Un sondaj realizat de European Council on Foreign Relations (ECFR) arată un grad ridicat de neutralitate în rândul respondenților români legat de scenariul unui conflict între Statele Unite și Rusia.
Întrebați de partea cărei tabere s-ar situa într-un conflict SUA-Rusia, majoritatea respondenților români au optat pentru o poziție neutră (65%), în timp ce 17% și-au afirmat susținerea pentru Statele Unite și doar 5% pentru Rusia.
Sondajul este parte a unui raport ECFR ce are la bază conceptul de „suveranitate strategică”, propus de experții think tank-ului Mark Leonard și Jeremy Shapiro drept suspensia centrală a unei noi politici externe a UE.
În acest context, procentajul de mai sus este strict legat de percepția conceptului de suveranitate strategică la nivelul UE în disputele geopolitice de pe arena globală și nu are legătură cu o „atitudine istorică” față de cele două puteri.
UE trebuie să gândească precum o putere geopolitică
Rețeta pe care, pe scurt, o sugerează ECFR prin suveranitate strategică este cea a unei Uniuni Europene gata să colaboreze cu toată lumea, dar în mod independent și deloc subordonat. Adevărata provocare este aceasta: găsirea echilibrului potrivit pentru a nu fi zdrobiți de parteneri.
Țările europene au devenit extrem de vulnerabile în fața presiunilor externe, care le împiedică de multe ori să își exercite suveranitatea, se arată în raportul care teoretizează necesitatea suveranității strategice.
Aceste vulnerabilități de politică externă ale statelor membre amenință securitatea europeană, sănătatea economică și libertatea de acțiune diplomatică, subliniază autorii raportului, Mark Leonard și Jeremy Shapiro.
„Pentru a prospera și a-și menține independența într-o lume a concurenței geopolitice, europenii trebuie să abordeze provocările legate de securitate și economie pe care le impun alte state puternice – fără a-și retrage, însă, sprijinul pentru o ordine bazată pe reguli și pentru alianța transatlantică”.
O modalitate în acest sens ar fi transpunerea instituțională a conceptului de suveranitate strategică, precum și crearea unor politici de încurajare a acelor state care percep această suveranitate strategică drept o piesă integrantă a identității lor. „În principiu, UE trebuie să învețe să gândească precum o putere geopolitică”, se menționează în raport.
În timp ce acest tip de suveranitatea poate părea o abstracțiune, absența unei asemenea narațiuni și a unui set aferent de instituții comportă „costuri enorme”, cum ar fi:
- Ce s-ar întâmpla dacă, brusc, SUA ar restricționa comerțul cu UE sau investițiile europene în Rusia și China? O asemenea decizie ar aduce pierderi comerciale de aproximativ 190 de miliarde de euro pe an în relația cu Rusia și de 1 miliard de euro pe zi în relația cu China;
- Costul vulnerabilităților cibernetice europene a fost de circa 400 de miliarde de euro în 2018, iar cifrele ar putea fi mult mai mari în contextul avântului tehnologiei 5G;
- Potrivit PwC, investițiile în inteligență artificială vor contribui cu 13 trilioane de euro la economia globală până în 2030. Cât la sută din acest segment de piață va putea fructifica UE dacă SUA și China vor stabili regulile?;
- Dacă UE nu-și va „modifica regulile”, puteri precum „SUA, China și Rusia ar putea împiedica Uniunea să își folosească resursele pentru stabiliza, de exemplu, o țară din Africa prin intermediul ONU ori în a trimite o misiune OSCE în Europa de Est”;
- „Europa se străduiește, de asemenea, să-și garanteze securitatea. Ce ar putea face UE dacă Rusia ar decide să trateze Polonia sau Letonia la fel cum a procedat cu Ucraina, folosind o combinație de atacuri cibernetice, dezinformare și acțiuni directe pentru a destabiliza un stat european?”.
