În ultimii doi ani și jumătate, copiii ruși au fost expuși constant la narațiuni de propagandă despre invazia pe scară largă a Kremlinului în Ucraina, atât la școală, cât și prin intermediul mass-mediei. Acum, o generație formată de război termină liceul și se îndreaptă direct spre linia frontului. Mulți tineri, abia de 18 ani, semnează contracte cu armata și sunt trimiși în luptă după doar două săptămâni de antrenament. În ultimele două luni, cel puțin 13 dintre acești tineri soldați au murit în luptă, mulți în prima lor misiune. Pentru a afla ce îi determină să se înroleze, publicația independentă Holod a vorbit cu familiile unor soldați, dintre cei mai tineri, care și-au pierdut viața în războiul Rusiei, notează Meduza.
<< Gheorghi Nadeiin, din Perm, avea doar opt ani când tatăl său vitreg a plecat pentru prima dată să lupte în Donbas, cu Grupul Wagner, în 2014. După ce a servit în Ucraina, tatăl său vitreg a fost trimis în Siria și apoi în Africa. Când Gheorghi împlinea 16 ani, Rusia a lansat invazia pe scară largă în Ucraina, iar tatăl său vitreg a plecat din nou la război. După moartea lui Evgheni Prigojin și dizolvarea Grupului Wagner, tatăl său vitreg s-a alăturat batalionului Ahmat din Cecenia.
Gheorghi și-a sărbătorit cea de-a 18-a aniversare în februarie 2024. La mai puțin de o lună, a sunat-o pe mama lui și i-a spus că a semnat un contract militar. „Toți băieții pleacă”, a spus el. „Ce, sunt eu singurul care nu e făcut pentru asta? Voi crește, voi învăța, voi deveni bărbat”, își amintește mama lui, Anastasia.
Ca student la campusul Perm al Universității de Stat Volga pentru Transportul pe Apă, Gheorghi avea amânare de la serviciul militar obligatoriu. Potrivit mamei sale, părinții îl sprijineau și nu avea nevoie de bani. „Avea haine, un telefon bun — totul”, spune ea. Decizia de a semna contractul a venit ca un șoc pentru ea. Nu știe ce l-a influențat, dar îl învinovățește pe prietenul său, Kostia, care s-a înscris împreună cu el. „L-a incitat pe Gheorghi,” spune ea. „S-au provocat unul pe altul și au plecat”.
Pe 12 iunie 2024, în timpul unei noi ofensive rusești lângă Avdiivka, Gheorghi a fost trimis în prima sa misiune de luptă. Patru zile mai târziu, pe 16 iunie, a fost ucis. Corpul său nu a fost încă returnat mamei sale. Ea încă speră că el este în viață.
Pe urmele taților
Mass-media de stat din Rusia prezintă adesea moartea soldaților ucraineni de 18 ani ca pe o consecință a „propagandei banderiste” și a plecării pe front „fără niciun fel de pregătire militară prealabilă”. Între timp, autoritățile ruse își trimit la război propriii lor soldați abia ajunși la majorat.
În primăvara anului 2023, pe măsură ce războiul intra în al doilea an, Vladimir Putin a dat undă verde pentru ca rușii să fie desfășurați pe front direct după terminarea liceului. Până atunci, doar cei care aveau cel puțin trei luni de serviciu militar obligatoriu sau primiseră formare profesională sau educație superioară erau eligibili pentru a semna un contract cu armata. Cu toate acestea, în aprilie 2023, Duma de Stat a adoptat, discret, amendamente care eliminau aceste restricții, permițând semnarea contractelor și în lipsa serviciului obligatoriu sau a educației suplimentară. Conform BBC News Russian, până la sfârșitul lunii iunie 2024, au murit în războiul dn Ucraina cel puțin 40 de ruși născuți în 2005 sau 2006.
În ultimele luni, pierderile în rândul tinerilor soldați sub contract au crescut. Potrivit calculelor Holod, cel puțin 13 ruși de 18 ani au murit între 15 iunie și 15 august 2024. Atunci când a început războiul la scară largă, acești tineri aveau doar 15 sau 16 ani. Acum, unii dintre ei, precum Gheorghi, calcă pe urmele taților. Mass-media rusă folosește adesea poveștile adolescenților care și-au urmat membrii familiei pe front ca mod de a promova serviciul militar sub contract.
Dar Anastasia nu crede că fiul ei a mers la război din cauza exemplului tatălui său vitreg. „Dimpotrivă, tatăl său vitreg a încercat să-l protejeze”, spune ea. „Chiar dacă Gheorghi i-ar fi spus că vrea să meargă, ar fi găsit un loc mai sigur pentru el, pentru că poți sta în spate; are mulți prieteni [acolo care l-ar putea ajuta]. De ce ar ordona un comandant unui tânăr de 18 ani să meargă pe post soldat de asalt? La 18 ani, poți sta în spate!”
„Tu doar stai aici”
Anna Șkoda, în vârstă de 40 de ani, din Novosibirsk, aștepta eliberarea fiului ei, Alexei, din închisoare. Fusese trimis în detenție pentru minori când era mai tânăr. În octombrie 2023, când a împlinit 18 ani, a fost transferat într-o închisoare pentru adulți în regiunea Novosibirsk.
Până atunci, Alexei mai avea doar opt luni de servit. Dar, în loc să aștepte să-și finalizeze pedeapsa, a decis să semneze un contract cu Ministerul Apărării și să meargă la război. „Nu știu de ce și nici nu voi ști vreodată”, spune Anna. „L-am întrebat pe fiul meu și mi-a spus: ‘Este decizia mea, mamă, încearcă să înțelegi.’”
Pe 6 mai 2024, Alexei a fost scos din închisoare, iar la doar 20 de zile distanță a început prima sa misiune de luptă. Potrivit mamei sale, întreaga sa pregătire a durat doar două săptămâni. Pe 15 iunie, în timpul celei de-a doua misiuni, Alexei a fost ucis. Mai avea la acea vreme doar patru luni până la împlinirea a 19 ani.
Alexei nu este singurul fost deținut minor care a mers la război imediat după ce a atins vârsta majoratului. Holod a descoperit încă unul care a murit la această vârstă — Alexandr Kovin, din orașul Osinniki, regiunea Kemerovo. Două mame ale altor deținuți au confirmat pentru Holod că el fusese într-un centru de detenție pentru minori. A fost îngropat pe 1 august 2024. Precum Alexei, Alexandr avea 18 ani și opt luni. A plecat la război în primăvara anului 2024, la scurt timp după ce fusese transferat într-o închisoare pentru adulți.
Recrutorii Ministerului Apărării nu vizitează centrele de detenție pentru minori, conform mamei unui deținut adolescent. Olga Romanova, șefa organizației pentru drepturile prizonierilor Russia Behind Bars, a spus de asemenea că nu a auzit de astfel de demersuri de recrutare. „Dar li se vorbește în timpul orelor de școală și a apelurilor: ‘Uitați-vă la acei soldați care luptă pentru patria lor, iar voi doar stați aici’”, spune mama deținutului. „Și când sunt mutați într-o închisoare pentru adulți, atunci începe adevărata nebunie”. Fiul ei, care mai are câțiva ani de ispășit din pedeapsă, plănuiește să meargă la război imediat ce împlinește 18 ani — în ciuda faptului că un prieten al său a murit deja în Ucraina.
‘Sunt bărbat’
Când Dmitri Sergheiev avea 18 ani, a vrut să se căsătorească cu iubita sa din liceu. Dar pentru a începe o familie, avea nevoie de bani. Dmitri a crescut în Ceremșanka, un sat din regiunea Tiumen cu o populație de sub 500 de locuitori. A fost crescut de bunica sa, care a decedat recent.
Dmitri a absolvit un colegiu agricol, dar fără experiență, a avut dificultăți în a găsi un loc de muncă. O rudă i-a găsit un post la firma sa, dar salariul nu era suficient. „Era sătul să trăiască în casele altora, mai ales că dorea să se căsătorească”, spune un membru al familiei. „Dar de unde să găsească bani?”. Dmitri a decis să meargă la război. „Credea că se va întoarce în șase luni și se va căsători”, spune ruda sa. În ianuarie 2024, a fost ucis.
Iaroslav Lipavski, din Tiumen, voia, de asemenea, să scape de sărăcie. A murit la o lună după împlinirea vârstei de 18 ani. Vroia să câștige suficienți bani pentru a-și întreține prietena însărcinată și pentru a-și ajuta mama să-și plătească datoriile, a relatat Agenstvo. La scurt timp după moartea lui Iaroslav, prietena sa, Ekaterina, a născut o fetiță, Violetta.
Dmitri Mezențev (nume schimbat) a fost martor la moartea lui Gheorghi Nadeiin în timpul unui asalt. Ei erau la doar trei metri distanță, ascunzându-se după copaci. „Au început să ne zboare tot felul de chestii, iar apoi artileria a început să tragă”, își amintește Dmitri. „Un obuz a lovit direct în Gheorghi. Am vrut să-i acord primul ajutor, strigam, ‘Gheorghi, Gheorghi,’ dar era deja prea târziu. Apoi au început să tragă spre mine, așa că am fost nevoit să mă retrag.” Dmitri este acum în spital. „Îmi lipsea o bucată de carne de pe coapsă și braț”, spune el. „M-au cusut.”
El și Gheorghi erau de aceeași vârstă; Dmitri a semnat și el un contract imediat după împlinirea vârstei de 18 ani. Spune că știe mulți tineri de 18 și 19 ani care au plecat la război în ultimele luni, inclusiv cinci dintre prietenii săi. A decis să plece la război pentru că „lucrurile nu au mers bine în viața civilă”. Înainte de a semna contractul cu armata, a terminat clasa a IX-a și a lucrat la un magazin de proximitate. (Nu-i plăcea locul de muncă; îl sancționau prea des.)
Dmitri spune că tatăl său luptă în Ucraina de aproape trei ani; s-a înrolat chiar la începutul războiului pe scară largă. Când este întrebat dacă acțiunile tatălui său i-au influențat decizia, el răspunde: „Puteți spune că da.”
Conform lui Dmitri, tatăl său a fost supărat când a aflat că fiul a decis să-i calce pe urme. „A zis ceva de genul: ‘Unde crezi că te duci, prostule?’”, povestește Dmitri. Mama lui a încercat de asemenea să-l convingă să nu plece. „Și ce dacă? Sunt bărbat. Trebuie să iau propriile decizii, nu să ascult de altcineva”, spune Dmitri.
Când este întrebat dacă îi pare rău pentru mama sa, care și-a văzut soțul, iar acum fiul plecând la război, el răspunde: „Da, îmi pare rău. Dar ea le mai are pe surorile mele. Ce să fac?” >>
