Mii de susţinători ai liderului şiit Moqtada al-Sadr au pătruns din nou sâmbătă în „zona verde” ultrasecurizată din Bagdad pentru a doua oară într-o săptămână, escaladând o criză politică care îi afectează cel mai mult pe irakienii obişnuiţi, relatează Reuters, citată de Agerpres.
Protestatarii care îl susţin pe Sadr au dărâmat barierele de beton şi au pătruns în „zona verde” în care se află instituţiile statului şi misiunile străine, după care au intrat din nou în clădirea Parlamentului.
„Facem apel la înfiinţarea unui guvern liber de corupţie… iar acestea sunt solicitările poporului”, a declarat un protestatar care susţine că îl cheamă Abu Foad. El este unul dintre miile de oameni care au pătruns în Parlament cu fotografii ale lui Sadr şi steaguri naţionale.
Scenele sunt similare celor de miercuri, deşi de această dată cel puţin 70 de persoane – între care protestatari şi poliţişti – au fost răniţi după ce susţinătorii lui Sadr au aruncat cu pietre, iar oamenii legii au tras cu grenade lacrimogene, potrivit oficialilor din domeniul securităţii şi medicilor.
Partidul lui Sadr a câştigat alegerile generale în octombrie, dar şi-a retras parlamentarii când nu a reuşit să formeze un guvern care să-i excludă rivalii săi şiiţi, în majoritate grupuri susţinute de Iran.
Susţinătorii clericului şiit au scandat împotriva rivalilor săi care încearcă acum să formeze un guvern. Mulţi dintre ei se îndreptau spre Curtea Supremă, pe care Sadr a acuzat-o de amestec pentru a-l împiedica să formeze un guvern.
Irakul este fără preşedinte şi prim-ministru de o perioadă record din cauza acestui blocaj.
Sadr continuă să păstreze putere la nivelul statului pentru că mişcarea sa rămâne implicată în conducerea ţării, susţinătorii săi deţinând poziţii importante în ministere şi organele statului.
Irakienii care nu au nicio legătură şi nici cu opozanţii săi susţin că sunt prinşi într-un blocaj politic.
Deşi Bagdadul obţine venituri record din avuţia sa petrolieră, ţara nu are buget, penele de curent şi de aprovizionare cu apă sunt frecvente, sănătatea şi educaţia sunt precare, iar oportunităţile de locuri de muncă pentru tineri sunt insuficiente.
