Candidatul pro-rus la prezidențiale, George Simion, a chiulit și de la a patra dezbatere electorală și de la a cincea, marcând astfel patru absențe consecutive săptămâna asta de la un exercițiu pe care odinioară îl considerase el însuși vital pentru democrație și esențial pentru alegători.
“Am înțeles dintr-un comunicat AUR că terenul acesta nu este suficient de neutru pentru dumnealui și că suntem un podcast prietenos pentru Nicușor Dan. E curios, pentru că în noiembrie i s-a părut că am fost o gazdă echilibrată și că a fost o dezbatere reală cea la care a participat”, a declarat Micutzu, gazda uneia dintre cele două dezbateri de miercuri, pentru care Simion inițial confirmase prezența.
Nu este prima oară când liderul AUR acuză atmosfera pretins neprietenoasă a mass-media, iar acesta este de fapt un trend inaugurat de Călin Georgescu, perpetuat de Simion, dar perpetuat și de lidera POT, Anamaria Gavrilă.
După prestația dezastruoasă de la Euronews, George Simion poate fi lejer suspectat că a invocat ulterior un asemenea motiv doar pentru a-și masca teama de a se afla din nou față în față cu Nicușor Dan (am dezvoltat ieri subiectul, link la final) și de a oferi o justificare menită să-i facă “demnă” fuga de contracandidat, fuga de public, fuga de propriile sale defecte și slăbiciuni.
Dar dincolo de valența preponderent circumstanțială a justificării oferite miercuri de Simion în ceea ce privește chiulul său de la dezbaterea organizată de Micutzu, există totuși o problemă structurală în atitudinea față de presă a suveranisto-putiniștilor din România: le put pur și simplu orice exercițiu de comunicare sau infrastructură de comunicare asupra cărora nu dețin un control total.
În caz că George Simion va fi ales președinte, această abordare va deveni una dintre macetele cu care extremiștii vor mutila democrația românească. Pentru, că fiți de pe acum siguri, dacă vor avea om la Cotroceni și dat fiind faptul că deja ocupă o treime din Parlament, extremiștii se vor apuca să rezolve în mod convenabil problema care îi deranjează nespus: relația cu presa, rolul și locul acesteia.
De fapt, șantierul a fost deja deschis de câteva luni bune:
- Vezi ceea ce poate fi descris ca un adevărat discurs al urii, promovat de liderii suveranisto-putiniști și de rețelele lor de propagandă la adresa mass-media și a unor jurnaliști luați individual.
- Vezi modul în care comunică public Călin Georgescu – aproape exclusiv prin video din sufragerie, iar din când în când în studiouri în care cel care întreabă e ca un cățeluș de prietenos.
- Vezi modul din ce în ce mai similar în care a ajuns să comunice și George Simion.
- Vezi modul în care comunică Anamaria Gavrilă – sută la sută precum Călin Georgescu.
Singurul lucru care le mai lipsește acestor anti-democrați ahtiați după cenzurarea celor care îi scot din zona de confort este accesul la butoanele sensibile ale puterii.
Dacă și când îl vor dobândi, vor face tot ceea ce le va sta în putință pentru a remodela peisajul media după cel pe care România l-a avut în anii dictaturii comuniste. Sau, mai aproape de zilele noastre, după cel pe care îl are azi Ungaria lui Viktor Orban – nu degeaba zilele trecute George Simion declara, cu subiect și predicat, că multe dintre pozițiile premierului maghiar vor deveni politică de stat și în țara noastră.
Adio presă independentă, adio ONG-uri, adio neliniște pentru noul regim, adio așadar întrebări incomode, adio analize, opinii, adio, mai ales, investigații!
Mulți dintre votanții lui Georgescu, iar acum și mulți dintre votanții lui Simion nu vor da doi bani pe genul acesta de avertismente căci ochelarii sectari prin care au ajuns să vadă lumea le-a îngustat ireversibil câmpul vizual. Dar absenteiștii din primul tur și nehotărâții dinaintea celui de-al doilea mai au totuși o șansă de a salva situația în ceasul al doisprezecelea.
Căci aici nu este vorba de atât de perspectiva apocalipsei pentru jurnaliști, entități media și organizații non-guvernamentale, ci este în primul rând vorba de perspectiva apocalipsei care se va abate asupra publicului larg, a fiecărui cetățean în parte, a fiecărui contribuabil ai cărui bani din taxe și impozite vor finanța un vast aparat propagandistic pus în slujba cultului personalității, în slujba minciunii copleșitoare, demonizării și pedepsirii exemplare a “dușmanilor poporului”.
Oricum era deja firav întregul peisaj mediatic și civic din România. Cu Simion președinte, însă, și cu suveranisto-putiniștii pe steroizi într-un asemenea context, situația va deraia complet, total, totalitar.
Cine este curios spre ce se vor îndrepta lucrurile sub o eventuală președinție Simion (și cu aferenții Georgescu și Gavrilă ajunși pe cai albi și mari, mari de tot), poate arunca un ochi pe intenția anunțată acum câteva zile tocmai de către “distinsa” Gavrilă:
- „Vom face totul posibil, ca în România să existe o lege prin care presa să fie cu adevărat plătită pentru ceea ce este cu adevărat recompensă. Pentru efortul lor, pentru analizele lor, pentru contribuția care o aduc ei la societatea românească. Pentru asta vom lucra și sper să redăm demnitatea jurnaliștilor, demnitatea ziariștilor și demnitatea presei.
- Ori asta va fi o platformă prin care ei să fie plătiți după număr de vizualizări, numărul de subscriși, ori va fi, poate, o parte din bugetul de la stat, care se va aloca pentru presă direct”.
https://www.google.com/amp/s/adevarul.ro/amp/politica/sefa-pot-anamaria-gavrila-vrea-limitarea-2441555.html
Genul acesta de presă a existat în România lui Ceaușescu (mai țineți minte Scânteia?), există azi în Ungaria lui Orban, în Rusia lui Putin, în Belarusul lui Lulașenko, în China lui Xi.
Se numește presă de casă, deservește exclusiv pe stăpânul casei, este vitală pentru acoperirea ororilor și erorilor regimului, este fundamentală în perpetuarea lui indiferent ce și-ar dori societatea, indiferent ce ar prevede Constituția.
Ministerul Adevărului și gulagul gândirii libere sunt mai aproape decât cred mulți oameni, în România momentului.
George Simion, Călin Georgescu și Anamaria Gavrilă au avut bunul simț al tâlharului frustrat, dar sigur pe el, de a ne avertiza din vreme și chiar în detaliu.
George Simion s-a speriat! Se teme să nu ajungă precum Călin Georgescu. De aia și fuge de dezbateri
