- În Rusia, mai nou, nu mai poți căuta pe internet informații banale, precum cele despre viața lui Alexei Navalnîi, fără să riști o amendă (pentru moment, “doar” amendă). Bineînțeles, nici fără să riști să intri pe termen nelimitat în atenția “organelor”, căci genul acesta de căutări pe internet te clasează automat în categoria potențialilor dizidenți. Iar disidența, se știe, este păcat capital în astfel de sisteme.
- În Rusia, nu mai poți discuta prin Whatsapp și Telegram. De la 1 septembrie, spărgând ușa, a intrat în viața rușilor Max, o aplicație de mesagerie preinstalată pe orice telefon și tabletă comercializată în vagăuna condusă de Vladimir Putin. În loc de criptare și, astfel, măcar o relativă intimitate ca-n vremea Whatsapp, Max te conectează direct la FSB. Iar în funcție de cât de vorbăreț ești, FSB te poate caza rapid într-o celulă conectată la “ospitalitatea” tradițională a regimului represiv.
- În fine, Rusia avansează cu pași repezi spre închiderea spațiului cibernetic în carcasa așa-numitului internet rus – Runet; un spațiu strâmt, chiar carceral, dar și pervers, un spațiu la fel de sufocant și de profund aberant precum fiecare centimetru pătrat de teritoriu național păstorit de Kremlin.
Cele de mai sus reprezintă doar ultimele evoluții în materie de stalinism soft și nord-coreanizare pur-sânge a vieții omului de rând, în Rusia putinistă.
Iar mai presus de asta, mai sus enumeratele evoluții coincid, ironic, cu momentul istoric în care moldovenii de peste Prut s-au dus la urne și au decis acolo că, în majoritatea lor, vor tot mai multă Europă, cât mai multă Europă, vor tot mai puțină și cât mai aproape de zero, Rusie.
Pentru ca alegerile legislative de duminică să decurgă adecvat și pentru ca rezultatul scrutinului să poată bate fără drept de apel tentativele Moscovei de a-l modela conform poftei celor de la Kremlin, autoritățile de la Chișinău, o parte semnificativă a presei și societății civile din Republica Moldova, ca și partenerii strategici occidentali ai acestei mici țări, au depus eforturi colosale și au lucrat neîntrerupt.
În același timp, trebuie dat și Cezarului rus ce-i al Cezarului rus: prin violența cu care își implementează politicile represive și de control total pe plan intern, ca și prin nerușinarea și agresivitatea cu care a încercat să își exporte modelul în Republica Moldova, Kremlinul a oferit unui număr suficient de moldoveni un număr suficient de motive pentru a rămâne lucizi, pentru a înțelege miza, pentru a ști ce le rămâne de făcut în ziua votului.
Ca orice regim absolutist, regimul Putin este și el unul destul de simplist. Astfel că, în ciuda zgomotului de fond cu care își bombardează țintele, sfârșește de fapt prin a-și ajuta țintele să discearnă adevărurile organice, să facă alegerile care într-adevăr i se potrivesc.
De pildă, prin ceea ce face acasă chiar în aceste zile – vezi punctele 1, 2 și 3 – și prin ceea ce a încercat din răsputeri să facă în Republica Moldova fie și doar în ultimii patru ani, Putin practic le-a înlesnit moldovenilor procesul de deliberare. Le-a ușurat sarcina de a-și decide calea printre opțiunile pe care le au: un viitor într-o țară ce seamănă cu un amestec barbar de stalinism soft și Coreea de Nord pur-sânge sau o țară integrată în UE.
Cum unul din cinci moldoveni, cu aproximație, trăiește sau muncește în spațiul Uniunii Europene, cum procentul acesta se multiplică serios pe orizontală dacă îi luăm în calcul pe cei de acasă (care trăiesc de pe urma lor și care sunt inspirați de modelul lor), și dacă îi mai adăugăm și pe moldovenii care trăiesc sau muncesc în Marea Britanie, Turcia sau Israel – țări fundamental diferite de modelul ruso-nord-coreean propus de Putin – devine tot mai ușor de explicat de ce au rezistat atât de bine alegătorii din Republica Moldova la legislativele desfășurate duminică. Iar asta, în ciuda efortului titanic al dictatorului rus de a le vinde scump mere otrăvite ieftin.
Duminică, în Republica Moldova, Putin a pierdut practic pe mâna lui. A pierdut din cauza a ceea ce reprezintă în esența sa. A pierdut întrucât povestea pe care o spune prin ceea ce face zi de zi cu țara sa a fost mai puternică decât basmele pe care le vând altor țări propagandiștii lui.
Moldovenii au dovedit (încă o dată) că până la urmă este suficient să te uiți la cum se trăiește în Rusia și la ceea ce înseamnă în realitate Rusia, pentru a deveni inițial suspicios și apoi chiar surd legat de tot ceea ce afirmă Putin că ar fi Rusia și de tot ceea ce răspândește propaganda sa.
Realitatea lui Putin chiar bate ficțiunea lui Putin – iar moldovenii i-au arătat întregii lumi că lucrurile nu stau și nu pot sta altfel.
Românii și autoritățile de la București nu au decât a lua aminte și a lua notițe de la ceea ce s-a întâmplat duminică peste Prut.
O dată, pentru că suntem și aici supuși aceluiași tip de război hibrid orchestrat de Moscova. Iar a doua oară, întrucât pe scena politică autohtonă activează destule elemente care, la adăpostul etichetei “suveranisto-naționaliste”, au încercat să-și vândă deopotrivă conaționalii și frații, cultivând și amplificând deruta; iar toate astea, în beneficiul stalinismului soft și al modelului nord-coreean pur-sânge, promovate de Kremlin și la vedere, și subversiv. Și agresiv.
Premiul Nobel pentru Pace ar trebui decernat lui Volodimir Zelenski
