Date fiind circumstanțele, am decis să combin seria mea în curs de desfășurare despre metodele de prognoză cu evenimentele actuale din Ucraina. Cartea sursă este „Flashpoints: The Emerging Crisis in Europe”, scrisă în 2013-2014 și publicată în ianuarie 2015. A avut un accent major pe viitorul Ucrainei și Rusiei, precum și al altor țări. Am extras câteva pasaje relevante pentru situația actuală, pe care le voi include la sfârșitul acestui articol, dar aici mă concentrez pe evenimentele din ultima săptămână, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
Mulți oameni au văzut confruntarea dintre șeful Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, și președintele rus, Vladimir Putin, ca o tentativă de lovitură de stat. Alții au susținut că a fost o conspirație concepută într-un fel pentru a crește capacitatea de luptă a Rusiei. Cu alte cuvinte, Prigojin și Putin nu erau dușmani, ci aliați.
Nu văd să fie posibil. Prigojin a fost o creatură a lui Putin – furnizorul său de servicii de catering, apoi organizatorul unei companii militare ruse private, care îi dădea lui Putin o forță militară de dezmințit, care putea opera în multe țări de interes pentru Rusia. Teoria prezentată de unii a fost că falsificarea unei lovituri de stat împotriva lui Putin ar crea un fel de avantaj militar. Susțineau că, transferându-i pe membrii Wagner în Belarus, aceștia erau în măsură să lovească flancul de nord al Ucrainei. Acest lucru i-ar aduce, totuși, în contact intim cu artileria ucraineană și eventual cu acțiunea Poloniei, care ar putea considera Belarus drept un stat independent care amenință flancul său estic, precum și pe Ucraina. O conspirație atât de vastă și care se confruntă cu atât de multe riscuri de eșec nu are sens.
O problemă suplimentară este aceea că răspunsul, în interiorul Rusiei, la această lovitură de stat „falsă” a fost imprevizibil. Moralul la toate nivelurile armatei ruse s-ar fi putut prăbuși, lăsând Grupul Wagner singura armată funcțională a Rusiei. Poate că Putin a avut încredere în Prigojin, dar Wagner nu a putut duce singur un război cu Ucraina. Era mult prea mic, chiar dacă mai bine motivat decât principala armată rusă.
În cele din urmă și cel mai important, loviturile de stat trebuie să se miște rapid pentru a impune o nouă realitate unei națiuni și a rupe spiritul alternativelor potențiale care ar putea dori să umple vidul. Secretul este esențial. Declarațiile vin la încheierea cu succes a unei lovituri de stat, nu la începutul ei, așa cum a fost cazul aici.
O tentativă de lovitură a unui prieten este ceva obișnuit, dar șocant și deseori îl rupe pe lider. Putin a fost cu siguranță șocat, dar nu frânt.
Motivul pentru care mi-am petrecut atât de mult timp este cel de a introduce propria mea teorie. Cred că aceasta a fost o încercare de a-l răsturna pe președinte. Războiul nu merge bine, Prigojin susținuse că armata era incompetentă și că era mai potrivit el să-l ducă, dar Putin nu a aceeptat. Acțiunea a fost ceea ce a părut a fi. A fost o lovitură de stat care a eșuat, așa cum se întâmplă cu multe.
Dar încă persistă un mister major. Grupul Wagner a fost cea mai periculoasă amenințare pentru forțele ucrainene. Acum este dispersat și fără conducere, totuși Ucraina nu a lansat o ofensivă majoră pentru a profita de situație. Ofensiva de primăvară continuă în același ritm prudent ca înainte. Evenimentele de săptămâna trecută păreau să ofere o oportunitate uriașă pentru Ucraina, chiar dacă toate detaliile ce țineau de planificare trebuiau ignorate în favoarea acțiunii rapide. Rusia trebuia să trimită întăriri majore în Ucraina în scurt timp, iar Ucraina trebuia să își asume toate riscurile necesare pentru a preveni acest lucru. A existat suficient timp pentru a acționa, deoarece trupele Wagner așteaptă ordine. Este posibil ca Grupul Wagner să fie încă o forță de folosit în Ucraina, dar mutarea tuturor forțelor sale în Belarus ar fi greu de ascuns. Serviciile de informații americane ar fi probabil conștiente de locația lor, iar SUA nu i-ar trimite pe ucraineni într-o mașină de tocat carne. Cu toate acestea, nu a existat nicio scurgere, nicio ofensivă ucraineană și nicio veste despre o întărire majoră a Rusiei, un fapt pe care Kremlinul l-ar anunța cu mândrie pentru a demonstra că Rusia este încă operațională.
Este ca și cum războiul a fost resetat la mai multe niveluri. Continuă, dar nu aproape de intensitatea dinaintea tentativei loviturii de stat. În declarații, rușii par să fie discreți în privința războiului, iar Ucraina procedează la fel. SUA au vorbit mult despre tentativa de lovitură de stat, dar puțin despre războiul în sine. Se pare că am intrat într-o nouă perioadă în conflict, cu toate părțile reducându-l. Putin trebuie să se regrupeze, iar asta va lua timp. Ucrainenii, cu toată bravada lor, au nevoie de o reglementare. SUA au precizat clar că scopul lor este un acord. Potrivit rapoartelor, Grupul Wagner pare concentrat la Rostov-pe-Don și Voronej, departe de Moscova.
Ucraina nu sare să umple golul, iar Rusia nu introduce forțe mari pentru a înlocui pe Wagner. Statele Unite sunt liniștite. Așadar, teoria mea, gratuită, dar care merită fiecare bănuț, este aceea că ușa s-a deschis către o înțelegere negociată. Putin duce un război pe care nu îl va câștiga – cel puțin nu prea curând. SUA așteaptă alegeri prezidențiale și au nevoie de Ucraina nu pentru a câștiga, ci pentru a bloca Rusia. Deși furia ucraineană față de Rusia este reală, nu poate rezista dacă SUA vor un compromis.
Oricare ar fi acel compromis, cred că începe jocul final. S-ar putea sa greșesc.
Mai jos, câteva fragmente din capitolul meu din „Flashpoints” privind predicțiile pentru Rusia și Ucraina, scris în 2014:
- << Strategia [Rusiei] trebuie să se concentreze mai întâi pe Belarus și Ucraina. În acest moment, Belarus nu este o problemă. Este slab, are un lider care se va apleca voinței rușilor și are nevoie de investiții rusești. Dar nici măcar Belarus nu poate fi luat de-a gata. Odată ce actualul lider, Lukașenko, părăsește scena, nimeni nu poate prezice evoluția politică a țării. Așa că rușii trebuie să-și instituționalizeze influența economic și prin relațiile cu serviciile de informații din Belarus. Rușii trebuie să fie constant activi în Belarus.
- Problema mai imediată este Ucraina. Este o poveste care se întoarce la o decizie strategică luată de Statele Unite și peninsula [europeană] în anii 1990. Erau două strategii pe care le puteau urma. Una era să permită existența unei zone tampon neutre a fostelor state dominate de sovietici. Celaălaltă a fost să includă cât mai multe dintre aceste state în NATO și UE. Rușii nu erau în măsură să blocheze această mișcare spre est. Au crezut, sau cel puțin au susținut că li s-a promis, că NATO nu va avansa niciodată în fosta Uniune Sovietică. Când statele baltice au fost admise în NATO, acea promisiune, reală sau nu, a fost încălcată. NATO se deplasase la mai mult de cinci sute de mile est spre Moscova și nu erau o sută de mile de Sankt Petersburg.
- Primul duel a fost asupra Ucrainei, regiunea cheie pentru Rusia. Nu a fost doar o chestiune de conducte energetice, ci și de securitatea fizică pe termen lung a Rusiei. Granița ucraineană cu Rusia are peste șapte sute de mile lungime. Se află la cinci sute de mile de Moscova pe teren plat și deschis. Odesa și Sevastopol, ambele în Ucraina, oferă Rusiei acces comercial și militar la Marea Neagră și la Marea Mediterană. Dacă Ucraina ar fi integrată în NATO și Uniunea Europeană, Rusia s-ar confrunta cu o amenințare nu numai din țările baltice, ci și din Ucraina. Pierderea accesului la teritoriul ucrainean ar fi o lovitură pentru strategia economică a Rusiei. O alianță ucraineană cu NATO ar reprezenta o amenințare inconfundabilă la adresa securității naționale a Rusiei. Tocmai acea amenințare a reapărut. Situația ucraineană pur și simplu nu ajunge la închidere. Totul aranjat este redeschis. Având în vedere importanța sa pentru Rusia, acest lucru are sens.…Există o fragilitate în Ucraina. În est, influența rusă este puternică. Influența poloneză și română domină în vest, iar ucrainenii în ansamblu sunt împărțiți politic între cei care doresc să facă parte din UE, cei care doresc să fie aproape de Rusia și cei care doresc o Ucraină pe deplin independentă. Acest lucru îi face pe ruși și mai neliniştiți. Diviziuni ca acestea fac din Ucraina un teren fertil pentru manipulare de către oricine este interesat de ea. Rușii sunt foarte conștienți de această vulnerabilitate pentru că ei înșiși manipulează Ucraina de mult timp. Din această cauză, rușii vor interpreta implicarea externă drept manipulare și, potențial, o amenințare la adresa intereselor lor primordiale în Ucraina.Politica americană și europeană față de fosta Uniune Sovietică a constat în încercarea de a transforma fostele republici sovietice în democrații constituționale, sub teoria predominantă că aceasta le va stabiliza și le va integra în sistemul economic și politic occidental. Ca urmare, atât aceste țări, cât și Statele Unite s-au angajat în finanțarea organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) pe care le considerau pro-democrație. Rușii au văzut finanțarea acestor grupuri ca fiind pro-occidentală și, prin urmare, ostilă intereselor ruse. Același lucru s-a întâmplat și în Ucraina. Americanii nu știau cum vedeau rușii această interferență. Rușii, pe de altă parte, nu credeau că occidentalii sunt atât de naivi.
…
Putin a înțeles că Statele Unite sunt mult mai puternice decât Rusia. El a mai înțeles că Washingtonul ar putea, pe termen lung, să influențeze peninsula europeană, în special țările de la graniță. Dar Statele Unite erau blocate în Orientul Mijlociu. Rusia a avut o fereastră de oportunitate nu numai de a-și reafirma capacitatea militară, ci și de a remodela zonele de graniță, în special Ucraina, în ceva care să protejeze Rusia.
…
Rusia nu se confruntă acum cu nicio amenințare militară, dar știe, de asemenea, că amenințările militare apar brusc și neașteptat din peninsulă. Având în vedere viitorul incert al Ucrainei, asta ar putea veni rapid. >>
