<< În goană pe strada Zalaeherseh din Herson, Artem, un soldat ucrainean, arată spre apartamentele distruse și resturile împrăștiate. „Rușii numesc zona asta zona roșie”, spune el. Nimeni nu mai locuiește aici. Aproape de râul Nipru, care formează linia frontului în Herson, această parte a orașului este sub atacul constant al dronelor. Artem întoarce mașina și se îndreaptă spre o zonă mai sigură a orașului, unde parchează în fața unei cafenele. În sud-estul Ucrainei, discuțiile despre o încetare a focului sunt doar un zumzet îndepărtat >>, scrie The Economist.
<< Savurând un cappuccino, Artem se uită pe telefonul său, urmărind un flux video live de la o dronă rusească care zboară deasupra zonei roșii. Este una ieftină, spune el, așa că i-au fost sparte comunicațiile. Teoretic, asta înseamnă că ai putea să te uiți la tine în timp ce ești atacat. Rușii testează diferite tipuri de drone în Herson, spune el, dar și ucrainenii fac la fel. Rusia continuă să bombardeze ținte civile. Pe 13 aprilie, două rachete balistice au ucis cel puțin 32 de persoane în orașul nord-estic Sumî, printre care și doi copii. Rachetele au lovit în timp ce mulți credincioși participau la slujbele de Florii.
Dar Hersonul este lovit în mod special de drone. Au fost 7.000 de atacuri cu drone în provincie luna trecută, potrivit lui Oleksandr Prokudin, șeful administrației militare din Herson; 6.300 au fost zădărnicite prin bruiaj. „Este Războiul Stelelor aici”, spune el. A vorbit în timp ce inspecta subsolul unei școli transformat în săli de clasă-buncăr. De-a lungul râului a fost creat un „zid” electronic defensiv, spune Artem.
În noiembrie 2022, centrul Hersonului era plin de ucraineni care sărbătoreau retragerea rușilor din oraș, pe care îl ocupaseră mai bine de opt luni. Acum, piața centrală este pustie și periculoasă. Orașul este mărginit de impunătorul râu. În timp ce rușii sunt fortificați pe malul stâng al Niprului, trupele se angajează în ciocniri sporadice pe terenul mlăștinos al insulelor aproape nelocuite dintre ei. Scopul rușilor este de recuceri orașul, în timp ce obiectivul ucrainenilor este să-i alunge din zonele ocupate. Blocajul ține pe loc soldați care altfel ar putea fi trimiși să lupte în alte părți.
Peste 70% din provinciile Herson și Zaporijjea sunt ocupate de ruși. Acestea sunt două dintre cele patru regiuni ucrainene pe care Kremlinul pretinde că le-a anexat în 2022. (Doar Coreea de Nord și Siria, atunci condusă de fostul dictator Bashar al-Assad, au recunoscut oficial pretenția Rusiei.) Anul trecut, Vladimir Putin a declarat că părțile din aceste provincii încă aflate sub control ucrainean trebuie cedate Rusiei ca o condiție pentru o încetare a focului. „Suntem pregătiți pentru orice scenariu”, spune dl Prokudin, dar predarea părții neocupate din Herson nu este unul dintre ele. Potrivit surselor din serviciile de informații ucrainene, rușii au încercat de patru ori să-l asasineze.
Inspectând o altă școală-buncăr nou construită în provincia vecină Zaporijjea, Ivan Fedorov, guvernatorul provinciei, este la fel de ferm. Ucraina s-a confruntat cu vremuri mult mai grele în februarie 2022, când a început invazia la scară largă, spune el: „Acum suntem mai puternici”. La momentul invaziei, Fedorov era primarul orașului Melitopol, aflat acum în partea ocupată a provinciei. A fost arestat de ruși, dar eliberat printr-un schimb de prizonieri, după ce a refuzat să colaboreze cu ei.
Ucraina nu va accepta niciodată pierderea teritoriilor ocupate, spune el. „Înțelegem că fără sprijin britanic, european și american nu ne putem elibera teritoriile”, dar dacă o încetare a focului ar fi impusă Ucrainei, ar fi doar o chestiune de timp până când războiul ar reîncepe. „Trump poate lua decizii despre teritoriul Statelor Unite”, spune el, „dar nu despre cel al Ucrainei”.
Pe frontul de la Orikhiv, la 60 km sud-est de orașul Zaporijjea, luptele sunt constante. Dar soldații spun că nu au văzut încă o ofensivă majoră nouă. Moralul și încrederea sunt mai ridicate decât acum câteva luni. „Vrăjitoarea de Luptă”, comandant adjunct al unui batalion de artilerie, spune că aprovizionarea cu muniție s-a îmbunătățit considerabil, deși niciodată nu a avut destule obuze, fie fabricate în străinătate, fie în Ucraina. Noile tehnologii de pe câmpul de luptă au crescut precizia, ceea ce înseamnă că sunt necesare mai puține obuze pentru fiecare țintă.
În timp ce politicienii sunt sfidători și soldații încrezători în tăcere, starea de spirit în Krivoi Rog, la 115 km vest de Zaporijjea, este cu totul alta. Aici, durerea se transformă în apeluri la răzbunare. Pe 4 aprilie, o rachetă balistică a ucis 19 persoane, inclusiv nouă copii într-un loc de joacă. Rușii au spus că lansaseră un „atac de precizie” asupra unei întâlniri între soldați și instructori militari occidentali, la restaurantul RoseMarine. De fapt, potrivit angajaților care făceau curățenie, tocmai se încheiase o petrecere de zi de naștere pentru copii, împreună cu o întâlnire a unei asociații locale de afaceri. Racheta a căzut la câteva sute de metri de restaurant, chiar dincolo de locul de joacă alăturat.
La cinci zile după atac, cartierul de blocuri din anii ’70 era straniu de liniștit. Un flux constant de oameni aduceau ursuleți de pluș, flori și jucării pentru a le așeza în grămezi tot mai mari. Una dintre victime a fost Herman Trempoleț, în vârstă de nouă ani. După invazie, familia lui fugise inițial în Polonia, a spus mama lui, Ilona, printre lacrimi. S-au întors după un an pentru că „nu ne-am gândit că ni se poate întâmpla așa ceva. Asta nu este război, este teroarea lui Putin”.
Într-un mic magazin din apropiere, Natalia, paramedic, își amintea carnagiul de după atac și frica de o a doua rachetă. În fața magazinului erau flori în memoria Vitei Holovko, o prietenă a Nataliei, care lucrase acolo. Când a murit, Holovko a căzut peste nepoțica ei, salvând-o de schijele care sfâșiau aerul. Natalia, stând lângă un frigider cu mâncare congelată și înghețată, era neînduplecată. „Avem nevoie de răzbunare”. >>
