Invazia totală a Rusiei în Ucraina, pe 24 februarie 2022, a produs șoc în întreaga lume, iar statele au reacționat la revenirea războiului convențional dintre state cu intensitate ridicată pe continentul european. S-a acordat mai puțină atenție aspectelor neconvenționale ale acestui conflict – și totuși, acestea sunt esențiale pentru înțelegerea acțiunilor și metodelor rusești. Înșăși invazia poate fi văzută ca fiind culminarea intenționată a unei campanii neconvenționale lungi, dusă de Rusia împotriva Ucrainei, scriu experții de la Royal United Services Institute (RUSI), într-un raport semnalat și de președintele Expert Forum, Sorin Ioniță, și pe care Universul.net îl publică în mai multe părți (PARTEA 1, PARTEA 2, PARTEA 3). Aceasta este ultima, dedicată concluziilor.
- Documentul, intitulat, Preliminary Lessons from Russia’s Unconventional Operations During the RussoUkrainian War, February 2022–February 2023 – AICI
Concluzie
În studierea formelor și metodelor de război neconvențional al Rusiei împotriva Ucrainei, merită să se ia în considerare punctele forte ale serviciilor speciale ruse, slăbiciunile lor sistemice și în ce măsură acestea vor rămâne o amenințare majoră în viitor.
În primul rând, punctele forte rusești sunt evidente: serviciile speciale ruse au reușit să recruteze o rețea mare de agenți în Ucraina înainte de invazie și mare parte din aparatul de suport a rămas viabil după invazie, oferind o sursă constantă de informații umane forțelor ruse.
Amenințarea internă a limitat semnificativ spațiul politic de manevră pentru statul ucrainean înainte de conflict, ceea ce a produs condiții nefavorabile pentru pregătirea populației pentru război.
De mulți ani, multe state au fost predispuse să favorizeze colectarea de informații împotriva activităților rusești pe teritoriile lor. Dovezile din Ucraina sugerează ferm că subversiunii ruse ar trebui să i se opună o rezistență activă și să fie perturbată înainte de a putea construi structura de sprijin reciproc care a existat în Ucraina.
Tendința rusă de a corupe țintele pentru recrutare și de a recruta sub un steag fals pare să fie un mijloc eficient de a construi rapid rețele mari, deși fiabilitatea agenților individuali poate fi considerată mult mai mică decât a celor recrutați din motive ideologice. Tendința de a se baza pe un număr mic de agenți de elită care își conduc propriile rețele înseamnă, de asemenea, că acțiunile împotriva acestor indivizi au un impact disproporționat asupra capacităților rusești.
Este important să fie recunoscut faptul că amenințările descrise în acest raport – recrutarea la nivel înalt și construirea unui aparat de sprijin – nu sunt o problemă limitată doar la Ucraina.
În timpul conflictului, atât un analist senior de informații de semnal din BND, cât și un ofițer superior de contrainformații din BND au fost descoperiți ca fiind agenți ruși.
Aceleași metode sunt folosite, cu un anumit efect, pe scară largă. Și consecințele eșuării în a contracara această activitate sunt semnificative. În aprilie 2022, autorii acestui raport au evidențiat amplele discuții din cadrul serviciilor speciale rusești cu privire la capacitatea lor de a destabiliza Moldova, în scopul de „a extinde frontul și a crește costurile economice și politice pentru Vest”.
Încercarea de a destabiliza Moldova pare acum să fie pusă în aplicare.
Este important ca statele să fie proactive în prevenirea construirii acestor capacități de către Rusia în țările lor și, atunci când acest lucru a fost realizat, să închidă activ aceste rețele.
O altă forță a capacităților de război neconvenționale rusești este metodologia lor sistematică pentru reprimarea teritoriilor ocupate.
Deși brutală și violentă – având un efect teribil asupra economiei și calității vieții în zonele vizate – se pare că este o metodă eficientă de a restrânge activitățile de rezistență la un nivel gestionabil și de a menține controlul.
Situația din Cecenia sugerează că ar putea dura o generație pentru ca rezistența să fie complet distrusă, dar acest lucru nu înseamnă că activitățile de rezistență amenință poziția Rusiei.
Este de asemenea important să se observe că instrumentele digitalizate care au dovedit a fi un suport eficient al acestui aparat de contrainformații pot fi exportate către alte autocrații și pot fi o caracteristică a ofertei Rusiei pentru elitele din statele în care dorește să își mențină influența.
Lecții pentru aliați
Pentru forțele NATO, puterea regimului de contraspionaj sugerează cu tărie că operațiunile de rezistență în parteneriat trebuie să fie calibrate spre recunoaștere, în loc de acțiune directă, cu excepția cazului în care teritoriul pe care rețeaua de rezistență este activă este probabil să fie eliberat imediat.
Cei care interacționează cu aceste rețele trebuie să prioritizeze abilitățile de gestionare a agenților umani și de comunicare secretă, dacă vor ca rețelele lor să supraviețuiască. O altă lecție importantă este că orice rețea de rezistență stabilită înainte de un conflict trebuie să fie invizibilă în fața birocrației statului, altfel riscă expunerea prin capturarea înregistrărilor unui stat.
Punctele slabe ale rușilor
Cu toate acestea, există, de asemenea, deficiențe considerabile în abordarea pe care o are Rusia față de războiul neconvențional. La un nivel fundamental, serviciilor speciale rusești le lipsește auto-conștientizarea sau cel puțin de onestitatea de a-și raporta cu acuratețe propriile demersuri.
În cazul Ucrainei, s-a încercat un plan care depindea critic de metode neconvenționale, atunci când condițiile prealabile pentru succes nu fuseseră încă îndeplinite. Acest lucru relevă probleme culturale mai largi în cadrul serviciilor ruse. Faptul că sunt orientate să obțină un rezultat fără a evalua independent viabilitatea planului creează o cultură de raportare în care ofițerii sunt încurajați să aibă o tendință semnificativă de optimism. Mai mult, pare să existe o problemă sistemică de raportare exagerată a propriilor succese și de ascundere a slăbiciunilor față de superiori.
„Refugiul” sovietic
După cum au demonstrat-o Wagner sau de restructurarea capacităților clandestine ale GRU, în timpul contactului, serviciile sunt rapide în a profita de oportunități și au politici și permisiuni pentru a face acest lucru.
Acest lucru este exacerbat de dinamica politică din spatele angajării lor, care este, poate, cel mai bine sintentizată de fraza lui Ian Kershaw, care descrie animația statului hitlerist ca „lucrând pentru Führer”.
Serviciile speciale sunt încurajate să dezvolte operațiuni în conformitate cu înțelegerea pe care o au ele asupra intențiilor lui Putin, astfel că fluxul de resurse și atenția se îndreaptă asupra acelora care sunt mai aproape de voința lui și mai de succes.
Acest tip de competiție internă îi permite și lui Putin să recompenseze sau să pedepsească șefii și oficialii serviciilor fără ca aceștia să se simtă cu adevărat în siguranță.
Aceste dinamici fac ca serviciile speciale să fie foarte active și dispuse să accepte riscuri. De asemenea, distorsionează analiza, încurajând atât exagerarea perspectivei de succes, în raportări, cât și a celei de catastrofă, în atribuirea eșecurilor în dreptul anvergurii eforturilor adversarului. Aceasta încurajează învinovățirile, pe plan intern, limitând acuratețea analizelor post-factum. Rezultatul este acela că, deși serviciile rusești se poate să fi eșuat în Ucraina, acest lucru nu va împiedica faptul ca ele să fie centrale pentru activitățile coercitive ale statului rus în viitor, iar contracararea lor va rămâne la fel de importantă.
