Premierul Ungariei, Viktor Orban, a început să vândă iluzia că s-ar fi răzgândit în ceea ce-l privește pe extremistul român George Simion – după ce în campania pentru prezidențiale l-a sprijinit pe față, zilele acestea l-a zugrăvit în chip de “dușman”.
Desigur, în politică, sinceritatea și transparența au cel mai adesea o constituție atât de firavă încât este ușor să treacă neobservate. În cazul răzgândirii subite a lui Viktor Orban, în cazul Simion, sinceritatea și transparența e mai probabil să nu fi apărut deloc pe lume.
Dacă există ceva ce poate întări o astfel de bănuială, ei bine acel ceva este crâncenul test electoral care îl așteaptă pe premierul Ungariei în mai puțin de un an.
În aprilie 2026, țara vecină va organiza alegeri legislative, iar ultimele sondaje indică un avans semnificativ (chiar și de 15 puncte procentuale) al principalului partid de opoziție, Tisza, condus de cel mai popular opozant al liderului de la Budapesta, Peter Magyar.
Într-un context în care se accentuează marginalizarea Ungariei pe plan european – din cauza poziției pro-Putin a lui Viktor Orban și a politicilor subversive ale regimului său, în interiorul UE și NATO -, într-un context în care s-au erodat puternic progresele economice și politice ale țării și într-un context în care ungurii de rând au ajuns să își facă cumpărăturile în România, este nu doar posibil, ci și probabil ca scrutinul din aprilie să se lase cu un mare cutremur.
În aceste condiții, puterea de la Budapesta este obligată să se bată până la ultima suflare pentru fiecare vot.
La alegerile legislative organizate de Ungaria în 2022, maghiarii din România au votat în număr de peste 132.000, cu peste 38.000 mai mulți decât la scrutinul din 2018.
Un număr cel puțin deloc de neglijat, iar având în vedere mizele din 2026, nu este exclus ca maghiarii de pretutindeni, inclusiv cei din România, să se simtă motivați să meargă la urne în număr chiar mai mare decât acum patru ani.
Având în vedere slăbiciunile pe care le cunosc azi și partidul lui Orban, și Orban însuși, devine vitală atragerea de partea lor a comunității maghiare din țara noastră.
Acesta fiind contextul general, parcă se ridică total ceața de pe misterul răzgândirii subite a lui Viktor Orban în ceea ce-l privește pe George Simion.
Cu atât mai mult cu cât, în alegerile prezidențiale din luna mai organizate de România, alegătorii de etnie maghiară și liderii lor politici, de la nivelul UDMR, l-au pus la punct pe Viktor Orban fără drept de apel:
- Liderii UDMR au criticat deschis sprijinul premierului ungar pentru George Simion și au făcut deschis campanie pentru Nicușor Dan.
- Iar alegătorii etnici maghiari au votat în număr copleșitor cu Nicușor Dan. Ba mai mult, din cele aproximativ 829.000 de voturi pe care Dan le-a strâns în plus față de Simion, aproximativ 600.000 au provenit de la comunitatea maghiară.
Pentru Viktor Orban, dată fiind situația de puternică contestare pe care o traversează în prezent pe plan intern, în perspectiva alegerilor ungurești din aprilie 2026 sunt de vis urât și cifrele, și mobilizarea de la alegerile românești din mai 2025.
Ungurii din România au fost pur și simplu trădați de către premierul Ungariei, care de dragul combinațiilor pe care le face la nivelul UE, dar și în virtutea servituților sale față de Putin și Trump, nu a ezitat să pună în pericol liniștea și chiar securitatea fraților unguri din România.
Oamenii au înțeles rapid și au acționat în consecință.
Acum, forțat de împrejurări, Viktor Orban se repliază și se întoarce din nou spre ei ca un samsar care se acomodează fără scrupule la piață pentru a-și promova pe mai departe propriile interese.
Faptul că Orban nu e sincer în ceea ce privește schimbarea de optică față de Simion poate fi dedus și dintr-un alt detaliu: schimbarea cu 180 de grade a mesajului său nu a fost însoțită, așa cum ar fi fost principial, și de o mea culpa. Din contră, liderul de la Budapesta încearcă să creeze impresia că nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase, acreditând ideea că nu îl sprijinise pe George Simion, ci doar se angajase într-un act de neutralitate.
Impertinența lui Viktor Orban e mare cât averea acumulată de clanul său în cei 15 ani de putere exercitatădiscreționar, având în vedere faptul că, pentru a doua oară în doar câteva luni, desconsideră inteligența și maturitatea etnicilor maghiari din România: prima oară – afișându-și preferința pentru inamicul lor; iar a doua oară – spunând, în ciuda evidenței, că de fapt nu asta a făcut.
În mai 2025, maghiarii din România au demonstrat fără doar și poate că mâna premierului Orban a devenit prea scurtă pentru a-i putea duce de nas. În aprilie 2026, există motive cel puțin întemeiate că demonstrația să fie reluată.
Căci până la urmă, orice maghiar – indiferent că locuiește în Ungaria, în România sau în altă țară din vecinătate – observă cel puțin două lucruri-cheie:
- Că Victor Orban, deși îl reneagă acum pe George Simion, totuși continuă să joace în aceeași tabără cu renegatul – tabăra Rusiei.
- Că pentru 2026, spre deosebire de precedentele alegeri legislative din Ungaria, s-a coagulat cu adevărat o alternativă viabilă la oferta și guvernarea FIDESZ-Orban.
P.S: Începeam astfel un text din aprilie 2022:
- “Viktor Orban a câștigat categoric alegerile de duminică, dar pentru regimul de la Budapesta aceasta a fost și prima victorie pe care numai mințile rătăcite ar fi putut-o sărbători în liniștea sufletească a beției, până-n zorii zilei următoare. Contextul internațional în care s-a produs succesul la urne al binomului FIDESZ-Orban e suficient de grav încât capetele limpezi din cercul puterii maghiare să-l fi putut ignora și să nu-i intuiască posibila orizontalizare”.
Și îl încheiam în acest mod:
- “E greu de crezut că pribegia care-l așteaptă pe ursul cu rabie de la Moscova nu-i va fi rezervată, desigur, la un alt nivel, și sconcsului geopolitic de la Budapesta”.
Prima parte pare că începe să capete un oarece contur. Ultima pare să fie pe cursul natural, doar că mai este nevoie de puțintică răbdare pentru ajungerea la destinație.
