Invazia totală a Rusiei în Ucraina, pe 24 februarie 2022, a produs șoc în întreaga lume, iar statele au reacționat la revenirea războiului convențional dintre state cu intensitate ridicată pe continentul european. S-a acordat mai puțină atenție aspectelor neconvenționale ale acestui conflict – și totuși, acestea sunt esențiale pentru înțelegerea acțiunilor și metodelor rusești. Înșăși invazia poate fi văzută ca fiind culminarea intenționată a unei campanii neconvenționale lungi, dusă de Rusia împotriva Ucrainei, scriu experții de la Royal United Services Institute (RUSI), într-un raport semnalat și de președintele Expert Forum, Sorin Ioniță, și pe care Universul.net îl publică în patru părți (PARTEA 2, PARTEA 3, PARTEA 4).
- Documentul, intitulat, Preliminary Lessons from Russia’s Unconventional Operations During the RussoUkrainian War, February 2022–February 2023 – AICI
Astfel, se arată mai departe în introducerea documentului, operațiunile neconvenționale din timpul războiului au fost adesea critice pentru teoriile succesive de victorie ale Rusiei, chiar dacă forțele sale convenționale nu au reușit să-și atingă obiectivele pe câmpul de luptă. Pentru cei care doresc să înțeleagă modul de război al Rusiei și să învețe lecții pentru propria apărare, este important să studieze acest aspect neconvențional al conflictului.
Pentru scopul acestui raport, războiul neconvențional este definit ca fiind desfășurarea de operațiuni secrete și clandestine, operațiuni psihologice, subversiune, sabotaj, operațiuni speciale și activități de informații și contra-informații menite să contribuie la obiectivele militare ale unui stat.
Raportul cuprinde două părți. Prima se referă la pregătirile și intențiile Rusiei în ceea ce privește operațiunile neconvenționale în Ucraina. Acesta descrie rețeaua de agenți a Rusiei pentru desfășurarea războiului neconvențional în Ucraina, construită de-a lungul multor ani, și apoi descrie cum această rețea a fost destinată să fie utilizată pentru a permite ocuparea și anexarea țării.
A doua parte discută cum Rusia a folosit operațiuni neconvenționale în lumina modului în care războiul s-a desfășurat în realitate, inclusiv regimul de contra-spionaj din teritoriile ocupate și utilizarea forțelor speciale și a forțelor neregulate în timpul luptelor. Acest raport nu explorează operațiunile rusești în detaliu din perioada 2014-2021, ci se concentrează pe pregătirea și executarea operațiunilor neconvenționale în sprijinul invaziei din 2022. Scopul este de a detalia formele și metodele Rusiei, pentru a le putea perturba și pentru a furniza o bază neclasificată pentru discutarea indicatorilor, a avertismentelor și a contramăsurilor.
Dovezile din acest raport provin din interviuri extinse – realizate atât înainte, cât și în timpul conflictului – în cadrul Comunității de Informații, Serviciilor de Securitate și Agențiilor de Aplicare a Legii din Ucraina. Raportul se bazează, de asemenea, pe un volum mare de material capturat pe câmpul de luptă din Ucraina sau obținut din altă sursă de la serviciile speciale rusești și organizațiile și entitățile cu care acestea interacționează. Setul de dovezi se referă la activitățile rusești observate între iulie 2021 și februarie 2023.
Pregătirea terenului
Panul rusesc pentru ocuparea și anexarea Ucrainei nu poate fi înțeles fără a cântări precondițiile pe care Rusia credea că le stabilise prin războiul său neconvențional prelungit împotriva Kievului. Strategia a fost bazată pe orchestarea agenților de la fața locului, cultivați de-a lungul deceniilor, dar aplicată unei politici radical diferite de cea pentru care majoritatea resurselor Moscovei au fost recrutate. După cum va fi detaliat în continuare, mecanismul de înfrângere intenționat al Rusiei era destabilizarea și dezorganizarea internă a Ucrainei, care trebuia să dezactiveze sistemul de guvernare și comandă militară, să submineze încrederea publicului în instituțiile guvernamentale, să reducă stabilitatea națională și să minimizeze ajutorul acordat Ucrainei de partenerii internaționali. În astfel de condiții, armata rusă anticipa că va întâmpina puțină rezistență susținută sau organizată.
Lipsa logisticii adecvate, lipsa combustibilului și a muniției, vulnerabilitatea convoaielor lungi rusești, slab protejate chiar și de raidurile aeriene, toate indică faptul că Rusia a efectuat invazia ca o demonstrație militară, fără a lua în serios necesitatea de a efectua operațiuni de combatere pe termen lung cu adevărat desăvârșite. În mare măsură, micul grup de planificatori a crezut că va repeta succesul operațiunii din Crimeea din 2014, care nu a avut sens nici din punct de vedere militar și a fost planificată pe baza absenței rezistenței militare din partea Ucrainei.
Un exemplu viu al unei astfel de neglijențe, în februarie 2014, a fost invazia spațiului aerian ucrainean de către 11 elicoptere de luptă Mi-24 și opt avioane de transport militar IL-76 care transportau forțe speciale rusești în Crimeea, aparate care nu au fost doborâte de apărarea antiaeriană ucraineană doar pentru că, la acea vreme, liderii din Statul Major al forțelor armate ucrainene au refuzat să ordone asta. Încercările rusești de a desfășura forțe aeropurtate rusești (VDV) pe aeroporturile din apropierea Kievului, în februarie 2022, se încadrează perfect în aceeași logică.
Prin urmare, acest capitol acoperă structura acestei rețele de agenți și modul în care Rusia intenționa să o folosească în contextul invaziei pe scară largă. A înțelege de ce crezuse Rusia că poate reuși în acest fel este un element vital în caz că va fi necesară, în viitor, descurajarea unui astfel de comportament.
Rețeaua de agenți a Rusiei
FSB, care a fost profund implicat în planificarea și executarea invaziei, pare să fi primit ordin să pregătească planuri pentru ocuparea Ucrainei în iulie 2021. Pentru a face acest lucru, Al Cincilea Serviciu al FSB a preluat Secțiunea a IX-a a Departamentului de Informații Operaționale și a transformat-o într-o Direcție, crescându-și personalul de la aproximativ douăzeci de persoane la peste 200, subordonate generalului maior Igor Chumakov. A noua Direcție a fost structurată în secțiuni orientate spre oblast și în secțiuni tematice menite să vizeze parlamentul Ucrainei și o altă secțiune menită infrastructurii naționale critice. Rolul Departamentului pentru Informații Operaționale este în primul rând planificarea, țintirea și gestionarea informațiilor: atribuirea priorităților pentru cei care dirijau agenți. Agenții nu sunt neapărat manipulați direct de Al Cincilea Serviciu al FSB.
În cazul planificării ocupației, sarcina celei de-a noua direcții nu a fost să stabilească și să gestioneze o rețea de agenți, ci să creeze o imagine detaliată a accesului obținut în întreaga Ucraină de către serviciile speciale ale Rusiei și apoi să planifice modul în care acești agenți existenți urmau să fie utilizați în timpul invaziei și a ocupației ulterioare.
După ce acest lucru a fost făcut, a fost necesară transmiterea de instrucțiuni către cei ce manevrau agenții cu privire la ceea ce trebuia să le ceară agenților lor să facă. Acest lucru a necesitat întâlniri, așa că, în toamna anului 2021, agenții ruși din Ucraina au început să meargă în vacanțe scurte la stațiuni din Turcia, Cipru și Egipt, unde, întâmplător, s-au întâlnit cu cei ce îi manevrau.
Metoda preferată a serviciilor speciale ruse este, atunci când este posibil, minimizarea activității agenților ruși și recrutarea de agenți de rang înalt pe teren care își conduc propriile rețele. Metoda de a folosi astfel de agenți de rang înalt (agent-gruppovod) care construiesc rețele de clienți a fost puternic recomandată în manualele și instrucțiunile clasificate sovietice ale Primului Directorat al KGB (serviciul de informații externe) și a rămas practica SVR, Serviciului al Cincilea al FSB și a Direcției Principale a Statului Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse, denumită în continuare GRU.
Dacă acești indivizi sunt de rang politic, economic sau birocratic înalt în țara țintă, atunci ei pot recruta oameni nu ca agenți ruși, ci ca clienți personali ai lor care, prin urmare, promovează în mod neintenționat interesele rusești. Acesta este un tip de recrutare cu steag fals (verbovka na ciujoi flag) în care un agent poate crede că i se atribuie o sarcină în numele unui oficial din propria sa țară, chiar dacă sarcinile sunt în cele din urmă puse la cale în Moscova. În cazul Ucrainei, mai mulți oficiali și politicieni de rang înalt au îndeplinit acest rol – cum va fi detaliat în curând – având legături cu serviciile speciale rusești care se întind pe parcursul a decenii.
Destabilizarea internă a fost încercată de agenți ai serviciilor speciale ruse în Ucraina, inclusiv în cadrul comunității de informații ucrainene, agențiilor de aplicare a legii, altor autorități de stat, partidelor politice, organizațiilor publice și organizațiilor criminale.
Astăzi, comunitatea de informații ucrainene și partenerii săi străini au descoperit o parte din această rețea de agenți, ceea ce ne permite să analizăm principalele sarcini pe care le-a stabilit conducerea rusă și să înțelegem principalele forme și metode pe care le utilizează. În același timp, nu toți agenții ruși și operațiunile lor au fost expuse, iar o parte semnificativă a agenților Rusiei, atât în Ucraina, cât și în alte țări, continuă să opereze activ.
Cazul Derkaci
Andrii Derkaci (foto) a fost deputat al Poporului în Parlamentul Ucrainei, având și o lungă istorie de lucru cu rușii și de promovare a politicilor care s-au aliniat cu interesele Rusiei. El a absolvit Academia FSK (acum FSB) din Moscova în 1993 înainte de a se întoarce în Ucraina. Tatăl său a fost un ofițer superior în KGB și pentru mulți ani a fost și șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU). Timp de câțiva ani, Derkaci a condus Energoatom, întreprinderea nucleară de stat a Ucrainei, în timpul căreia a semnat mai multe acorduri cu Rosatom care au creat o dependență față de industria nucleară rusă.
În timp ce acest lucru nu poate fi considerat spionaj, SBU era profund îngrijorat de activitățile sale la acea vreme și a raportat atunci președintelui Viktor Iușcenko despre posibile amenințări la adresa securității naționale a Ucrainei. La acea vreme, șeful Rosatom era Serghei Kirienko, care acum este prim-adjunctul șefului administrației prezidențiale a Federației Ruse și implicat în coordonarea eforturilor trans-guvernamentale ruse cu privire la teritoriile ocupate ale Ucrainei. Se crede de comunitatea de informații a Ucrainei că influența asupra industriei de energie nucleară a Ucrainei în interesul Rusiei și al Rosatomului a fost principala direcție a activităților pro-ruse ale lui Derkaci înainte de 2022. Acest lucru ar explica de ce Derkaci este acuzat că este controlat de GRU al Rusiei, ale cărui responsabilități principale includ industria nucleară și Rosatom.
Infrastructura de energie nucleară a Ucrainei a jucat un rol semnificativ în planul de invazie al Rusiei și în narativele publice despre conflict. Kremlinul a identificat public amenințarea ca Ucraina plănuiește să-și creeze propriile arme nucleare, iar prin urmare, una dintre sarcinile ‘operațiunii militare speciale’ ruse a fost denuclearizarea Ucrainei, care a inclus intenția de a confisca toate centralele nucleare (NPP-uri), precum și unele centre de cercetare nucleară. Pentru a se pregăti pentru aceste operațiuni, serviciile speciale rusești au recrutat angajați ai facilităților nucleare, inclusiv din unitățile responsabile de securitatea fizică a acestora.
Expunerea lui Derkaci ca agent rus a apărut pentru prima dată atunci când a participat la campanii de influență acoperită, menite să submineze relațiile dintre Ucraina și SUA.
Astfel, în perioada 2019-2020, Derkaci a făcut publice mai multe documente (foarte probabil falsificate), precum și înregistrări audio ale convorbirilor președintelui Petro Poroșenko cu, pe atunci, vicepreședintele SUA, Joe Biden, și președintele rus, Vladimir Putin, care sugerau existența unei ingerințe sistemice a SUA în politica internă a Ucrainei și implicau acțiuni corupte ale unor oficiali americani de rang înalt în Ucraina.
În 2020-2021, Departamentul Trezoreriei al SUA a impus sancțiuni împotriva lui Andrii Derkaci pentru participarea sa într-o rețea de influență străină rusă, pentru organizarea unei campanii de dezinformare și pentru amestecul în alegerile din SUA.
Potrivit guvernului american, la acel moment, Derkaci era agent rus timp de peste 10 ani. În plus față de Derkaci, au fost impuse sancțiuni și împotriva unor membri ai Parlamentului Ucrainei – Oleksandr Dubinski, Oleksandr Onișcenko -, procurorului Kostiantin Kulik, fostului asistent al procurorului general, Andri Telijenko, și altor trei cetățeni ai Ucrainei.
De asemenea, această grupare a încercat și să influențeze guvernul SUA. Unul dintre instrumentele de influență folosite în acest scop a fost un „grup anti-corupție”, din Parlamentul Ucrainei, care ar fi trebuit să investigheze faptele de corupție în alocarea ajutorului internațional către Ucraina.
Scopul final al investigației anti-corupție se crede că a fost acela de a opri sau cel puțin de a reduce ajutorul internațional către Ucraina. Dată fiind dependența critică a Ucrainei de asistența tehnică militară din partea partenerilor străini, și mai presus de toate, asistența din partea SUA, operațiunile rusești de influențare specială pentru a înrăutăți relațiile Ucrainei cu țările partenere, și mai ales cu SUA, sunt o prioritate constantă a serviciilor speciale rusești. În iunie 2022, SBU a făcut publică rețeaua Derkaci, confiscând o serie de documente și prezentând sarcinile sale atribuite. Se pare că Derkaci a intrat sub controlul GRU în 2016 și a fost manipulat de generalul Vladimir Alekseev, prim-adjunct al șefului serviciului, și de amiralul Igor Kostiukov, șeful serviciului.
Se presupune că Derkaci a primit sarcina de a stabili o rețea de firme de securitate private care ar fi asistat în menținerea controlului în mai multe orașe prin căutarea și asistarea forțelor rusești la sosirea lor.
În acest scop, el este acuzat că a primit tranșe lunare de 3-4 milioane de dolari americani de la GRU. Din cauza necesității de a păstra secretul investigației, contraspionajul ucrainean nu a făcut publice informații suplimentare cu privire la alte funcții ale lui Derkaci.
În același timp, este clar că unii dintre cei mai importanți agenți ruși au avut legături strânse cu Derkaci și că acesta ar putea fi direct implicat în recrutarea celor mai înalte oficialități ucrainene din rețeaua de agenți a Rusiei, în special în serviciile speciale și parlamentul ucrainean.
Cazul Kulinici
De exemplu, generalul de brigadă al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) Oleg Kulinici (foto), arestat de contraspionaj în iunie 2022, a lucrat, de asemenea, ca adjunct al lui Andrii Derkaci la Energoatom în trecut și este un prieten apropiat al familiei sale. Kulinici, care a lucrat în cabinetul șefului Serviciului de Securitate al Ucrainei, este acuzat de transferul datelor care constituie un secret de stat serviciilor speciale ruse, exercitarea influenței asupra conducerii superioare a Ucrainei, recrutarea altor angajați ai serviciilor speciale și de ajutorul acordat capturării sudului Ucrainei, în special prin suprimarea informațiilor disponibile în colectarea de informații a serviciilor de informații ucrainene despre pregătirea invaziei pe continent de pe peninsula Crimeea.
Principala sarcină a grupului Kulinici a fost de a slăbi sistemul de securitate național, în special capacitatea contraspionajului de a detecta eficient agenții ruși și de a induce în eroare conducerea militară și politică de top a Ucrainei cu privire la adevărata stare a amenințărilor interne și externe, colectarea și transmiterea informațiilor către serviciile speciale ruse despre sistemul de apărare din sudul Ucrainei, amplasarea obiectelor militare și datele personale ale angajaților serviciilor speciale ucrainene și ale membrilor familiilor lor, precum și ale agenților și activelor sub acoperire ale serviciilor speciale ucrainene care au operat în teritoriile ocupate și în teritoriul Rusiei.
Ca parte a sarcinilor sale, se presupune că Kulinici a exercitat influență în numele Rusiei pentru a modela adoptarea deciziilor de personal și de gestionare în sistemul SBU și în alte autorități de stat ale Ucrainei.
Cazul Naumov
În special, datorită influenței sale, generalul de brigadă Andrii Naumov (foto) care este, de asemenea, acuzat de trădare, a fost numit în funcția de șef al Direcției Principale de Securitate Internă a SBU (care supraveghează toți angajații SBU și poate efectua supraveghere, interceptare și alte măsuri speciale împotriva ofițerilor SBU în cadrul investigațiilor sale). Este demn de remarcat faptul că, printre altele, agențiile de aplicare a legii din Ucraina îl acuză pe generalul Naumov că a transmis informații secrete despre sistemul de securitate al centralei nucleare de la Cernobîl serviciilor speciale ruse, unde Naumov a lucrat în conducere pentru o perioadă lungă de timp.
Aceste informații au fost folosite de trupele rusești în timpul capturării centralei nucleare de la Cernobîl și atunci când au folosit zona de excludere a dezastrului de la Cernobîl pentru a lansa un atac asupra Kievului. Folosindu-și influența, Kulinici a încercat să obțină numirea lui Naumov în funcția de prim-adjunct al șefului SBU.
Unul dintre motive a fost preluarea controlului asupra Departamentului de Contraspionaj al SBU. Naumov a părăsit Ucraina cu câteva ore înainte de invazia rusă și a fost reținut în iunie 2022 în Serbia în timp ce trecea frontiera pentru importul nedeclarat de o sumă mare de bani. Potrivit anchetei, Kulinici a fost în contact cu fostul secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei și fostul viceprim-ministru al Ucrainei, Volodîmir Sivkovici (un fost angajat KGB, aflat sub sancțiuni americane), care a fugit din Ucraina după Revoluția Demnității și trăiește permanent la Moscova.
Printre alte sarcini pe care se presupune că le-a primit de la FSB generalul-maior Kulinici, prin intermediul lui Sivkovici, se numără exercitarea de influență asupra conducerii politice superioare a Ucrainei pentru a o convinge să abandoneze cursul de aderare la NATO și să adopte un statut neutru chiar înaintea invaziei. Refuzul de a adera la NATO, conform planului serviciilor speciale rusești, împreună cu alte concesii ucrainene Rusiei, ar fi trebuit să fie impulsul pentru proteste antiguvernamentale, similare cu Revoluția Demnității din 2014, când președintele Ianukovici a refuzat integrarea Ucrainei în UE.
Protestele de masă erau menite să simplifice sarcina serviciilor speciale rusești de a destabiliza intern Ucraina și de a paraliza sistemul de administrație de stat și militar, creând condițiile pentru o invazie militară rusă.
Cazul Goluban
Misiunea de a crea condițiile pentru proteste violente a fost expusă atunci când, în ianuarie 2022, Ministerul Afacerilor Interne l-a arestat pe colonelul Iurii Goluban, din Poliția Națională Ucraineană, anterior membru al unității Alpha a SBU, responsabil cu acțiuni directe.
În timpul serviciului său în filiala Alpha a SBU din Donețk, în 2014, Goluban s-a alăturat unei miliții proruse, ca parte a comandamentului batalionului „Vostok” al Republicii Populare Donetsk. Cu toate acestea, el și-a ascuns cu succes aceste activități și s-a întors ulterior în Ucraina, alăturându-se poliției naționale. Înainte de invazie, forțele de aplicare a legii ucrainene îl acuză că a primit bani pentru a organiza proteste în Kiev și în alte trei oblasturi, la care simbolurile de extremă-dreapta ar fi prevalat, iar protestatarii ar fi acuzat guvernul că nu face față amenințării din partea Rusiei. Scopul era de a infiltra aceste proteste cu infractori plătiți și agenți provocatori pentru a declanșa confruntări violente cu poliția.
Idea inițială era de a prezenta protestele ca o „lovitură de stat de extremă-dreapta” și de a le folosi ca justificare pentru invazie. De asemenea, se intenționa să se semene instabilitate internă și în rândurile rezistenței ucrainene.
Centrul Medveciuk
În același timp, rușii au pregătit terenul pentru violență stradală și destabilizare internă sub un steag deschis pro-Rusia, într-un mod consistent cu abordarea lor preferată de a sprijini extremele împotriva centrului pentru a genera polarizare și, prin urmare, control. Această activitate se presupune a fi fost orchestrată de un grup din jurul lui Viktor Medveciuk (foto), liderul Partidului OPZZH, și a colegilor săi din parlament, inclusiv Viktor Ciornîi și Iia Kiva.
Înainte de a se alătura taberei pro-Rusia în 2019, Kiva pretinsese că este naționalist ucrainean radical, cunoscut pentru rusofobia sa agresivă. Imediat după Revoluția Demnității, Kiva s-a alăturat conducerii organizației paramilitare Sectorul de Dreapta, și a fost numit apoi în Poliția Națională din Ucraina, unde a condus Departamentul de Combaterea Traficului de Droguri, precum și sindicatul de la Ministerul Afacerilor Interne.
În 2020, ca parte a grupului lui Medvedciuk, a creat și a condus organizația Patrioți pe Viață, care era formată în mare parte din reprezentanți ai cluburilor de arte marțiale, criminali (inclusiv traficanți de droguri) și foști angajați ai unităților speciale de poliție (inclusiv dintre cei concediați pentru crime în timpul Revoluției Demnității). Baza organizației o constituiau reprezentanții Federației de Sambo de Combat din Ucraina, arta marțială a corpului special sovietic, ai cărei președinte de onoare era însuși Viktor Medvedciuk.
Se crede că sarcina organizației fusese aceea de a crea provocări în timpul evenimentelor de masă, precum și de a radicaliza situația socio-politică din Ucraina, inclusiv prin provocarea unei confruntări violente cu reprezentanți ai organizațiilor pro-ucrainene.
După invazia rusă din 2022, membrii organizației au trecut la statutul ilegal și au efectuat diverse sarcini pentru serviciile speciale ruse în sprijinul invaziei ruse. Un model similar a fost utilizat și de ruși înainte de agresiunea din 2014, când organizația Oplot, care a constat și ea într-o combinație de sportivi, infractori și ofițeri de aplicare a legii, a fost folosită pentru violență împotriva opozanților regimului Ianukovici, iar mai târziu a devenit baza pentru formarea forțelor proxy rusești în Donețk.
La fel ca în cazul lui Derkaci, grupul condus de Medvedciuk a controlat și firme de securitate și agenții de detectivi. În cadrul grupului, responsabil de această direcție era deputatul Viktor Ciornîi.
Faptul că Naumov călătorea cu un renumit contrabandist, atunci când a fost arestat, la trecerea frontierei sârbești, indică o fenomen mult mai larg în rețelele de agenți ai Rusiei din Ucraina. În spatele agenților superiori din guvernul ucrainean exista un mare aparat de susținere. Acest aparat a fost folosit pentru o gamă largă de funcții, de la recunoaștere la deplasarea de bani, echipamente sau stabilirea de locații sigure. În unele cazuri, acest lucru include cetățeni ucraineni care au o loialitate față de Rusia. În multe cazuri, însă, indivizii în speță sunt agenți plătiți, recrutați din rețelele criminale organizate.
Cu ani înainte de invazi, Serviciul ucrainean de Pază de Frontieră a remarcat relații strânse între ofițerii ruși și rețelele de contrabandiști de-a lungul tuturor frontierelor Ucrainei.
Cu toate acestea, aparatul de suport nu avea întotdeauna nevoie să desfășoare astfel de activități acoperite. De exemplu, deplasarea banilor era ușor facilitată fie prin sacul diplomatic al aliaților Rusiei înainte de invazie, fie pur și simplu prin numărul mare de companii deținute de agenți ruși în Ucraina, unii dintre angajații acestora putând stabili canale pentru sifonarea banilor către operațiuni. Este important de menționat că, deși aparatul de suport a fost mai puțin important pentru planurile de invazie ale Rusiei, acesta persistă și este un factor critic în activitatea continuă a Rusiei pe teritoriul ucrainean.
Biserica Ortodoxă Rusă
Singurul corp de agenți ideologic angajați în susținerea invaziei a fost Biserica Ortodoxă Rusă. În afara eforturilor sale de a susține operațiunile de informații ruse, preoții săi erau larg recrutați și coordonați de serviciile speciale ruse, iar mănăstirile și bisericile lor erau folosite ca locații sigure pentru echipamente și personal.
Folosirea religiei ca acoperire nu este doar o metodă larg stabilită a serviciilor speciale rusești, ci creează și propriul mecanism de protecție din cauza sensibilităților politice ale statului în ceea ce privește instituțiile religioase ca ținte.
Din acest motiv, a durat ceva timp până ca statul ucrainean să treacă la restricționarea activităților acestor părți ale aparatului de suport al Rusiei chiar și după invazie. Aceste diverse eforturi au fost coordonate de Volodimir Sivkovici, fostul adjunct al Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, care a fugit în Rusia în 2014. La data de 20 ianuarie 2022, Secretarul de Stat american, Antony Blinken, l-a menționat în mod specific pe Sivkovici ca fiind central pentru planurile FSB de a gestiona agenții ucraineni de rang înalt. Sivkovici pare să fi funcționat ca manipulator pentru acești oficiali ucraineni de rang înalt, raportându-i direct lui Igor Ciumakov din al 9-lea directorat al FSB.
Șansele unei „axe Belarus”, în contextul așteptatei ofensive ucrainene
