<< Petreceți suficient timp la bazele militare japoneze și în birourile politicienilor și veți întâlni în cele din urmă aceeași hartă neobișnuită. Înfățișează Asia de Est rotită 90 de grade în sens invers acelor de ceasornic, ca și cum ar înfățișa regiunea din perspectiva Beijingului, cu privirea peste Marea Chinei de Est. Arhipelagul japonez și în special lanțul de insule Nansei, care se întinde de la Kyushu până în Taiwan, par să formeze un zid. Ambițiile Chinei pentru un rol global mai mare, sugerează harta, trec prin Japonia >>, notează The Economist.
<< În ultimii ani, această poziție precară a încurajat Japonia să facă mai mult pentru a-și asigura securitatea. Când regretatul Abe Shinzo era prim-ministru, Japonia și-a consolidat Forțele de Autoapărare (SDF) – așa sunt numite forțele sale armate, în virtutea Constituției pacifiste – și a relaxat legile care le limitează capacitatea de a folosi forța. Totuși, astfel de pași au fost făcuți treptat – și, de asemenea, au fost controversați. Mulți oameni din Japonia s-au arătat îngrijorați de întoarcerea la militarism.
În ultimul an, schimbările s-au accelerat. În decembrie, guvernul și-a actualizat Strategia de securitate națională și două importante documente-cadru de politică de apărare. Japonia va cheltui mult mai mult pentru apărare și va introduce noi arme puternice. Beligeranța Chinei, sub conducerea lui Xi Jinping, a ajutat la alimentarea acestui lucru. Dar invadarea Ucrainei de către Vladimir Putin a jucat un rol mai important. „Ani buni, prezumția de bază a fost că nu va trebui să luptăm într-un război”, spune Sasae Kenichiro, un fost diplomat ce a condus un consiliu consultativ pe noile politici de securitate. „Acum, pentru prima dată, poporul japonez simte posibilitatea unui conflict armat în această regiune și se întreabă ce înseamnă pentru Japonia”.
Schimbările din rândul opiniei publice au permis guvernului să ia măsuri care erau tabu cu doar câțiva ani în urmă. Menținerea cheltuielilor pentru apărare la aproximativ 1% din PIB a fost o regulă informală, dar inviolabilă, din 1976. Acum, Japonia intenționează să majoreze cheltuielile la 2% din PIB până în 2028 și să adauge încă 43 de miliarde de yeni (326 de miliarde de dolari), în următorii cinci ani. Liderii japonezi s-au abținut mult timp să achiziționeze rachete cu rază lungă de acțiune, chiar dacă guvernul a concluzionat, încă din 1956, că acest lucru nu ar aduce încălcări Constituției. Acum, Japonia intenționează să achiziționeze sute de rachete de croazieră din America și să își dezvolte propriile rachete cu rază lungă de acțiune. În timp ce reformele lui Abe au scos zeci de mii de oameni la proteste, cele mai recente modificări au atras sprijinul majorității japonezilor, în sondaje.
Războiul din Ucraina a forțat Japonia să se gândească mai mult la ce ar implica lupta. „Putin a făcut-o, de ce nu și Xi?” spune un înalt oficial japonez. „Dictatorii nu sunt întotdeauna raționali”.
Japonia intenționează să cheltuiască o mare parte din noii bani pentru apărare pentru aprovizionare cu piese și muniție, precum și pentru întărirea bazelor militare împotriva rachetelor. De asemenea, SDF speră să recupereze la capitolul război cibernetic. Oficialii cred că Japonia nu va rezista tipului de atac cibernetic cu care s-a confruntat Ucraina. Se pare că intenționează să cvadrupleze dimensiunea forțelor cibernetice ale Japoniei, până în 2028, la aproximativ 4.000 de oameni. SDF își va adapta structura de comandă prin înființarea unui cartier general comun cu o singură persoană responsabilă cu supravegherea forțelor terestre, aeriene și terestre.
Toate acestea au încântat politica externă a Americii. „Rareori am avut o asemenea euforie în legătură cu celebrarea relației SUA-Japonia”, a spus Kurt Campbell, care supervizează afacerile Indo-Pacific la Casa Albă, după ce premierul Japoniei, Kishida Fumio, s-a întâlnit cu Joe Biden, pe 13 ianuarie. Pentru planificatorii americani, dimensiunea Japoniei, volumul economic, geografia strategică și potențialul militar o fac cel mai important aliat indo-pacific atunci când vine vorba de contrabalansarea Chinei. Japonia a devenit esențială, în special, pentru planurile Americii de răspuns la crizele din jurul Taiwanului. În anii 1990, „atitudinea noastră era: bine, o vom face singuri”, spune Michael Green, un fost înalt oficial american. „Nu mai există atitudinea asta – nu o putem face fără Japonia”.
America a anunțat planuri de a face din Okinawa, în sudul Japoniei, baza unuia dintre cele trei noi „regimente maritime litorale”, concepute să se răspândească de-a lungul lanțului insulelor, să evite detectarea și să încerce să închidă pasajele maritime pentru navele chineze. Cele două țări au declarat, de asemenea, că alianța lor se dezvoltă în spațiu și au convenit să extindă antrenamentele comune și utilizarea facilităților militare. Deși Japonia nu are o comandă combinată cu America (spre deosebire de Coreea de Sud sau NATO), va avea nevoie de ajutorul american în ceea ce privește țintirea și informațiile pentru a folosi noile rachete pe care le dorește. Acest lucru va necesita „un sistem de comandă și control care să fie mai integrat ca oricând înainte”, a spus Oue Sadamasa, un general în retragere al forțelor aeriene japoneze, la un seminar recent, în Tokyo.
În ciuda bonomiei, îndoielile cu privire la capacitatea Americii de a rămâne pe poziții ajută și la impulsionarea reformelor din Japonia. Oficialii au concluzionat, urmărind războiul din Ucraina și retragerea Americii din Afganistan, că SUA vor veni doar în ajutorul celor care sunt gata să lupte pentru ei înșiși. Japonia încearcă să întărească legăturile cu ceilalți parteneri ai săi: în drumul său spre America, Kishida s-a oprit la Londra pentru a semna un acord cu Marea Britanie, care facilitează antrenamentul și operarea soldaților pe teritoriul celuilalt. Japonia intenționează, de asemenea, să dezvolte un avion de luptă de ultimă generație împreună cu Marea Britanie și Italia. Japonia, precum alții, își face griji cu privire la posibila întoarcere a lui Donald Trump sau a unuia dintre aliații săi. „Trebuie să ne gândim la Planul B”, spune un expert influent.
Mulți, în Japonia, se întreabă dacă noile politici vor funcționa. Kishida încă nu a clarificat cum va finanța noile cheltuieli; Partidul Liberal Democrat, aflat la guvernare, este în dubiu dacă să crească taxele, să reducă cheltuielile sau să emită mai multe obligațiuni guvernamentale. Planurile vor necesita mai mult personal, dar populația Japoniei se micșorează și SDF se chinuie deja să atingă obiectivele de recrutare. Și încă nu este clar cum ar reacționa poporul dacă soldații japonezi ar fi efectiv trimiși în luptă.
De asemenea, Japonia trebuie să comunice în mod clar ce face, ca nu cumva schimbările sale să sfârșească doar prin a alimenta conflictele. Cooperarea mai strânsă în materie de securitate cu Coreea de Sud, un alt aliat american, ar contribui la descurajarea Chinei. Dar, la Seul, pregătirea japoneză îi face pe mulți să fie precauți. China a fost sarcastică: „Aceasta ne amintește de ultima dată când Japonia a luat o întorsătură greșită și a adus un dezastru teribil în Asia”, a susținut Global Times, un tabloid chinez. Un risc este următorul: China nu vede un zid întărit, ci o forță care se târăște spre ea. Japonia încearcă să ofere o oarecare liniște: noua sa strategie de securitate se referă la China ca la o „provocare”, dar nu o etichetează drept „amenințare”, așa cum se așteptau unii pro-război. Japonia, în bine și în rău, nu își poate schimba locul pe hartă. >>
Ce înseamnă tancurile germane și americane? Ne lămurește cazul HIMARS. Ce ar urma
