<< Săptămâna trecută a fost cea mai sumbră din Europa de la căderea Cortinei de Fier. Ucraina a fost pusă în vânzare vândută, Rusia a fostreabilitată, iar, sub conducerea lui Donald Trump, America nu mai poate fi considerată un aliat de încredere care să vină în ajutorul Europei în caz de război. Implicațiile pentru securitatea Europei sunt grave, dar încă nu au fost pe deplin înțelese de liderii și cetățenii continentului. Lumea veche are nevoie urgentă de un curs intensiv despre cum să folosească puterea dură într-o eră fără reguli, altfel va deveni victima noului haos global >>, scrie The Economist.
<< Vorbind săptămâna trecută la München, vicepreședintele american J.D. Vance a oferit un indiciu cu privire la umilința cu care se confruntă Europa, patria vinurilor rafinate, a arhitecturii clasice și a ajutoarelor sociale, ironizând-o ca fiind decadentă și nedemocratică. Liderii săi au fost excluși de la negocierile de pace dintre Casa Albă și Kremlin, care au început oficial la Riad pe 18 februarie. Totuși, criza în desfășurare depășește cu mult simplele insulte și conveniențele diplomatice.
Domnul Trump pare pregătit să renunțe la Ucraina, pe care în mod fals o acuză pentru acest război. Numindu-l „dictator” pe președintele său, Volodimir Zelenski, Trump l-a avertizat că „ar face bine să se miște repede, altfel nu va mai avea o țară”. America ar putea încerca să impună Ucrainei un armistițiu instabil, cu garanții de securitate slabe, care să-i limiteze dreptul de a se reînarma.
Asta este deja destul de rău, dar cel mai mare coșmar al Europei este unul mai mare decât Ucraina. Trump intenționează să-l reabiliteze pe președintele Rusiei, Vladimir Putin, abandonând îndelungata politică de izolare a acestuia. Fără niciun beneficiu geopolitic evident pentru America, el caută să restabilească relațiile diplomatice și ar putea fi în curând aclamat la un summit strălucitor. Oferind concesii la Riad, secretarul de stat Marco Rubio a vorbit entuziast despre cooperare și „oportunități economice și investiționale istorice” (Trump Tower Piața Roșie?).
Maniera în care Trump șantajează Europa și lingușirea cu care tratează Rusia pun sub semnul întrebării angajamentul Americii de a apăra NATO indiferent de circumstanțe. Una dintre temeri este aceea că forțele americane ar putea fi reduse sau retrase, lăsând expusă Europa de Est. Problema nu este că prioritățile SUA sunt în Asia. Problema este că, dacă Europa ar fi atacată de Rusia și ar cere ajutor american, primul și cel mai profund instinct al lui Trump ar fi să întrebe: „Ce am eu de câștigat?” Urmează ca săptămâna viitoare să se întâlnească cu premierul britanic și cu președintele francez. Dar asta nu trebuie interpretat ca un semnal că ceea ce am văzut a fost doar vorbăria unui târguitor: problema constă tocmai în disponibilitatea lui Trump de a tranzacționa orice. Descurajarea NATO se bazează pe certitudinea că, dacă un membru este atacat, restul îi vor sări în ajutor. Orice îndoială slăbește această siguranță și lasă Europa periculos de expusă.
Să clarificăm realitatea cu care se confruntă Europa. Este un continent îndatorat, îmbătrânit, care abia crește și nu se poate apăra singur sau proiecta putere „hard”. Regulile globale privind comerțul, granițele, apărarea și tehnologia sunt distruse. Dacă Rusia invadează unul dintre statele baltice sau folosește dezinformarea și sabotajul pentru a destabiliza Europa de Est, ce anume va face Europa?
Până acum, răspunsul Europei a fost să se retragă într-o poziție defensivă. După asaltul MAGA, un grup de lideri europeni s-au întâlnit în grabă la Paris pe 17 februarie, dar nu au reușit decât să-și evidențieze diferențele. La trei ani de la invazia Rusiei, Europa nu și-a mărit suficient cheltuielile militare. Este blocată într-o viziune obsoletă despre tratate multilaterale și valori comune.
Sarcina urgentă a Europei este să reînvețe cum să obțină și să exercite puterea; trebuie să fie pregătită să își confrunte adversarii și, uneori, chiar și prietenii, inclusiv America, care va fi acolo și după Trump. În loc să se ascundă, trebuie să facă o evaluare obiectivă a amenințării. Rusia este o mașinărie de război cu un vast arsenal nuclear, dar și o economie de dimensiuni medii, aflată în declin. Europa trebuie, de asemenea, să își evalueze în mod obiectiv propriile puncte forte: deși crește încet, rămâne un gigant economic și comercial, cu rezerve uriașe de talent și cunoștințe. Trebuie să folosească aceste resurse pentru a-și revitaliza creșterea, a se reînarma și a-și afirma influența.
Ce înseamnă asta? Pe termen scurt, Europa are nevoie de un singur emisar care să discute cu Ucraina, Rusia și America. Ar trebui să își înăsprească embargoul asupra Rusiei, chiar dacă America își relaxează sancțiunile. Europa ar trebui să exploateze unilateral cei 210 miliarde de euro (220 miliarde de dolari) din fondurile rusești înghețate în băncile europene. Aceste fonduri ar putea finanța lupta Ucrainei sau reînarmarea sa, pe măsură ce finanțarea americană se diminuează.
Pe termen mediu, este necesară o mobilizare masivă a apărării. Dacă Europa nu se poate baza pe America, trebuie să-și procure propriile avioane de transport greu, logistică, supraveghere – totul. Trebuie să înceapă discuții despre modul în care Marea Britanie și Franța își pot folosi armele nucleare pentru a proteja continentul. Toate acestea vor costa enorm. Cheltuielile pentru apărare trebuie să crească la 4-5% din PIB, nivel normal în timpul Războiului Rece. Creșterea cheltuielilor militare, mai ales dacă o parte din acestea sunt direcționate către achiziția de arme americane, ar putea să-l convingă pe Trump să rămână în NATO, dar Europa trebuie acum să plece de la premisa că sprijinul american nu mai este garantat.
Finanțarea acestei reînarmări va necesita o revoluție fiscală. Noul obiectiv va impune cheltuieli suplimentare de peste 300 de miliarde de euro pe an. O parte din această sumă trebuie să provină din emiterea de datorie comună și individuală. Pentru a susține acest efort, Europa va trebui să reducă cheltuielile sociale: Angela Merkel, fostul cancelar al Germaniei, spunea că Europa reprezintă 7% din populația lumii, 25% din PIB-ul global, dar 50% din cheltuielile sociale. Pentru a stimula creșterea economică, Europa trebuie să implementeze reforme evidente, dar mereu amânate, de la unificarea piețelor de capital până la dereglementare.
Un vis nou pentru un continent vechi
Coșmarul provocat de Putin, iar acum de Trump ar putea, în cele din urmă, forța Europa să își schimbe modul de organizare. Obsesia sa pedantă pentru proceduri și structuri – inclusiv zona euro, UE și multe altele – încetinește luarea deciziilor, exclude actori esențiali precum Marea Britanie și oferă influență unor țări precum Ungaria, care încearcă să saboteze apărarea europeană, sau Spania, care ezită să se reînarmeze.
Toate acestea pot părea exagerate. NATO a fost cea mai de succes alianță din lume, iar dispariția sa este greu de imaginat. Dar vechile realități au dispărut; totul s-a schimbat. Europa trebuie să înțeleagă acest lucru înainte de a fi prea târziu. >>
Semnele primei crize care amenință Casa Albă. De ce l-a făcut Trump “dictator” pe Zelenski
