Cine s-a săturat în ultimele luni de cantitatea obeză de știri Covid-19, a primit o doză zdravănă de subiecte „alternative” în campania asta electorală. Am avut de toate și nimic, o diversitate cât petele de igrasie de la Gara de Nord.
L-am putut vedea pe Nicușor Dan neștiind pe unde să scoată cămașa în șueta telefonică cu interlopul „Câine”.
I-am admirat pe soții-clan Firea-Pandele încercând să culeagă puncte de amnezie politică cu „Jerusalema”, dar călcând apoi în străchini cu poza din prima zi de școală.
Și n-am fost scutiți nici de hormonii divelor „trash”. Dana Budeanu, supranumită „femeia cu buze Gillette”, trăgând atât de tare pentru Firea în aparițiile la Antena 3, încât aproape i s-a substituit electoral.
Iar la celălalt capăt de pod, reflexia gonflabilă a Danei Budeanu: Oana Lovin, truditoarea capitalistă de videochat (nu lipsită de o anumită carismă neaoșă) din gherila de amazoane „antisistem” a PSD, luându-se la harță cu Clotilde Armand.
O Clotilde alintată, dând din colț în colț pentru a evita confruntările televizate neplătite din pușculița de campanie, dar foarte sigură pe ea în monologuri cât „Tânăr și neliniștit” de lungi.
Iar peste toate astea, curcubeul radioactiv care ne-a amintit că Bucureștiul este aceeași mașină de tocat nervi: inaugurarea pasajului Ciurel. Încă un Disneyland al ambuteiajelor, încă o achiziție în patrimoniul de bășcălie urbană. Să ne dea Domnul timp, că avem noi grijă să-l pierdem în trafic.
Dar dacă există un subiect asupra căruia s-a tăcut în haită, acela este chiar ciuca bătăilor Covid-19. Spitalele, care se află în administrația primăriilor. Fabricile noastre populare de nosocomiale. Alea în care, după modelul Suceava, ai nevoie de management militar ca s-o scoți la capăt, temporar, într-o criză sanitară. Alea care s-au dovedit lebăda de porțelan a stării de urgență, pentru care am stat zidiți în case ca să nu prăbușim secțiile de ATI. Alea în care te duci cu o boală cronică și te pomenești „stăpân” de coronavirus la ieșire. Și alea asupra cărora apasă statistica: faptul că avem cea mai mare mortalitate Covid din UE.
Tema a lipsit cu desăvârșire. Pot înțelege de ce Firea a preferat să ocolească subiectul, ea este cea care a avut mandatul. Dar ceilalți? Nimic despre strategia de coordonare locală între spitale. Nimic despre banii cheltuiți în pandemie pe spitale. Nici despre modul în care sunt numiți managerii spitalelor, vechea noastră orgie de nepotism. Nici despre deficiența de cadre medicale, exodul medicilor, blestemata asta de gaură neagră.
Ce l-a împiedicat, de exemplu, pe Vlad Voiculescu, care de altfel s-a branduit pe activismul medical, să mitralieze spațiul public cu dezvăluiri și soluții pe acest subiect? Nu-mi spuneți că nu renta electoral, când stai pe-un sistem medical putred, adică pe siguranța națională. Sau are impresia că totul se rezolvă cu o postare pe Facebook despre șpaga din spitale și cu încropirea unui hotline ori cu lălăieli în interviuri de genul „nu pot să înțeleg cum poți să vii, ca primar, și să spui acum că-ți pasă de oameni”?
În schimb, aglomerație cât cuprinde la plângeri penale. Gata, au descoperit dozatorul de voturi, dă-i cu plângerea penală. Firea – plângere penală împotriva lui Nicușor. PNL București – plângere penală împotriva lui Firea.
În ultima jumătate de secol, în lume se tot discută despre conceptul de medical intelligence, constatându-se că pandemiile reprezintă o amenințare la adresa securității internaționale. Dacă nici Covid-19, cu toată zarva lui mondială, făcând țăndări stabilitatea economică și scoțând din țâțâni libera circulație în UE, nu ne-a convins de asta, atunci aia e, luăm biberonul conspirațiilor și sugem în continuare din el.
— Auzi tu, medicăl inteligeăns! Da’ ce, un paracetamol de-al nostru te jenează la lingurică? Ia dă, Fănele, la Gâdea să vedem cum le-o zice Mafioata!
Ăsta e spiritul și putirința. O campanie ca o dinamită sub un butoi cu varză.
