Pe parcursul a mai bine de un an de război și viață sub sancțiuni, autorităților ruse le-a plăcut să arate statistici care la prima vedere indică stabilitatea economiei naționale în fața șocurilor externe. Contrar așteptărilor pesimiste din primăvara lui 2022, țara, judecând după cifre, a traversat într-adevăr perioada de criză mult mai bine decât se aștepta. La sfârșitul anului trecut, unele sectoare cheie ale producției industriale au înregistrat o creștere, deși mică, șomajul a scăzut la niveluri scăzute record, iar veniturile reale ale populației au crescut. Dar în aproape fiecare dintre aceste cazuri, cifrele medii pozitive ascund o dinamică mixtă între regiuni: se observă de departe că nu au toate același succes în a rezista presiunii sancțiunilor. Natalia Zubarevici, geograf economic rus, a intrat în detalii cu privire la perioada de transformare structurală în condiții anormale, pe care o traversează economia rusă. Natalia Zubarevici a discutat cu jurnaliștii de la Re:Russia, materialul fiind preluat și de Meduza.
Industria locală, în 2022, a depins de sancțiuni și de rolul complexului militar-industrial din regiune
În 2022, volumul industriei extractive a crescut ușor (cu 0,8%). Producția de petrol a crescut cu 2%, deoarece sancțiunile împotriva petrolului și produselor petroliere au fost impuse doar în decembrie și companiile au reușit să redirecționeze o parte din export către Asia. Însă în regiunile cu industrie minieră de cărbune – în regiunea Kemerovo și Hakassia – producția a scăzut (cu 5-6%), deoarece sancțiunile au fost impuse încă din vara anului și nu a fost posibil să se redirecționeze complet livrările către alte piețe.
În ianuarie-aprilie 2023, dinamica industriei extractive s-a înrăutățit (-2%). Din cauza pierderii majorității piețelor de export pentru gaz, declinul s-a accentuat în Iamalo-Neneț (-8%), a început o scădere lentă în principalul regiune de extracție a petrolului – Hanti-Mansi (-0,2%) și o scădere mai semnificativă în regiunile din Siberia (Krasnoiarsk Krai, Irkuțk și Tomsk – cu 6%). În schimb, s-a atenuat declinul în regiunea minieră de cărbune, Kemerovo.
În ansamblu, instabilitatea din industriile extractive are un caracter limitat și necritic.
În perioada ianuarie-aprilie 2023, industria prelucrătoare a înregistrat o creștere de 3%, după o ușoară scădere în 2022. De la sfârșitul toamnei, a început o creștere, de anticipat, în regiunile cu o mare pondere a întreprinderilor din complexul militar-industrial (CMI), iar în 2023 aceasta a devenit și mai vizibilă. Sunt incluse aici aproximativ o treime din regiunile din Centru (Tula, Riazan și altele – o creștere de 9-19%), Udmurtia (21%), Penza (15%), Sverdlovsk și Celiabinsk (10%), regiunea Omsk (9%). Creșterea industriei prelucrătoare s-a menținut și în regiunile cu o pondere ridicată a industriei alimentare (Krasnodar Krai – aproape 13%).
Situația este diferită în regiunile în care sectoarele afectate de sancțiuni ocupă o poziție semnificativă. Regiunile din Nord-Vest, specializate în industria prelucrătoare a lemnului, își revin mai lent din declin, în timp ce regiunile cu industrie siderurgică se redresează puțin mai rapid.
Cel mai semnificativ declin are loc în regiunile cu industrie auto, de unde au plecat companiile străine (regiunile Kaluga și Kaliningrad – o scădere de 16-17% în industria prelucrătoare).
Sectorul construcțiilor a crescut datorită regiunilor din apropierea „zonei districtului militar de nord” și a Orientului Îndepărtat, unde se construiește infrastructura pentru export în Asia
În ansamblu, în Rusia, volumul construcțiilor a crescut cu 7% în 2022, dar în Districtul Federal de Sud creșterea a fost de 36%. Un astfel de avânt în apropierea zonei de conflict nu este probabil legat de nevoile „naturale” ale economiei – poate fi vorba despre „necesitățile” de construcție în timp de război.
O creștere accelerată a construcțiilor se înregistrează și în unele regiuni din Extremul Orient, de-a lungul căii ferate Transsiberiene (Ținutul Habarovsk – cu 83%, Ținutul Transbaikal – cu 55%). Acesta este rezultatul extinderii infrastructurii de transport și logistică pentru a crește capacitatea de transport, în contextul reorientării principalelor fluxuri comerciale către piețele asiatice. La Moscova, sectorul construcțiilor crește într-un ritm mai lent, dar susținut (+17%).
Acțiunilor militare (și consecințele acestora) asupra economiei regionale se reflectă și în dinamica investițiilor. În Districtul Federal de Sud, investițiile au crescut cu 26%, inclusiv în regiunea Rostov – cu 74%, iar pentru prima dată ponderea investițiilor din bugetul federal a ajuns aici la 44% (în ani precedenți nu depășea 15-20%). A doua direcție este aceeași regiune a Extremului Orient (creștere de 27%).
Inaugurarea de locuințe noi a încetinit, comerțul cu amănuntul își revine din criză, iar cifra de afaceri a restaurantelor este în creștere – rușii încearcă să nu observe noile realități
În sectorul construcțiilor de locuințe, după doi ani de creștere rapidă (cu 11-13%), a început o scădere, iar livrările de locuințe noi, în perioada ianuarie-aprilie 2023, au scăzut cu 4%. Acest lucru era de așteptat din două motive. Primul și principalul motiv ține de problemele cu vânzarea apartamentelor deja construite în blocuri de locuințe. Conform estimărilor, până la 40% din locuințele disponibile pe piața primară din Moscova, în primăvară, nu au găsit cumpărători. Al doilea motiv este că datele din 2022 au fost „încălzite” de statisticile privind casele individuale și casele de vacanță. Proprietarii lor au înregistrat rapid documentele, sperând să beneficieze de intriducerea gratuită a gazului, anunțată de autoritățile federale. Cu toate acestea, efectul este unul temporar și în 2023 este inevitabilă o scădere statistică.
Comerțul cu amănuntul iese treptat din criza din 2022, când s-a înregistrat o scădere de 7%. În perioada ianuarie-aprilie 2023, declinul s-a atenuat la -3,6%. Comerțul alimentar s-a redus într-o măsură neglijabilă (cu 1,6%); redresarea comerțului non-alimentar a fost mai lentă (-5,4%) din cauza scăderii vânzărilor de automobile și a plecării de pe piața rusă a multor companii globale (IKEA, lanțuri de magazine).
Indicatorul cel mai impresionant este cel al dinamicii cifrei de afaceri a sectorului de alimentație publică (restaurante, cafenele, baruri). Prin intermediul său, se poate înțelege principala caracteristică a adaptării populației la viața care se schimbă – dorința de a nu observa noile realități, de a trăi ca înainte, de a-și „îneca„ problemele în mâncare gustoasă și băuturi alcoolice. Chiar și în anul tulbure 2022, cifra de afaceri a sectorului de alimentație publică a crescut cu aproape 5%, la prețuri comparabile, datorită relaxării restricțiilor COVID-19 (efectul unei baze scăzute în 2021) și creșterii turismului intern. În perioada ianuarie-aprilie 2023, creșterea s-a accelerat până la 12%. Cifra de afaceri a întreprinderilor din alimentația publică a crescut în special în regiunile adiacente „zonei CSI” (Comunitatea Statelor Independente). După cum menționează Natalia Zubarevici, „mulți bărbați cu apetit but au mers acolo”.
În Rusia, șomajul este la un nivel scăzu-record, dar există și o lipsă acută de personal. Probabilitatea unei creșteri economice durabile, în astfel de condiții, este redusă
Starea piețelor regionale ale forței de muncă a devenit un motiv de mândrie pentru autorități: în ciuda crizei, șomajul se reduce – atât cel măsurat conform metodologiei OIM, cât și cel înregistrat. De obicei, acest lucru indică o creștere a ocupării forței de muncă și o revitalizare a economiei.
Cu toate acestea, în Rusia de astăzi, motivele unei asemenea dinamici sunt diferite. Cauza principală este reducerea cu peste o pătrime a populației tinere cu vârstă de muncă, din cauza particularităților piramidei de vârstă rusești. A doua cauză este mobilizarea a 300.000 de bărbați, care au ieșit de pe piața muncii, și plecarea în străinătate a cel puțin jumătate de milion de oameni. Drept rezultat, rata șomajului, conform metodologiei OIM, este foarte scăzută (3,4% în perioada februarie-aprilie 2023).
În 2022 și la începutul anului 2023, în țară a apărut o penurie acută de forță de muncă. În sectoarele care nu sunt legate de complexul militar-industrial, problema crește rapid, în special în industria prelucrătoare și construcții. A început o cursă a salariilor pentru atragerea lucrătorilor, în special a lucrătorilor calificați din sectorul muncii manuale. Din octombrie 2022, salariul real a început să crească. În primul trimestru al anului 2023, creșterea lui s-a accelerat la 1,9%, iar în martie aproape la 3%. Prin urmare, nu există o creștere a șomajului și niciuna nu este prevăzută una, dar forța de muncă scade în țară – atât din motive naturale, cât și nefirești – iar în aceste condiții, probabilitatea unei creșteri economice sustenabile este redusă.
Veniturile populației nu au scăzut, datorită plăților sociale către familiile cu venituri mici, pensionarilor, mobilizaților și majorării salariului minim
În general, experții critică datele privind veniturile reale ale populației. În 2022, a fost întâmpinată cu scepticism scăderea relativ ușoară a acestora la nivelul țării (cu 1,5%). În primul trimestru al anului 2023, acestea chiar au înregistrat o creștere ușoară (cu 0,1%).
Există motive întemeiate pentru această dinamică. Începând din vara anului 2022, au început să fie acordate alocații lunare familiilor cu venituri reduse și copii cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani. Ministerul Finanțelor a alocat aproape jumătate de trilion de ruble în acest scop, până la sfârșitul anului. În 2023, aceste familii au fost trecute pe o alocație unică, acordată în funcție de venit și având în vedere bunurile deținute. Volumul plăților, în 2023, va fi semnificativ mai mare de 1,5 trilioane de ruble. Sprijinul acordat grupurilor cu venituri mici are propria lor geografie: proporția celor săraci este mai mare în zonele rurale și în orașele mici, în regiunile mai puțin dezvoltate, inclusiv în republicile Caucazului de Nord și în sudul Siberiei, cu o tranziție demografică neterminată, adică în periferie.
În 2022, s-a efectuat și indexarea pensiilor cu 10%. În 2023, aceasta s-a repetat, iar valoarea reală a pensiilor a crescut cu 7%, în ianuarie-aprilie, fiind ajutată de inflația scăzută. Populația în vârstă – susținătoarea de bază a autorităților – beneficiază de sprijin constant, iar proporția acesteia este cea mai mare în regiunile din centru și de nord-vest, parțial în regiunea Volga.
În plus, în 2022, salariul minim pe economie (SMPE) a fost majorat cu 10%, ceea ce a determinat companiile să plătească angajaților salarii mai mari. Scopul este clar: să determine mediul de afaceri să cheltuiască mai mult, alături de buget, ceea ce duce la creșterea salariilor și a consumului.
Din toamna anului 2022, au început plățile pentru persoanele mobilizate. Având în vedere remunerația declarată de autorități (aproape 200.000 de ruble lunar) și numărul de persoane mobilizate (300.000 de oameni), cheltuielile bugetare lunare corespunzătoare pot fi estimate la aproximativ 60 de miliarde de ruble. Deoarece mobilizarea a fost efectuată în mod activ în orașele medii și mici, în zonele rurale și în regiunile în general mai puțin dezvoltate, familiile de la semiperiferia și periferia Rusiei au primit resurse financiare suplimentare. Acest lucru a permis atenuarea, și chiar oprirea, scăderii veniturilor reale în 2023, ca și menținerea sentimentului de viață normală, cu creșterea veniturilor pentru mulți ruși. Este destul de evident faptul că politica socială cu costuri suplimentare va continua cel puțin până în martie 2024, astfel încât autoritățile să poată raporta, înainte de alegerile prezidențiale, creșterea veniturilor populației și reducerea nivelului de sărăcie.
Problemele bugetelor regionale nu sunt critice, dar trebuie să țină cont de „chiria la SVO” (SVO – operațiunea militară specială)
Cel mai fiabil mod de evaluare a situației în regiuni este analiza veniturilor și cheltuielilor bugetelor acestora. Datele din primul trimestru al anului 2023 arată că, în comparație cu situația bugetului federal, problemele bugetelor regionale nu sunt atât de mari – veniturile proprii (fiscale și non-fiscale) ale acestora au crescut cu 6% (fără a lua în considerare „noile teritorii”).
Există o dinamică destul de bună în regiuni, la multe impozite: veniturile din impozitul pe profit au crescut cu 18%, din impozitul pe proprietate cu 45%, iar din accize cu 10%. Cu toate acestea, principalul impozit pentru majoritatea regiunilor, impozitul pe venitul personal (NDFL), a scăzut cu 20%, la fel ca și impozitele pe venitul total, o mare parte dintre acestea fiind plătite de către micii întreprinzători. Motivul constă în dificultățile de tranziție către un singur cont de impozite (ENS), în 2023. Tranziția fusese planificată de mult timp, dar este dificilă. Cu toate acestea, problemele tehnice vor fi rezolvate în decursul anului.
Transferurile de la bugetul federal au crescut în primul trimestru cu o treime, inclusiv granturile, cu 47%, și subsidiile, cu 62%. O pătrime din toate subvențiile acordate regiunilor sunt alocate „noilor teritorii”. Ponderea transferurilor în veniturile lor este de 93-97%, depășind semnificativ nivelul de subvenționare al Ceceniei și Ingușeției.
Cheltuielile bugetelor consolidate ale regiunilor au crescut în primul trimestru cu 20%, dublu față de creșterea veniturilor. Cele mai mari creșteri s-au înregistrat la cheltuielile pentru economia națională (cu 39%). Acest lucru este în mare măsură legat de creșterea cheltuielilor pentru infrastructura rutieră (cu 36%) și alte domenii de implementare a proiectelor naționale. În plus, în categoria cheltuielilor pentru economia națională sunt incluse și ajutoarele acordate regiunilor din „noile teritorii”: direcționarea lucrătorilor, materialelor de construcție, echipamentelor etc. Practic, aceasta reprezintă un „tribut pentru propria regiune”, plătit în principal de regiunile cu o situație bugetară mai bună și medie, în timp ce regiunile mai puțin dezvoltate furnizează personalul mobilizat. Cheltuielile pentru serviciile comunale și locuințe au crescut rapid cu 25%, acest lucru fiind, de asemenea, legat de implementarea proiectelor naționale.
În ceea ce privește cheltuielile sociale, cel mai mare avans a fost înregistrat la cheltuielile pentru politica socială (protecția socială) – cu 15%. Aceste cheltuieli includ plățile din bugetele regionale către familiile celor mobilizați, răniților și celor decedați (în completarea plăților federale).
