Bombastic, binar, incompetent, ignorant, incoerent și maladiv de egocentric, președintele american nu a scăpat de ceea ce pe un om cu capul pe umeri îl pune în mod natural în gardă: faptul că realitatea e totuși mai puternică și mai complexă decât ficțiunea, faptul că realitatea e cu atât mai aprig răzbunătoare cu cât este mai proastă ficțiunea.
Lucrul acesta a fost magistral ilustrat de înfrângerea de etapă, dar extrem de rapid instalată, în războiul tarifar pe care Trump l-a declanșat fără discernământ și fără minime precauții.
Căci da, înfrângerea este semnificația fundamentală a deciziei sale subite de a suspenda vreme de trei luni tarifele impuse tuturor, cu excepția Chinei.
Smuls brutal din universul său infantil de această reacție virulentă a piețelor, Donald Trump nu a găsit loc de refugiu decât într-o retragere stânjenitoare.
A fost învins, deși s-a ajtodeclarat victorios, iar ceea ce urmează vor fi noi înfrângeri, căci războiul multi-front în care s-a aventurat ca berbecul e totuși departe de a se fi încheiat.
Noile înfrângeri care vor bate la ușa lui Donald Trump e foarte probabil să fie pe următoarele patru dimensiuni: narativul trumpist al tarifelor, ciocnirea în curs cu China, pacea din Ucraina, stabilitatea din Orientul Mijlociu (inclusiv componenta iraniană).
Să le explorăm pe rând:
- Pentru Trump și pentru segmentul trumpiștilor care sunt fani declarați ai tarifelor (căci există și un segment refractar la ele) nimic nu va mai fi ca înainte, după reculul încasat pe 9 aprilie. Renunțarea la abordarea “hard” a fost provocată de fenomenele economice disruptive și opoziția feroce a piețelor de care s-a izbit în realitatea cotidiană această abordare. Prin urmare, Trump tocmai a devenit conștient de faptul că orice nouă tentativă de a relua această abordare, eventual peste câteva luni, e de așteptat să întâmpine obstacole similare, dacă nu chiar mai pronunțate decât a fost cazul de data asta. Apoi, această primă ofensivă tarifară nu doar că a fost împinsă înapoi fulgerător de rapid, dar a deschis falii largi și adânci în sânul taberei Trump. Niciodată de acum înainte, pe partea de agresiune tarifară, Trump nu va mai avea la fel de mulți aliați pe câți avusese la prima salvă – nici în rândul trumpiștilor, nici în mediul de afaceri, nici în Partidul Republican, nici în Congres. În plus, în ciuda încercărilor sale de a împacheta rateul în succes, Trump nu va putea păcăli pe nimeni dintre cei relevanți, nu va scăpa niciodată de imaginea asociată – cea de învins. Începând din 9 aprilie, toată lumea a obținut în sfârșit dovada faptului că Donald Trump poate să piardă, căci Donald Trump tocmai ce a pierdut.
- Ciocnirea comercială a Americii cu China a atins cote ale absurdului absolut. În acest moment, liderul de la Washington se joacă cu procentele halucinante ca un cimpanzeu lăsat să se plimbe cu o torță aprinsă printr-un depozit de praf de pușcă. Dacă va continua acest joc de-a escaladarea, în care Beijingul, la rândul său, a intrat cu un apetit nu mai puțin absurd, este de așteptat ca efectele perverse să facă ravagii în rândul consumatorilor americani, pe de o parte, și să supună propaganda și aparatul de partid chinez la un test de stres fără precedent. Nu este exclus ca în toată această vâltoare, Trump să fie forțat să clipească mai rapid decât omologul Xi. Cum America este o țară (încă) liberă, consumeristă, totodată și cu un mediu de afaceri profund cuplat la mediul chinezesc de producție, Trump are teoretic spații semnificativ mai înguste de manevră decât Xi.
- Pacea în Ucraina, altfel mult trâmbițată de echipa Trump, este la fel de departe azi pe cât era și în ziua învestirii lui Trump. În două luni și jumătate, singurul lucru care i-a reușit Casei Albe a fost o promovare agresivă și bombastică a unui produs care nu doar că încă nu se află pe piață, dar în cazul căruia nici măcar prototipul experimental nu a fost fabricat. În ciuda presiunilor făcute în direcția păcii, Trump nu a fost în stare să obțină nici măcar o încetare a focului pentru 30 de zile și nici măcar o versiune mai șchioapă a acesteia – cruțarea de la bombardamente a infrastructurii civile și energetice. Mai mult, în acest moment, există zone ale frontului în care ucrainenii au identificat startul unei ofensive ruse, luptele intrând așadar într-o nouă etapă de maximă duritate. Ei bine, tot acest eșec al Washingtonului în dosarul păcii în Ucraina riscă acum să fie exacerbat de războiul tarifar declanșat de Trump împotriva Chinei. Supus unui măcel vamal fără egal, ar fi greu de imaginat ca Beijingul să nu exploateze întreaga gamă de pârghii pe care le poate acționa asupra Americii. Iar una dintre aceste pârghii este reprezentată tocmai parteneriatul strategic pe care îl are cu Rusia. Un parteneriat strategic în care China e elementul cel mai solid, iar Rusia e elementul cel mai vulnerabil. Pentru ruși, chinezii sunt azi vitali – sunt cei mai mari și potenți aliați în plan politic și sunt cei mai mari și mai potenți aliați în plan economic. Beijingul are asupra Moscovei un ascendent periculos de tăios pentru Washington în contextul războiului tarifar. Este un ascendent suficient de solid încât Beijingul să aibă șanse la a forța Moscova să saboteze planurile Washingtonului în ceea ce privește încetarea focului și pacea în Ucraina (așadar dincolo de ceea ce Moscova deja face din propriul său interes). Totodată, Beijingul are un ascendent masiv și în relația privilegiată pe care o întreține cu Phenianul. Iar Phenianul joacă un rol-cheie în operațiunile militare ale Moscovei contra Kievului – e sursă premium de arme, e sursă premium de trupe. Dacă Trump va continua pe drumul pe care a apucat-o cu războiul tarifar împotriva Chinei, există un risc mare cât Trump Tower ca China să preseze Rusia pentru o exacerbare a războiului din Ucraina. Oricum, Trump pornise cu șanse reale aproape de zero pentru a face pace între ucraineni și ruși, lucru care deja s-a putut vedea din 20 ianuarie și până acum. Dar odată ce China va decide că războiul din Ucraina poate fi o pedală ce trebuie apăsată în războiul ei comercial cu SUA, șansele unei păci trumpiste în Ucraina vor coborî sub zero. În fine, recentul eșec al lui Trump în bătălia tarifară cu restul lumii, exceptând China, adaugă o problemă suplimentară în dosarul războiului ruso-ucrainean: ca toată lumea, Moscova a luat și ea act de slăbiciunile “marelui” Trump și probabil își va optimiza propriul ei joc de sabotare a elanului pacificator trumpist în Ucraina.
- În fine, înfrângerea încasată de Trump în faza inițială a războiului tarifar și escaladarea cu China s-ar putea răsfrânge negativ și asupra planurilor Americii în Orientul Mijlociu. Un “deal” cu rușii în această regiune devine mai complicat pentru Trump după ce Putin l-a văzut pierzând lamentabil pe un dosar atât de esențial – tarifele. Un “deal” cu rușii va fi mai problematic decât până acum și întrucât chinezii i-ar putea “ruga” pe ruși să nu se arate exagerat de binevoitori cu americanii în Orientul Mijlociu, dat fiind contextul vamal atât de delicat pentru chinezi. Iar rușii ar fi un element-cheie în regiune, pentru ceea ce visează Trump să obțină – dată fiind implantarea lor istorică acolo, dată fiind relația actuală dintre Moscova și Teheran. Faptul că Trump e straniu de redus pentru a înțelege tot acest puzzle nu înseamnă că Xi și Putin sunt la fel.
America are azi un președinte care îi va marca definitiv istoria. I-o va marca în cel mai prost și stânjenitor mod cu putință.
Răsturnare de situație în privința tarifelor lui Trump. Detalii amețitoare din culise
