculoase au crescut. „Nu mai sunt pierderi grele”, îi asigura titlul articolului pe cititori.
De când a început războiul din Ucraina, Biserica s-a transformat într-o armă a Kremlinului, nu doar justificând războiul, ci și binecuvântând trupele ruse, indiferent de comportamentul lor, în încercarea de a ridica moralul și de a oferi o cauză pentru care merită să mori – ceva ce regimul lui Putin a eșuat în mod evident să facă. Cu cât cauza este mai primitivă și mai mistică, cu atât mai bine, atât timp cât susține efortul de război. >>
