- Are lumea motive să răsufle mai ușurată după mult trâmbițata paradă a victoriei de la Moscova, desfășurată luni 9 mai, decât înaintea ei?
- Vrea, sau mai bine zis, e în stare Rusia lui Putin să împingă lucrurile spre un Al Treilea Război Mondial, pornind de la „sămânța” deja împrăștiată și reprezentată de aranjamentul scenic rusesc, tot mai peticit, din Ucraina?
- Va mai zăbovi Putin la putere?
Sigur că acestea nu sunt chiar toate întrebările pe care mintea sănătoasă are a le pune, odată traversat momentul 9 mai 2022, dar sunt totuși cele câteva întrebări esențiale.
Senzația mea personală este aceea că rare sunt momentele ca acesta, în care la asemenea întrebări se potrivesc, fiind în aceeași notă, deopotrivă răspunsurile scurte și foarte categorice, ca și cele lungi, elaborate, îmbibate cu detalii, nuanțe și iscodiri multilaterale și de mare profunzime ale subiectului, din acelea de ajungi cu ele până la osul lui. Nu avem aici nici spațiul necesar, personal nu am nici competențe chiar atât de vaste încât să fie cinstit a mă aventura pe drumul variantei doi. Așa că rămân la prima, varianta răspunsului scurt și categoric.
Și mă pronunț astfel:
- Da, parțial, lumea poate răsufla cu ceva mai multă ușurare după acest 9 mai moscovit. A plutit în aer faptul că parada pe care și-a permis-o Putin nu a putut face nici măcar ea abstracție de situația dificilă a Rusiei de pe frontul din Ucraina.
- Apoi, da, poate că Putin vrea un Al Treilea Război Mondial, dar nu, nu are cu ce să-l declanșeze. De altfel, numai faptul că este stăpân peste o putere nucleară a făcut ca Ucraina să nu fie curățată până acum de militari ruși direct de către armatele NATO.
- În fine, nu, Putin nu mai are cum să stea prea mult cu mâinile încleștate pe butoanele statului rus. Mai sunt probabil necesare câteva luni de abatorizare a trupelor sale pe frontul ucrainean plus câteva luni de sancțiuni grotești pe frontul rusesc și poate să înceapă balul la Kremlin. Cum s-ar și putea desfășura dansul? Ei bine, acest subiect rămâne de tratat într-un material viitor.
Cu timpul și odată cu dobândirea a tot mai multă experiență, m-am convins că în chestiunile atât de complicate, precum un război și mai ales unul dus de o țară ca Rusia, până la a deveni dependent de răspunsuri explicite, mai bine te împrietenești cu răbdarea și cu amica ei, prudența, și privești atent la ceea ce ți se dezvăluie pe tărâmul implicitului. Iar parada lui Putin, din 9 mai 2022, coroborat cu atmosfera din Rusia și teritoriile ocupate de ruși în Ucraina, atât cât poate fi ea decriptată de la asemenea distanță, oferă elemente care nu merită ignorate.
Așadar, ce am văzut lui în curtea țarului subnutrit de la Moscova?
A. De pildă, primele titluri din presa internațională și chiar unele luări oficiale de poziție de la Washington au remarcat faptul că din arsenalul retoric al lui Putin au lipsit, luni, piesele care vestesc escaladarea. Nu înseamnă că perioada imediat următoare va putea curge în această cheie retorică și practică, dar e de reținut acest aspect. Mai presus de toate, chiar dacă nu spune suficiente despre viitor, spune destule dacă raportăm totul la trecutul recent. Din ton și formulări, se simte aici o oarecare tendință descendentă față de momentele premergătoare apoi chiar de debut ale invaziei ruse din Ucraina.
B. Apoi, potrivit chiar cifrelor date publicității, luni, de către Kremlin, au defilat la super-parada lui Putin mult mai puțini militari decât cei pierduți de armata rusă în nici trei luni de război cu Ucraina. Să nu mai vorbim de numărul echipamentelor – aici, disproporția dintre cele ventilate de ochii lumii și cele incinerate de militarii ucraineni cu armament occidental e atât de dramatică încât fie și numai pentru acest capitol președintele rus merită să fie curentat de senzațiile tari ale unui puci de toată isprava. De notat și faptul că, cu puțin înainte de starul spectacolului de la Moscova, The Economist anticipa, la modul general, că „parada din acest an va fi cu 35% mai mică decât de obicei, cu mult mai puține vehicule și cu mai puține echipamente. Rusia are nevoie de tancurile și trupele rămase pentru afaceri mai presante”.
C. Mai departe, luni, la Moscova, de 9 mai, pe lângă varii tancuri și rachete, călărite de bătăuși cu uniforme scrobite, a mai defilat ceva: păturica. Imaginea-regină, a autocratului umflat cu testosteron propagandistic, s-a risipit cât ai clipi atunci când pe ecranele televizoarelor din Rusia și restul lumii a apărut imaginea piciorușelor putiniste acoperite cu pătura. Moș Putin a părut, luni, mai moș ca toți moșii veterani de război, aflați lângă el în tribuna VIP, și mult mai bătrâni decât „puștanul” cu aere de super-Stalin, de la Kremlin. Nu-i vorbă: pe plan extern nu te poți aștepta decât ca speculațiile cu privire la starea de sănătate a președintelui rusă să continue. Dar nu asta ar fi neapărat problema lui cea mare, ci ecourile pe plan intern ale fustei de pripas purtată de Putin într-un moment care trebuia să-i fie proiectat poporului profilul unui bărbat… de oțel. Ce va bârfi oare rusul de rând, după al treilea rând de vodcă, dar ce senzație i-a traversat pe puternicii siloviki de toate rangurile când au văzut acolo mai degrabă un pacient vulnerabil la capriciile primăverii târzii decât pe liderul haitei?
D. În fine, te îndepărtezi de Moscova și plonjezi în Rusia ceva mai profundă. O galerie video. difuzată luni de site-ul Meduza, înfățișa diverse mini-parade ale victoriei abstracte la care copii de ciclu primar, probabil și de ciclu preșcolar, au fost scoși la bulevard îmbrăcați în uniforme ale armatei ruse. Și mai grotesc, pe unii a dat Necuratul ca adulții să-i costumeze în tancuri și avioane ucigașe, cu steaua roșie pictată pe cartonul butaforic și ticăloșia injectată în spiritul micuților de la vârste atât de fragede. Chinul acesta de pe lume de a folosi orice și pe oricine pentru a da impresia virilității e tot ceea ce le-a mai rămas probabil lui Putin și propagandiștilor de grotă ai regimului său. Nu-i bai, e în tradiția violentă a Rusiei bolșevice, staliniste și putiniste de a da o nuanță militară până și mersului la WC. E un obicei perfect rusesc, unul ca o boală venerică, de a învăța copilul, încă de mic, să fredoneze solemn manele patriotice și despre „romantismul” războiului. Dar cu totul altceva este să-i și ștanțezi pe acești micuți, ca pe nite vite, cu „Z”-ul criminal, și să-i îmbraci în armamentul cu care omori sau mutilezi, în Ucraina, aproape 1.000 de copii și multe alte mii de mame, tați, bunici. Nici nu mai este de mirare comportamentul deviant al soldaților și comandanților ruși, pe frontul ucrainean. Acum 10-15 ani, mulți dintre violatorii și ucigașii în serie din rândurile armatei ruse desfășurate în Ucraina erau tocmai de vârsta copiilor îmbrăcați pe 9 mai 2022 în tanc și în Suhoi. Așa îi crești, așa îi ai!
Am privit parada, am văzut și prelungirile ei în alte zone decât Moscova, mi s-a întors stomacul la imaginile cu copiii-tanc și copiii-bombardier, l-am ascultat pe Putin, i-am și citit discursul, l-am privit pe președintele-zombi zăcând „macho”, cu bustul protejat de vesta anti-glonț și picioarele încălzite la păturică, și am tras concluzia: Rusia lui Putin și sub orice alt lider care va încerca să conserve acest spirit, e condamnată să facă istorie precum armata sa pe frontul din Ucraina. E prea mult Ceaușescu hiperactiv acolo și prea multă Coree de Nord. Iar asta e o veste bună pentru toată lumea. Începutul sfârșitului a început. Dar până să deschidem șampania, mai trebuie să ținem doliu pentru ucrainenii pe a căror cruce a debutat la 24 februarie răstignirea marelui tâlhar.
Jill Biden și Carmen Iohannis. Un moment de umanitate și speranță într-un război urât
