Scrisoare incendiară, la Moscova. „Amazoanele” lui Putin, somate: „Scuipați pe această carieră, pe acești bani”

La Moscova, oamenii din cercurile concentrice ale regimului Putin încep să simtă o tot mai mare presiune: de la financiară (sancțiunile internaționale) la morală și personală. Pe acest din urmă palier se situează, de exemplu, o scrisoare deschisă primită de trei dintre stâlpii în fustă ai unui regim acuzat, pe plan internațional, de săvârșirea de crime împotriva umanității.  

Nu știu de ce scriu asta și nu cred că cei cărora mă adresez vor dori să mă audă, dar nu pot să nu fac asta, cred cu disperare în bunătate, nu ne mai rămâne nimic astăzi, cu excepția acestei credințe, așa că o voi spune oricum. Tina, Mașa, Margo, ne cunoaștem personal de mult timp. Inițial, chiar vrusesem să vă scriu o scrisoare personală fiecăreia dintre voi, dar când v-am văzut pe scena de la Lujniki, am decis că este important să mă adresez public vouă. Da, suntem de multă vreme în tabere diferite. Da, avem opinii și valori fundamental diferite și nu mă îndoiesc de sinceritatea convingerilor voastre. Aveți tot dreptul la ele, exact la fel cum și eu pot să cred în opusul. Dar astăzi nu mai vorbim de vederi și păreri. Astăzi, vorbim despre viață și moarte. Și mi se pare că, pe acest fundal, orice altceva se estompează în fundal”.

Astfel își începe Natalia Sindeieva, fondatoarea postului Dojd, scrisoarea deschisă, publicată duminică de Novaia Gazeta, și adresată celebrelor „amazoane” ale regimului Putin: Tina, Mașa, Margo. Sau, pe numele lor scrobit: Tina Kandelaki (jurnalistă, prezentatoare de televiziune), Maria Zaharova (purtătoarea de cuvânt a MAE rus), Margarita Simonian (șefa rețelei RT, deci șefa cu propaganda).

Apelul autoarei e simplu și sintetizat în ultimul paragraf al scrisorii: părăsiți-l pe Putin, luați-o de la capăt, încă nu e totul pierdut:

  • Destul cu moartea, destul cu răutatea, destul cu sângele, au fost suficiente și pentru noi, și pentru copiii noștri, și chiar și pentru copiii copiilor lor. Mai este o viață lungă înainte, o viață grea, dar totuși viață. După moarte, nu există viață, și suntem norocoși că nu suntem copii ucraineni, avem o șansă, aveți o șansă, vă rog. Vă rog, femei, mame, Margo, Tina, Mașa, rămâneți oameni și mergeți de partea vieții. Viața este mai grea decât moartea, dar câtă lumină are și cât de frumoasă poate fi. Plâng și vă implor să vă opriți”.

Nota emoționantă în care autoarea li se adresează celor trei este omniprezentă în scrisoarea cu potențial rezonabil de a face valuri în cercurile puterii moscovite.

  • De la pasaje în care le amintește că sunt mame și trebuie să dea dovadă că simt ca atare, atunci când se raportează la invazia rusă din Ucraina: „Margo, Tina, Mașa, sunteți femei frumoase, strălucitoare, puternice, sunteți oameni celebri, dar sunteți și mame. Și eu sunt mamă. Iar ca mamă, nu mă pot opri din plâns”.
  • La pasaje în care tema copilului ucrainean, ucis de bomba armatei ruse, este împletită cu ușoare dezvăluiri din culisele relației personale pe care autoarea le-a avut cu fiecare dintre cele trei destinatare: „Îmi amintesc conversația noastră despre viitorul copiilor cu tine, Margot. Și cum am discutat despre școli cu tine, Tina. Ne-am văzut copiii crescând, ne-am îngrijorat pentru ei (…). La fel ca mii de mame ucrainene, ale căror speranțe și planuri au fost distruse. Copii mor în Ucraina. Foarte mici, copii de un an și doi ani, școlari și de grădiniță – mor. Fetele și băieții mor. Mor sub bombe, mor în adăposturi, mor pe drum, încercând să scape și să se ascundă”.
  • La pasaje care lovesc în activismul lor de partea unui regim criminal: „Da, noi și voi suntem în tabere diferite, dar astăzi acestea sunt taberele vieții și ale morții. Urcați pe scenă, interpretați „Pentru Rusia”. Chiar vreți asta? Nu-mi răspundeți la această întrebare, dar vă rog faceți-o în sinea voastră. Îi vrei morți? Dacă ar fi fost copiii voștri?

Natalia Sindeieva tratează totodată ca minciuni întregul discurs oficial al Kremlinului, subliniind cât de departe merg totuși oficialii ruși cu aberația, cât de departe au mers cu crimele. Tema copilului traversează pe mai departe monologul public ce are ca destinatari pe cele trei femei cu roluri-cheie în regimul Putin:

  • „Margo, vorbind la Lujniki, ai spus: „Rusia, protejează-ți copiii!” Da, Margo, sunt de acord cu tine. Rusia, protejează-ți, te rog, copiii. Nu-i trimite pe băieți la luptă, lasă-l pe fiul meu mie, pe fiul Tinei lui Tinei și pe fiul lui Margo lui Margo. Protejați generalii, care sunt și copiii și soții cuiva. Protejați copiii care nu se vor naște din cei care, astăzi, chiar acum, mor într-un conflict fără sens. Protejează-ți copiii care vor muri fără medicamente vitale de import, care nu sunt produse în Rusia. Protejează-ți copiii, Rusia, și te rugăm să arăți milă, să arăți compasiune și dragoste, protejează și pe copiii ucraineni. [a existat o listă de obiective civile care au fost distruse, ceea ce contrazice declarațiile oficiale ale Ministerului rus al Apărării, conform cărora loviturile sunt doar împotriva instalațiilor de infrastructură militară – Nd.] Nu cred că ni se întâmplă asta aici și acum”.

Pe final, Tina Kandelaki, Maria Zaharova și Margarita Simonian sunt taxate pentru ipocrizia vecină cu patologicul de care dau dovadă. Ca unii dintre cei mai informați oameni de pe teritoriul Federației Ruse, atât de informați, încât au în fișa postului dezinformarea poporului rus, Kandelaki, Zaharova și Simonian sunt invitate de către Sindeieva să le arate și rușilor ceea ce văd ele în fiecare zi, în calculatoarele lor: blocuri distruse în Ucraina, ucraineni prigoniți, ucraineni uciși. Totul proiectat, din nou, pe un fundal de relație personală, care, obligă:

  • „Este greu de acceptat, dar astăzi mulți ruși susțin <<operațiunea specială>> și este greu să-i învinovățim pentru asta – sunt victimele unui experiment crud – cu mulți ani de propagandă zilnică. Dar voi, Tina, Mașa, Margot, aveți acces la toate informațiile din lume, le puteți obține dintr-o mare varietate de surse, aveți toate agențiile de informare ale planetei în birourile voastre și știți exact ce este se întâmplă cu adevărat, nu puteți să nu știți – sunt sigură că fișierele voastre sunt pline de fotografii cu orașe distruse și povești ale ucrainenilor care au suferit. Și știți adevăratele pierderi ale armatei ruse. Voi care sunteți educate, care știți limbi străine, care aveți prieteni în toată lumea, vedeți aceste fotografii ale exploziilor și bombardamentelor. Și, știind adevărul, mergeți pe scena Lujniki ca să susțineți.
  • Margot, Tina, Mașa, vă rog. Ca mamă, vă rog să încetați. Marina Ovsiannikova a fost angajată în propagandă de mulți ani, dar a venit momentul în care viața a devenit prețul muncii pe care o făcea. Și a găsit curajul să iasă direct cu afișul, pe Pervîi Canal. Acesta este gestul unui om care are o inimă.
  • Și știu câte fapte bune a făcut fiecare dintre voi în viața voastră. Știu și că fiecare dintre voi aveți (o inimă). Îmi amintesc de tine, Mașa, fragilă și fără de apărare, când ai venit la noi în studio, obosită și somnoroasă, și că ai adormit pe canapeaua din studioul nostru. Îmi amintesc cum te-am acoperit cu o pătură ca să nu îți fie frig… Scuipați pe această carieră – în curând nu va mai însemna nimic, scuipați pe acești bani – sunteți femei bogate. Nu este înfricoșător, nu este sfârșitul, dimpotrivă, poate fi începutul”.

Altfel, dincolo de doza de lacrimogen cu care autoarea încearcă să înmoaie inimile împietrite ale celor trei femei cu aere de tanchist, trebuie reținut că toate au ajuns celebre pentru cerbicia cu care au apărat regimul, au mințit poporul, au atacat politica nealiniată a țărilor vecine. Se știe, însă, că fidelii unui regim dictatorial nu au o încăpățânare indestructibilă în a-și apăra stăpânul. Îl pot apăra cu zel, îl pot servi mergând departe sau chiar foarte departe cu serviciile oferite, dar există și contexte care pot sădi ispita și imboldul paricidului. Nu toți fidelii sunt în stare de așa ceva, nu toți dintre cei care ar fi în stare sunt și capabili să treacă la acțiune. Dar niciodată, în istorie, nu a fost nevoie de toți. Unul sau una, unii sau unele sunt suficienți.

Criza în care s-a afundat Rusia în Ucraina probabil că începe să favorizeze un peristaltism fără precedent pentru regimul Putin. Ca atare, și pedalele apăsate în toată această dinamică subterană cu răbufniri tactice la suprafață, vor fi variate și croite după chipul și asemănarea fidelului invitat să ajute la marea fisură.

Scrisoarea de mai sus poate fi citită și în această din urmă cheie.

Pedeapsa care se impune, pentru poporul rus. Falimentul KGB

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here