Premierul Ilie Bolojan nu s-a zgârcit, miercuri după-amiază, la folosirea proiectilelor retorice de artilerie grea: comparația cu Grecia odinioară în faliment, amintirea tăierilor salariale din epoca Băsescu-Boc, pericolul care paște azi România, de a intra în incapacitate de plată.
Totodată, Bolojan a indicat de o manieră elegantă că între Palatul Cotroceni și Palatul Victoria s-a ajuns la o sincronizare de forță majoră pe o măsură greu de digerat pentru un președinte care în campanie o exclusese, dar greu de digerat și pentru un premier care consideră că nu putea fi ocolită și căruia îi revine ingrată sarcina de a o implementa – majorarea TVA.
Rămâne de văzut cum vor naviga premierul Bolojan și președintele Dan printre valurile de nemulțumiri pe care inevitabil le stârnesc deopotrivă în rândul cetățenilor, al companiilor și chiar în anumite zone din interiorul coaliției.
Cert este că “afacerea” asanării deficitului bugetar va trebui să se dovedească în final profitabilă, altfel România va riscă să fie înghițită de dezastru și pe plan economic, și pe plan politic.
În general, Ilie Bolojan are o priză bună la bun simț atunci când își susține măsurile și când le explică rostul.
Dar marele handicap al lui Bolojan este acela că bunul simț a fost mereu veriga lipsă în rândul clasei politice românești, iar în ceea ce-i privește pe contribuabili, aceștia din urmă simt, cu frustrare și pe bună dreptate, că, din contră, ei înșiși au dat mereu dovadă de un bun simț exagerat.
Asta nu înseamnă nicidecum că premierul trebuie să înceteze a mai face apeluri publice la dovezi de bun simț din partea tuturor, mai ales date fiind circumstanțele. Înseamnă, în schimb, că va trebui să găsească metode de a forța transpunerea în operă a bunului simț de către toți, nu doar de către unii.
Prin urmare, oricât de raționale ar fi argumentele din spatele măsurilor (cu siguranță perfectibile) anunțate miercuri de premier, acesta va trebui să-i arate, prin acțiuni concrete, opiniei publice că bunul simț va extras chiar și cu forcepsul de la elita politică și ecosistemul bișnițar și funcționăresc din jurul ei.
Asta ar însemna, de pildă, că imediat în zilele următoare povestea bonusurilor boierești de pensionare pe care le primesc judecătorii Curții Constituționale vor deveni amintire. Iar asta, începând chiar cu cei trei care tocmai ar fi urmat să le încaseze.
Nici nu mai contează metoda – că vor renunța de bunăvoie respectivii, chiar dacă legea în vigoare îi îndreptățește la ele, ori că actuala majoritate parlamentară care a dat guvernul va opera modificări legislative adecvate și în regim de urgență.
Miza strategică este ca milioanele de cetățeni care vor strânge cureaua de azi înainte să nu se mai simtă ultimii fraieri de la care se cere totul, în timp ce câtorva “norocoși” li se permite să obțină în continuare totul.
Până la urmă, noile măsuri anunțate de premierul Bolojan presupun introducerea de noi norme, altfel nu ar putea intra în vigoare tăierile de cheltuieli și noile taxe sau creșteri de taxe.
E, prin urmare, normal ca și privilegiile de diverse tipuri să fie chiuretate la fel de subit, schimbând inclusiv peste noapte legi și cutume. Altfel, ar fi din principiu inacceptabil ca pentru unii să se schimbe vechea lege pentru a-i ridica de la masă, iar pentru alții să rămână în vigoare vechea lege pentru a nu-i deranja de la masă.
În statul român și în companiile la care statul român este acționar, există desigur tot felul de straturi cu privilegiați și îmbuibați care sfidează bunul simț și logica economică. Redresarea deficitului bugetar nu se va face, bineînțeles, doar prin raderea beneficiilor pe care aceștia le accesează de ani și ani.
Oricât de nesimțite și de exorbitante, în cifre absolute sumele respective nu vor acoperi necesarul, însă valoarea inestimabilă a chiuretajului rezidă în semnalul astfel transmis în societate. Căci tocmai tăind mult de la puțini poți stimula colectarea puținului de la foarte mulți.
Oamenii au nevoie de sens pentru a se implica în ceva sau pentru a accepta pur și simplu ceva.
Iar Ilie Bolojan, Nicușor Dan și zona politică în general antrenată în tot acest uriaș efort fix asta trebuie să le livreze cu prioritate celor mulți: sens; sens și perspectivă.
Pare de bun simț, nu-i așa ?
