Departamentul de la Kremlin pentru destabilizarea „vecinătății apropiate” a Rusiei cunoaște o transformare. Înainte de declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei, Direcția pentru Relații Interregionale și Culturale cu Țările Străine cheltuia sume considerabile în diverse state post-sovietice, sprijinind de obicei partide marginale care obțineau rezultate slabe la urne. Acum însă, pe fondul unor vecini ai Rusiei mult mai sceptici față de insistențele Moscovei, vechiul model va fi înlocuit de o nouă generație: Direcția pentru Parteneriat Strategic și Cooperare, notează The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
Acoperire pentru spioni
Direcția pentru Relații Interregionale și Culturale cu Țările Străine a fost înființată în 2005, la un an după „Revoluția Portocalie” din Ucraina. Puternic alarmat de aceste evenimente, Putin a ordonat crearea în cadrul Administrației Prezidențiale unei unități care să contracareze apariția „revoluțiilor colorate” în țările vecine și să sprijine forțele politice pro-Kremlin.
Pe lângă Ucraina, interesele operaționale ale direcției se extindeau la Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Uzbekistan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Moldova, Kazahstan, statele baltice și „republicile” autoproclamate Abhazia și Osetia de Sud.
Primul șef al direcției, strategul politic pro-Kremlin Modest Kolerov, a ocupat funcția doar doi ani fiind apoi demis „pentru radicalism excesiv în relațiile cu statele vecine”. Kremlinul avea nevoie de metode mai subtile de influență și infiltrare în elitele politice ale vecinilor, iar Putin, așa cum obișnuiește, s-a orientat către candidați cu experiență în serviciile de securitate.
Funcția de director a fost preluată de ofițerul de informații externe Nikolai Țvetkov, care spionase anterior în Japonia sub acoperirea de jurnalist la Komsomolskaia Pravda, lucrând în paralel ca freelancer pentru cel mai mare ziar japonez, Yomiuri Shimbun. Doi ani mai târziu, a fost înlocuit de colonelul Serghei Vinokurov din Serviciul de Informații Externe (SVR). În iunie 2012, în urma alegerilor prezidențiale scandaloase din Osetia de Sud și Transnistria, Vinokurov a fost demis din funcție și s-a întors în SVR.
În acel moment, sarcina de a „cultiva legături culturale” cu țările vecine i-a revenit unui alt spion de carieră — Vladimir Cernov, din clanul lui Serghei Ivanov, un apropiat al lui Putin. În numeroasele sale discursuri ca director, Cernov îi avertiza pe vecinii Rusiei asupra amenințării reprezentate de Statele Unite și NATO. În viața personală, își petrecea vacanțele în stațiuni europene și și-a trimis nepoata la studii în SUA.
Departamentul de planificare al direcției era condus de fostul ofițer KGB–FSB Valeri Maksimov, a cărui responsabilitate principală era supravegherea alegerilor din țările vecine.
Colonelul Maksimov îl avea sub coordonare pe propagandistul pro-Kremlin Serghei Miheev, astăzi o prezență constantă în emisiunile lui Vladimir Soloviov. Redacția are acces la numeroasele rapoarte ale lui Miheev privind situația din Kazahstan, Kârgâzstan și statele baltice — inclusiv plângeri potrivit cărora Administrația Prezidențială îi furnizase dolari americani rupți, pe care casele de schimb valutar au refuzat să-i accepte.
În fostele republici sovietice, Miheev a ajutat la organizarea campaniilor electorale pentru candidați sprijiniți de Moscova, alegând în mod deliberat figuri cu șanse reduse de câștig. În 2020, înaintea alegerilor parlamentare din Georgia, Cernov și Maksimov l-au convins pe supraveghetorul direcției, Dmitri Kozak, să susțină Alianța Patrioților din Georgia (APG), care chiar și la apogeu nu obținuse mai mult de 5% din voturi.
De la înființarea sa, în 2012, APG a urmat o linie de apropiere față de Moscova, respingând cooperarea cu SUA și statele europene. Liderii partidului, Irma Inașvili și Davit Tarkhan Mouravi, au devenit vizitatori frecvenți ai parlamentului rus, unde erau prezentați drept figuri importante ale opoziției.
Documentele arată că peste 10 milioane de dolari din bugetul rus au fost cheltuiți pentru promovarea APG, Miheev orchestrând neoficial campania de la Moscova. În cele din urmă însă, „opoziția” a obținut doar 3,14% din voturi. Rămâne subiect de speculație cât din această sumă a fost băgat în buzunar de ofițerul KGB Maksimov, propagandistul Miheev și conducerea APG.
Biroul pentru „statele baltice” era condus de colonelul de informații Evgheni Umerenkov, care spionase anterior în SUA și Mexic sub acoperirea de corespondent al Komsomolskaia Pravda și care, ulterior, a înființat o întreagă rețea de jurnaliști și bloggeri ce promovau interesele Kremlinului în statele baltice. Umerenkov scrie acum din nou pentru vechea sa publicație, aproape în fiecare ediție lăudându-l pe Putin și politicile sale „înțelepte”.
Biroul pentru Moldova era supravegheat de fostul rezident adjunct al SVR în Balcani, colonelul Igor Maslov. În 2020, în Moldova a izbucnit un scandal major: președintele Igor Dodon și-a pierdut telefonul mobil, care a ajuns în mâinile jurnaliștilor. S-a dovedit că printre numeroșii ofițeri de informații ruși și oligarhi ale căror date de contact erau stocate în telefonul lui Dodon se afla și colonelul Maslov. Dispozitivul a dezvăluit un istoric bogat de apeluri între cei doi.
Azerbaidjanul se afla sub supravegherea ofițerului Direcției Principale de Informații (GRU) Valeri Cernișov, care primea fișiere operaționale despre oficiali de rang înalt, ofițeri militari și figuri publice din republică. Un alt ofițer GRU, Dmitri Avanesov, monitoriza situația din Armenia. The Insider are acces la rapoartele unei cârtițe din guvernul armean, care îl informa pe Avanesov despre toate mișcările prim-ministrului Nikol Pașinian (denumit în rapoarte sub pseudonimul operativ – „Barbă”).
Soft power
În cadrul direcției pentru legături culturale, Dmitri Kozak primea, de asemenea, rapoarte clasificate despre situația din statele vecine și i le prezenta lui Putin. În privința Azerbaidjanului, de exemplu, Kremlinul era profund îngrijorat de aproape totala lipsă a organizațiilor care ar putea promova interesele ruse ca un echilibru împotriva influenței Turciei.
Un fragment dintr-un raport clasificat către Kozak, de la biroul Azerbaidjan, arăta următoarele:
- „Este recomandabil să se consolideze prezența ONG-urilor rusești în Azerbaidjan, din cauza lipsei evidente de organizații publice autentice care să promoveze poziția Rusiei. Revigorarea ONG-urilor existente sau crearea unora noi în Azerbaidjan ar ajuta, pe termen lung, la crearea unui instrument de soft power pentru exercitarea influenței ruse. În activitățile lor, ONG-urile ar putea să se concentreze pe regiunile de frontieră, tineret, organizații studențești, educație, limba rusă, proiecte culturale și forumuri jurnalistice. Inițiativele ONG-urilor nu trebuie limitate la evenimente mari, ci trebuie să pătrundă constant în societatea azeră și să mențină o prezență în mass-media. Trebuie să optimizăm și să eficientizăm implicarea organizațiilor de compatrioți și, dacă este necesar, să reorganizăm conducerea acestora”.
Emisari ai Administrației Prezidențiale a lui Putin frecventau Azerbaidjanul, organizând numeroase ateliere, mese rotunde, conferințe și școli de jurnalism. La Baku, Rusia a finanțat o expoziție fastuoasă dedicată defunctului tată al actualului președinte Ilham Aliyev, intitulată: „Heidar Aliyev: Personalitate, Misiune, Moștenire”.
Așa cum a declarat, pentru The Insider, un fost angajat al direcției: „Conform calculelor mele, peste 100 de milioane de dolari au fost investiți în cultivarea relațiilor cu Azerbaidjanul, dar totul a intrat într-o gaură neagră. Mare parte din muncă a fost doar de fațadă sau în spiritul diplomației cu balalaica. Și tot timpul, nu încetau să bea”.
„Povestea de dragoste” dintre Moscova și Baku s-a încheiat la începutul anului 2025. Mai întâi, autoritățile ruse au ascuns încăpățânat detaliile zborului Azerbaijan Airlines, avariat grav de apărarea antiaeriană rusă deasupra Groznîi. Apoi, Kremlinul a mințit despre decesele cauzate de insuficiență cardiacă ale fraților Ziyaddin și Gusein Safarov, care fuseseră, de fapt, torturați până la moarte în timpul interogatoriilor la Ekaterinburg.
Răspunsul autorităților azere a fost rapid: Baku a închis organul de propagandă al Kremlinului, Sputnik, și a redus la minimum evenimentele oficiale cu participarea părții ruse.
Agenți de influență
Rapoartele clasificate de la alte birouri indicau că nimeni nu vrea să fie prieten cu Rusia pe gratis. „Narațiunile pro-ruse sunt promovate în principal de politicieni la vârsta pensionării și prezintă puțin interes pentru tineri. Este necesar un sprijin financiar pentru fețe tinere și proaspete”, îi semnala lui Kozak biroul pentru Armenia.
„Participarea la evenimentele noastre este adesea limitată la vecini și cunoștințe ale diplomaților ruși din Bișkek. Nici ei, nici copiii lor nu sunt interesați de lecții despre istoria Rusiei; vin doar pentru cafeaua și gustările gratuite. Administrația Prezidențială primește rapoarte foto false, chiar dacă aceste evenimente sunt finanțate din bugetul rus. Trebuie să oferim stimulente financiare tinerilor locali energici și creativi”, raporta Alexei Vlasov, supraveghetorul biroului pentru Asia Centrală.
Între timp, direcția nu a precupețit eforturi pentru a implica jurnaliști din țările vecine, evaluându-i pentru potențiale roluri de agenți de influență. Listele de la direcția pentru legături culturale (aflate la dispoziția The Insider) includ 136 de reprezentanți media și bloggeri. La unele nume ale candidaților erau adnotări precum: „promițător”, „utilizabil”, „al nostru”, „a făcut pe prostul”, „s-a întors”, „doar pentru bani, utilizabil”, „tulburător, ar putea provoca scandal la evenimente”.
The Insider i-a contactat pe câțiva dintre jurnaliștii de pe listă. Unii au spus că au călătorit în Rusia la invitație și nu a ieșit nimic din asta. Alții au suspectat că apelanții erau agenți de informații ruși. Un al treilea grup a refuzat categoric să discute subiectul.
Interesant, pe liste apărea Anna Shnaider, soția jurnalistului independent Alexei Pivovarov. Anna era listată drept corespondent pentru Moskva-24, cu o notă lângă numele ei: „Utilizabilă. Divorțată de realizatorul Pivovarov”.
Totuși, după cum au declarat Pivovarov și Shnaider pentru The Insider, ei nu au pus niciodată punct căsătoriei. Conform surselor publice, Shnaider nu a mai lucrat pentru Russia-24 din 2014. Recrutorii ar fi putut-o confunda, luând-o pe soția lui Pivovarov drept jurnalista letonă Anna Schneider, care activa în mass-media în limba rusă.
Ce a urmat
În februarie 2021, generalul Cernov a fost demis în urma unor scurgeri masive de documente clasificate din cadrul direcției, iar supravegherea țărilor CSI a trecut la șeful biroului pentru Moldova, Igor Maslov. Un veteran SVR, care a vorbit sub anonimat, a declarat, cu indignare: „Generalul Maslov a dat-o complet în bară la biroul pentru Moldova, și totuși l-au pus să conducă întreaga direcție. Și ce a făcut el în ultimii trei ani? A vorbit la deschiderea Casei Cărților Ruse din Armenia și a făcut câteva călătorii în Osetia de Sud și Kârgâzstan. Ați văzut galeria foto pe care a postat-o online? Cum a ajuns această persoană în serviciile de informații?”
Noua Direcție pentru Parteneriat Strategic și Cooperare va fi înființată pe baza desființatei Direcții pentru Relații Culturale cu Țările Străine și va încorpora o altă structură desființată, Direcția pentru Cooperare la Frontieră. Putin a stabilit un termen de trei luni pentru activitățile organizaționale, iar Serghei Kirienko va supraveghea noua unitate în locul lui Kozak. Se pare că figuri „compromise”, precum Maslov, Maksimov, Avanesov și Cernișev nu vor fi incluse în noua direcție, iar relațiile cu țările vecine vor fi gestionate de ofițeri de informații mai tineri și strategi politici pro-Kremlin.
Totuși, deja în al patrulea an al invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, situația din regiune nu mai este aceeași. Țările vecine au puțină încredere în afirmațiile Kremlinului că urmărește doar să promoveze prietenia și legăturile comerciale. Kazahstan, Turkmenistan și Uzbekistan și-au crescut cheltuielile pentru apărare cu 2,6% și reduc treptat cooperarea militară cu Moscova.
Elitele existente nu mai pot sta liniștite. Noul factor al Rusiei, care inspiră frică
