Dacă invazia rusă din 24 februarie 2022 ar fj reușit în câteva zile, săptămâni sau luni, pe continentul european spectrul războiului ar fi devenit inimaginabil de ridicat. Prin comparație, pericolul care planează în prezent, ca derivând din conflictul ruso-ucrainean prelungit, aflat de atunci în derulare, este apă de ploaie.
Pentru a pricepe tainele acestei evidențe trebuie doar să treci în revistă faptele:
- Dacă în 2022, Ucraina nu ar fi luptat sau dacă ar fi pierdut bătălia rapid, armata rusă ar fi avut azi un plus de peste un milion de militari.
- Apoi, armata rusă ar fi avut la dispoziție și sute de mii de militari ruși din rândul celor bine sau extrem de bine pregătiți. Azi, grație efortului de război al Kievului, aceste trupe de calitate înaltă nu mai există în armata rusă, fiind consumate de front încă din primul an de război.
- Dacă Ucraina ar fi fost capturată de Rusia, militarii ucraineni fie ar fi fost integral scoși “din producție” de către Moscova, fie, parțial cel puțin, ar fi putut fi utilizați de armata rusă, care astfel și-ar fi îngroșat peste noapte rândurile.
- Totodată, tehnica de luptă a Ucrainei – muniții, arme, sisteme de armament, infrastructură logistică – ar fi umflat arsenalul armatei ruse.
- Nu mai puțin însemnat este și faptul că tezaurul de know-how occidental, dobândit de armata Ucrainei între anexarea Crimeei plus faza inițială a invaziei, cea din Donbas, în 2014, și declanșarea fazei finale a invaziei, în 2022, ar fi căptușit convenabil lacunele armatei ruse, ar fi ajutat-o să recupereze din retardul cu care se confruntă.
- Trupele lui Putin ar fi beneficiat enorm și de pe urma fortificațiilor, a rețelelor defensive construite de Ucraina după 2014.
- Ca și de pe urma complexului militar-industrial al Ucrainei, recunoscut pe plan mondial încă din epoca sovietică.
- După cum, pentru Rusia, un uriaș avantaj strategic ar fi devenit faptul însuși de a putea folosi vasta întindere teritorială a Ucrainei. Încastrarea acestui teritoriu i-ar fi oferit Moscovei deopotrivă adâncimea strategică de care e obsedată pentru a se “apăra” de NATO, ca și alonja, platforma avansată pentru o proiectare ofensivă a forței militare în adâncimea continentului european, deci a spațiului NATO.
- Dincolo de dimensiunea militară și geografică a dividendelor care ar fi curs în beneficiul Moscovei de pe urma unei reușite rapide în Ucraina, exista bineînțeles și dimensiunea civilă. Economia acestei țări și înalta calificare a oamenilor ei ar fi putut susține masiv economia Rusiei, sporindu-i și potențialul, și reziliența pentru a susține eforturi de război semnificativ mai ample decât cel necesar invadării unei singure țări.
- La toate astea se adaugă bulversarea pe care o victorie rapidă a Rusiei în Ucraina ar fi creat-o în interiorul NATO. În primul rând, salba de țări învecinate Ucrainei ar fi ajuns sub presiuni infernale, tocmai bune pentru pus la grea încercare coeziunea aliaților. Imaginați-vă doar cazul României, care ar fi fost prinsă de ruși în menghină din două părți – dinspre Ucraina și dinspre Republica Moldova.
- Ușor de intuit este și faptul că o victorie rapidă a Rusiei în Ucraina ar fi privat aliații NATO de rezerva prețioasă de timp pentru a-și veni în fire și a demara programe de pregătire pentru un eventual conflict cu Rusia. Această esențială rezervă de timp a fost câștigată de europeni tocmai grație capacității Ucrainei de a-i opune rezistență Rusiei și astfel de a o împiedica, deja de peste trei ani și jumătate, deopotrivă să câștige războiul și să avanseze mai mult decât cele câteva procente adăugate la câștigurile inițiale pe care le-a reușit în 2014.
Având în vedere că azi, în ciuda resurselor infinit mai limitate de care dispune comparativ cu cele pe care le avea în februarie 2022, Putin totuși testează activ defensiva NATO și nici nu dă semne că ar exclude chiar o dezvoltate a agresiunii armate dincolo de granițele Ucrainei, ar fi infantil să nu pricepem de ce anume ar fi fost în stare dictatorul rus dacă n-ar fi fost remarcabil sleit de către ucraineni în anii de război pe care ucrainenii au fost capabili să îl poarte.
Dar pentru ca, în 2025, Ucraina să fie în continuare viabilă și pe picioarele ei, iar securitatea Europei, chiar dacă în continuare amenințată, să rămână totuși suficient de robustă, date fiind condițiile, a fost nevoie de un moment T0 cu adevărat fondator.
Acel moment fondator a avut la temelie curajul și abilitățile unui popor – cel ucrainean – și curajul și abilitățile unui lider – Volodimir Zelenski.
Dacă președintele Ucrainei ar fi cedat, fugind împreună cu familia, în secundele, orele sau zilele critice care au urmat invaziei ruse, nu este deloc clar că poporul ucrainean și-ar mai fi găsit coeziunea, coerența și determinarea necesare pentru a forma un tot-buldozer cu care să facă zid în fața armatelor Rusiei.
Iar dacă, dincolo de curaj, Zelenski nu ar fi avut și abilitățile optime de a și face ceea ce trebuie, nu doar de a visa la ceea ce vrea, din nou, soarta Ucrainei ar fi fost letal pusă în balanță.
În fine, dacă nu s-ar fi cristalizat pur și simplu peste noapte un parteneriat de fier între poporul ucrainean și președintele său, încă din primele clipe ale lui 24 februarie 2022, Occidentul, până atunci extrem de ezitant și divizat în fața Rusiei, nu s-ar fi simțit suficient de motivat pentru a acționa în sprijinul Ucrainei așa cum a făcut-o de atunci încoace.
Faptul că Ucraina nu a cedat în primele clipe, când totul a fost copleșitor, faptul că s-a adunat mereu și după ce s-a instalat uzura, i-a conservat șansele la supraviețuire și speranțele pentru o evoluție spectaculoasă după ce se va încheia războiul.
Dar ceea ce a făcut Ucraina pentru ea însăși, în clipele acelea în care prea puțini din Occident se așteptau cu adevărat la asta, a avut ca efect-bonus și consolidarea posturii europenilor față de Rusia, punându-i azi în fața unei Moscove extrem de slăbite comparativ cu ceea ce ar fi fost ea dacă Kievul ar fi cedat atunci, în 2022.
Pentru toate astea și pentru multe altele pe care probabil le-am omis involuntar aici, singurul îndreptățit în mod autentic la următorul Premiu Nobel pentru Pace este președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Este îndreptățit să primească această distincție pentru aportul personal pe care l-a avut la împiedicarea unui conflict mai larg pe acest continent. Este îndreptățit la Premiul Nobel pentru Pace pentru ceea ce a făcut poporul său astfel încât restul popoarelor din Europa să aibă azi o viață mai sigură decât ar fi avut dacă Rusia nu și-ar fi rupt dinții în carnea tare a Ucrainei conduse de Zelenski.
A contribuit decisiv la salvarea Ucrainei, a slăbit fără precedent Rusia, a securizat Europa și a protejat interesele istorice ale Americii.
- PS: Donald Trump, care vânează ca un uliu Premiul Nobel pentru Pace, probabil că s-ar considera sfidat cu nerușinare dacă laurii ar fi depuși pe creștetul lui Volodimir Zelenski. Dar cele opt luni de președinție Trump 2 trebuie să fi lămurit pe toată lumea că respectul și sprijinul autentic din partea lui Trump nu au fost niciodată smulse de către cei care i-au închinat gratuit ode, ci doar de către cei pe care i-a simțit puternici și cel puțin egali.
