<< Sprijinul pentru regimul lui Vladimir Putin se restrânge rapid >>, notează The Economist.
<< „Rusia, Rusia, Rusia”, a scandat Vladimir Putin pe 30 septembrie, în timp ce anunța anexarea a patru provincii ucrainene: Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson. Dar, în câteva ore, țara sa proaspăt extinsă a început să se micșoreze. Armata ucraineană a izbit flancurile stâng și drept ale Rusiei, la cele două extreme ale unui vast front care se întinde de la Marea Neagră, în sud, până în regiunea Donbas, în est. „De la prima parte a Operațiunii Barbarossa din cel de-Al Doilea Război Mondial, armata rusă nu a înregistrat o serie atât de groaznică de înfrângeri pe câmpul de luptă”, spune Mick Ryan, un general australian în retragere.
Războiul nu s-a terminat deloc. Rusia ocupă încă aproximativ 15% din teritoriul ucrainean. În curând, armata ei se va mări, pe măsură ce se intensifică mobilizarea forțată a aproximativ 300.000 de rezerviști, anunțată luna trecută. Dar pentru prima dată în șapte luni de război, timpul și impulsul sunt de partea Ucrainei.
La 1 octombrie, tancurile ucrainene au intrat în Liman, un centru strategic din Donețk. Mai târziu în acea seară, șase batalioane ucrainene au străpuns liniile inamice la 200 de mile (320 km) distanță, în partea de nord a Hersonului. În momentul în care soldații ruși cereau sprijin aerian de urgență prin intermediul rețelelor sociale, ucrainenii au avansat cu cel puțin 12 mile. „Inamicul are superioritate în toate”, a scris Igor Girkin, care a condus prima invazie a Rusiei în Donbas, în 2014, „chiar folosind aviația”. Până pe 6 octombrie, forțele rusești căzuseră și mai departe înapoi, spre orașul Herson.
În Donbas (care cuprinde provinciile Donețk și Lugansk), Ucraina este îngrozitor de aproape de a-și învinge inamicul. Se apropie de liniile defensive slabe ale Rusiei lângă orașele Kreminna și Svatove, din nordul Lugansk. Un membru al serviciilor secrete militare ale Ucrainei prezice că Rusia va fi forțată în curând să se retragă de la Kreminna pentru a salva artileria și alte echipamente. Svatove este o țintă la fel de importantă, precum și locația marilor magazii de muniție, și o poartă de acces către restul orașului Lugansk. Împingerea rușilor înapoi spre liniile care existau înainte de începerea luptei în curs, în februarie, nu va fi dificilă după ce au luat orașul, a spus sursa.
Bătălia pentru Herson este și mai semnificativă. Provincia formează un capăt al unui „pod pe uscat” care leagă peninsula Crimeea de Rusia, peninsulă pe care Rusia a confiscat-o de la Ucraina în 2014. Este, de asemenea, sursa unei părți mari din apa folosită de Crimeea. Orașul Herson este unul dintre principalele porturi ale Ucrainei la Marea Neagră și poarta de acces către celelalte; pierderea acestuia pune în pericol întregul comerț maritim al Ucrainei.
Putin a insistat ca generalii săi să dețină orașul Herson cu orice preț. Ucraina a profitat de această încăpățânare, distrugând poduri și prinzând astfel trupele rusești în ceea ce par a fi poziții care nu pot fi apărate cu spatele la râul Nipru. Forțele ruse de acolo sunt acum în pericol de încercuire, fără nicio modalitate evidentă de retragere. Predarea qar putea fi singura lor opțiune.
După lungul impas din timpul verii, războiul a căpătat o fluiditate subită. „Ucraina dictează ritmul operațional în acest moment”, spune un oficial occidental. Generalii ucraineni cred că pot obține mai multe victorii în cele trei până la patru săptămâni înainte ca soldații recent mobilizați ai Rusiei să înceapă să apară în forță. „Putem face multe în această perioadă – și prin asta mă refer la eliberarea Hersonului sau a nordului Luganskului”, spune sursa militară. „Când bărbații mobilizați se vor alătura bătăliei, vom fi atât de pregătiți încât va fi ca și cum am turna apă peste metal încins. Pur și simplu se vor evapora”.
Dar atacul Ucrainei ar putea încetini în curând. Armata sa se află în ofensivă de peste o lună, consumând muniție și epuizand trupele. Vine iarna. Pe măsură ce pământul devine mai umed și mai noroios, vehiculele grele blindate se vor limita la a mai folosi doar drumurile. Acest lucru tinde să-i dezavantajeze pe atacatori, așa cum a aflat Rusia în mocirla de la nord de Kiev, în martie. De asemenea, împiedică armate precum cea a Ucrainei, cu multe vehicule pe roți, mai degrabă decât pe șenile. Vremea rea îngreunează utilizarea dronelor pentru a identifica ținte și pentru artilerie. Prin urmare, operațiunile de luptă vor „îngheța” la începutul lunii noiembrie, spune Pekka Toveri, fost șef în serviciile de informații militare finlandeze.
Cu toate acestea, chiar dacă ofensivele terestre încetează, Ucraina își va folosi rachetele Himars, furnizate de americani, pentru a lovi cazărmile și depozitele rusești. Videoclipuri recente de pe rețelele de socializare, notează oficialul occidental, arată recruți ruși tremurând care aprind foc pe câmpuri noaptea, la temperaturi sub zero grade: „Nu va fi o situație în care să ai moralul ridicat, pe timpul iernii”. Un alt videoclip prezintă rezerviști din regiunea Omsk întrebând când vor fi plătiți; oficialii locali răspund că nu au fonduri.
Trupele ucrainene, în schimb, au primit echipamente ample pentru vreme rece din partea țărilor NATO și a donatorilor interni. De asemenea, au mai mulți ochelari de vedere nocturnă, permițându-le să profite de zilele mai scurte. Rezultatul poate fi acela că forțele ruse vor ajunge zdrențuite, până în primăvară.
Cu toate acestea, Putin ar putea spera să obțină o victorie la scară largă, exploatând avantajul de trei la unu al Rusiei față de Ucraina la capitolul bărbați apți de luptă. Recruții nou mobilizați vor fi folosiți pentru a ajuta forțele care nu s-au odihnit de șapte luni. De asemenea, ar putea revitaliza batalioanele epuizate și, în cele din urmă, ar putea crea noi unități pentru a reveni la ofensivă. Christopher Dougherty, un fost planificator al Pentagonului, acum la CNAS, un think-tank, spune că războiul testează dacă o armată relativ mică, dar care folosește „tehnologie din era informațională” poate învinge o forță mult mai mare, care recurge la tactici din „era industrială”.
Unii oficiali europeni se tem că Rusia va reuși să creeze o mulțime de unități de infanterie de bază care ar putea, cel puțin, să ocupe poziții de apărare. Dar cei mai mulți se îndoiesc cde faptul că Rusia poate antrena, echipa și furniza sute de mii de trupe noi. Are rezerve mari de echipamente din epoca sovietică, spune generalul Toveri, „dar, din fericire, cea mai mare parte este de o slabă calitate”. Două treimi din aceste stocuri au fost depozitate în aer liber, adaugă el, iar restul demontat pentru piese. Noii recruți s-ar putea dovedi puțin mai mult decât niște „limitatoare umane de viteză”, spune generalul Ryan.
Chiar dacă rezerviștii lui Putin nu pot întoarce valul, pot ei preveni înfrângerea, transformând astfel războiul într-o luptă de uzură politică și economică? După ce a pierdut provincia Harkov, în septembrie, Rusia a atacat baraje și centrale electrice ucrainene. Faptul că Rusia a lansat foarte puține rachete de precizie în ultimele luni sugerează că stocurile sale sunt „fie epuizate, fie la niveluri minime”, spune Konrad Muzyka, un analist militar. Dar ar putea face viața și mai groaznică pentru ucrainenii de rând. Și cu cât războiul este mai lung, cu atât sunt mai mari daunele aduse economiei Ucrainei, care se preconizează că se va contracta cu 35% în acest an.
Strategia îngrămădirii
Pe lângă încercarea de a supune Ucraina, Rusia ar putea încă spera să-i înlăture pe unii dintre susținătorii săi occidentali. Oficialii europeni bănuiesc că atacurile asupra celor două conducte Nord Stream din Marea Baltică din 26 septembrie au fost efectuate de Rusia ca un avertisment că ar putea lovi alte conducte, agravând criza energetică a Europei. Aluziile repetate ale lui Putin cu privire la utilizarea armelor nucleare sunt, de asemenea, menite să intimideze.
Cu toate acestea, progresele Ucrainei la Lugansk și Herson nu au determinat încă o escaladare a conflictului. Nici nu au existat mișcări neobișnuite ale forțelor nucleare. „Nu am văzut nicio schimbare în postura lor nucleară”, a remarcat Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, la scurt timp după discursul lui Putin.
Mai mult decât atât, principala armă pe care Putin a desfășurat-o până acum împotriva Europei – limitarea exporturilor de gaze – pare să fi dat greș. Lipsa de gaze în Europa rămâne gravă, dar guvernele sale au promis că vor cheltui aproximativ 500 de miliarde de dolari pentru a-i proteja pe cetățeni de creșterile prețurilor. Stocul de gaze al continentului este umplut în proporție de peste 89%, ceea ce depășește media pentru această perioadă a anului. Un nou terminal pentru importul de gaze s-a deschis deja în Olanda; încă două urmează să se deschidă în Germania în cursul acestui an.
Opinia publică occidentală chiar se intensifică cu privire la război. La sfârșitul lunii septembrie, 74% dintre germani au spus în sondaje că sunt în favoarea menținerii sprijinului pentru Ucraina „în ciuda creșterii prețurilor la energie”, în creștere de la 70%, în iulie. O majoritate – și majorități în rândul susținătorilor fiecăreia dintre partidele din coaliția de guvernământ – au susținut chiar trimiterea de tancuri, lucru în fața căruia guvernul german a rezistat. Un alt sondaj recent arată că ponderea americanilor îngrijorați că sprijinul pentru Ucraina ar putea duce la un război cu Rusia a scăzut de la 49% în mai la 32% în septembrie. UE finalizează o nouă rundă de sancțiuni împotriva Rusiei, inclusiv o plafonare a prețului petrolului – un pas în fața căruia mai mulți membri rezistaseră anterior.
Lucru esențial, armele occidentale continuă să curgă în Ucraina. Pe 4 octombrie, America și-a anunțat ultima livrare, inclusiv încă patru lansatoare Himars, 16 obuziere și cartușe de artilerie ghidate prin GPS, care depășesc orice se găsește în arsenalul Rusiei. Franța și Danemarca se află în discuții pentru a trimite Ucrainei până la 12 noi obuziere Caesar.
De fapt, întrebarea nu este atât de mult despre voința NATO de a sprijini Ucraina, cât despre capacitatea acesteia. Ofensivele actuale consumă muniție într-un ritm ieșit din comun. În unele cazuri, butoaiele pieselor de artilerie ucraineană s-au topit din cauza suprasolicitarii. Un oficial european avertizează că livrările vor scădea în mod inevitabil după aproximativ șase luni – tocmai în momentul în care noi unități rusești ar putea intra în război.
Dar oricare ar fi constrângerile practice, războiul a determinat o schimbare profundă în viziunea Occidentului asupra Ucrainei, care diminuează șansele lui Putin de a provoca diviziune. În februarie, Ucraina era văzută pe scară largă ca un fost stat sovietic, de obicei corupt, care inevitabil va fi lovit de Rusia. Până în iunie, a fost primită oficial drept candidată la aderarea la Uniunea Europeană. Succesul spectaculos al ofensivei Ucrainei din Harkov a dovedit că aceasta ar putea să învingă Rusia pe câmpul de luptă. Proporția germanilor care cred că Ucraina va câștiga războiul a crescut de la 26% în august la 42% în septembrie. Ofițerii NATO care se întrebau cândva dacă soldații Ucrainei vor folosi bine armele alianței își laudă acum tactica.
Între timp, înfrângerile Rusiei pe câmpul de luptă provoacă rupturi în cercul lui Putin. Doi oameni apropiați, Ramzan Kadîrov, liderul cecenilor, și Evgheni Prigojin, care conduce o forță mercenară numită Wagner Group, au lansat un atac public sincronizat asupra lui ministrului Apărării, Serghei Șoigu, a lui Valeri Gherasimov, șeful Statului Major, și a ofițerilor pe care îi comandă. Generalul care nu a reușit să-l păstreze Liman, a spus Kadyrov la 1 octombrie, „ar trebui trimis în primele linii pentru a-și spăla rușinea cu sânge”. Acestor critici li s-au alăturat și membri seniori ai Dumei, parlamentul Rusiei.
Există semne tot mai mari de disidență și în rândul populației mai largi. Alla Pugaceva, cea mai faimoasă divă pop a erei sovietice, a intrat pe Instagram pentru a deplânge faptul că „băieții noștri mor pentru scopuri iluzorii”. Pe rețelele de socializare, mobilizarea rezerviștilor a fost numită „moghilizare” (moghila înseamnă „mormânt”, în rusă). A provocat proteste larg răspândite și incendierea centrelor de recrutare militară, în special în zonele sărace, dominate de minorități etnice, care au furnizat o cotă disproporționată din trupele Rusiei. În Daghestan, o regiune în mare parte musulmană, de aproximativ 3 milioane de oameni, femeile s-au adunat în mod repetat pentru a protesta împotriva recrutării mai multor fii și frați ai lor.
Faptul că Putin, în anexarea unor părți ale Ucrainei în urma unor false referendumuri, părea să susțină separatismul regional și autodeterminarea, nu a trecut neobservat în astfel de locuri. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a încercat să mobilizeze minoritățile Rusiei împotriva războiului. Într-un videoclip filmat în fața unui memorial dedicat imamului Shamil, care a luptat împotriva cuceririi rusești a Caucazului în secolul al XIX-lea, el pledează: „Oameni din Caucaz! Toate popoarele de pe teritoriul Rusiei! Nu aveți de ce să fiți printre acești mulți care îl mai slujesc pe cel care vrea acest război. Nu trebuie să muriți în Ucraina. Fiii voștri nu trebuie să moară în Ucraina. Nu aveți o astfel de obligație. Nici față de părinții voștri, nici față de copiii voștri, nici față de viitorul vostru, nici față de viitorul pământului vostru”.
Pe 4 octombrie, asociații lui Alexei Navalnîi, un lider întemnițat al opoziției, au anunțat că își reactivează rețeaua în jurul Rusiei, care a fost interzisă de Kremlin, fiind catalogată organizație extremistă. Ei au făcut apel la susținători să se alăture efortului anti-război prin orice mijloace posibile, de la distribuirea de pliante până la incendierea birourilor de înrolare.
Dar protestele împotriva mobilizării s-au terminat deja, mulțumită parțial poliției aspre. Într-o țară în care toleranța față de orice critică la adresa guvernului dispare, principala formă de disidență este evitarea. Mobilizarea a determinat un exod în masă. Peste 200.000 de bărbați au fugit în Kazahstan, alți 70.000 în Georgia. Aproximativ 66.000 de persoane s-au refugiat în UE, în ciuda deciziei Letoniei și Estoniei de a-și închide granițele pentru rușii care evadează.
Această fugă, la rândul său, va agrava problemele economice ale Rusiei. Doar 25% dintre ruși au pașapoarte. Cei care pleacă sunt din mediul urban, relativ educați și bogați. Alte sute de mii se ascund de poliție în interiorul țării, părăsindu-și locurile de muncă și domiciliul. Acești manageri mijlocii, birocrați și funcționari de birou sunt pilonii atât ai guvernului, cât și ai mediului privat.
Înainte de mobilizare, economistul Vladislav Inozemțev se aștepta ca economia să scadă cu aproximativ 5% în acest an; acum se așteaptă la o scădere de două ori mai mare. Conturile guvernului arată și ele rău. Au trecut de la un mare excedent lunar, la începutul războiului, la un deficit îngrijorător, pe măsură ce cheltuielile au crescut, iar veniturile au scăzut.
Efectul cumulat al tuturor acestor lucruri este de a pune sub semnul întrebării sprijinul populației pentru Putin. El s-a bucurat anterior de sprijinul nu numai al naționaliștilor militanți, ci și al majorității rușilor obișnuiți, asupra cărora războiul din Ucraina avusese un impact redus. Mobilizarea a divizat acea coaliție și a subminat reputația lui Putin în ceea ce privește competența.
Nu există niciun semn de amenințare imediată la adresa lui Putin, deși Moscova este plină de zvonuri despre legea marțială iminentă și închiderea granițelor. Acceptarea fatalistă este larg răspândită, la fel cum a fost în timpul pandemiei, când probabil un milion de ruși au pierit fără nicio agitație. Dar un om de afaceri descrie un sentiment din ce în ce mai mare al vulnerabilității sale citând din „Cartea junglei”, un roman clasic britanic pentru copii, care se pare că este favoritul lui Putin: „Când un lider al haitei a ratat prada, cât va mai avea de trăit va fi numit Lupul Mort, lucru care nu e departe”. Chiar dacă asta dovedește a fi o iluzie, nimeni nu ar fi spus-o acum câteva luni.>>
