Trăim într-un film porno. Se numește „POLUARE”

Poate că în București ar trebui să inventăm o nouă formă de salut, un salut distopic. În loc de „Bună, ce mai faci?” să folosim mult mai romantica interogație „Hei, tu de cât timp n-ai mai văzut stelele?”. Căci clișeul boltă înstelată pare a fi o specie pe cale de dispariție pe cerul Capitalei, unde poluarea ține în captivitate norii și ne bagă plămânii în doliu.  

Ca și când viața cosmică a dat faliment, lăsând în locul ei decorul unei gropi de gunoi ceresc. Poate că, de asemenea, ar trebui și un program după modelul „Prima Casă” – „Primul Observator Astronomic”. Ne adunăm toată familia pe canapea la sfârșit de săptămână și ne holbăm la constelații, căci doar cu un telescop alegoric mai putem gini clipocitul unei stele.

La ora la care scriu articolul, aplicația AirVisual îmi arată o iconiță portocalie, avertizându-mă: „Unhealthy for Sensitive Groups”. Și-mi recomandă următoarele, în cazul în cazul în care mă înscriu în „Sensitive Groups”: să port mască cu filtre, să dau drumul la aparatul de purificat aerul, să nu deschid fereastra și să nu-mi treacă prin cap să fac mișcare în aer liber. Cum nu sunt în Star Trek ca să am un dispotiv de teleportare în sufragerie, a trebuit să ies din casă ca să ajung la redacție. Ghinion, asta e, mai avem de așteptat până ce futurismul va scoate la vânzare și astfel de produse pe eMAG.

Asta în timp ce măsurile sanitare „papuașe” de combatere a coronavirusului pun la mare preț aerisirea încăperilor. Deci, îl dau afară pe COVID-19 și dă buzna peste mine poluarea atmosferică.

PM2.5 este inamicul public la această oră în București, conform aplicației, adică particule în suspensie cu diametrul de 2,5 microni. Aceste „drăgălașe” – produse de combustia centralelor electrice, incendii de vegetație ori arderea de deșeuri, mașinile din trafic sau procese industriale cu reacții chimice între gaze – pot pătrunde adânc în plămânii mei, unde în niciun caz nu vor face să înflorească toporași.  

OMS a stabilit un prag zilnic al calității aerului la 25 ug/m3 de PM2.5. Aplicația îmi arată 41,6 ug/m3. Ah, și n-am inelul lui Captain Planet la mine!  Și nici costumul de astronaut! Și nici pastila cu nemurire!

În noaptea de duminică spre luni, a fost orgie de poluanți în Capitală. A fost un PornHub de particule în suspensie PM10 (valori depășite cu 800%) și PM2.5 (valori depășite cu 900%). Ministrul Mediului, Costel Alexe, a aflat despre asta de pe Facebook. Garda de Mediu dormea ca șoseta-n raft. Când s-a trezit, a dat vina pe Agenția pentru Protecția Mediului, că ăia de acolo erau, de fapt, somnoroșii vinovați. S-a lăsat cu o serie de declarații mâhnite și heirupiste ale ministrului Mediului. S-a lăsat cu demiteri. S-a lăsat cu jocul de glezne al Poliției Capitalei (9 percheziții).

Dar știm că oricând genul ăsta gimnastică justițiară se poate moleși într-un viciu politicianist, fără vreo ameliorare a luptei pentru supraviețuire ecologică în această Jakartă dâmbovițeană.

ONG-urile susțin că nebunia de duminică noaptea a fost rezultatul unor deșeuri arse ilegal în gropile de gunoi ale Bucureștiului. Alexe a zis că nu asta a fost, ci niște arderi necontrolate de vegetație sau de anvelope. Plus incendiul de la Gara de Nord.

Anvelopele la care face referire Alexe ar avea legătură cu un obicei de Lăsata secului (Olelia) din județul Ilfov, unde oamenii fac ruguri în care nu aruncă doar lemne, ci și pneuri. Să zicem că explicația are un temei. Dar nu în fiecare zi este Olelia, în schimb aproape zilnic aerul pe care îl respirăm în București este un cocktail letal. Bun. Suntem „piromani” la sate, scăpăm adesea de gunoaiele menajere arzându-le. Dar mă îndoiesc că duduie zilnic focurile în împrejurimile Bucureștiului, încât să se invoce o invazie permanentă de fum „limitrof”.

Doar un exemplu: duhorile sinistre din arderile de la gunoiștea Giulești-Sârbi sunt de ani de zile noua normalitate nu doar în sectorul 6, ci și la „frontierele” sectorului 1, cum ar fi Șoseaua Chitilei sau Bucureștii Noi. Vorbim de o bolgie unde nu există sortarea deșeurilor, ci unde zac de-a valma tot soiul de reziduuri. Ploile îmbibă solul cu substanțe corozive, care se infiltrează apoi în pânză freatică, iar praful de moloz este luat de vânt și împrăștiat într-o pătură mortuară deasupra Capitalei.

Nu știu, poate că ar trebui externalizată Garda de Mediu, din moment ce este atât de inutilă în schemă, să fie oferite atribuțiile unor ONG-uri și firme cu expertiză zdravănă în managementul calității aerului și dotate cu aparatură adaptată necesităților, nu cu un site primitiv precum calitateaer.ro, pe care chiar ministrul Mediului l-a descris ca fiind „foarte, foarte, foarte rudimentar”.

Firea ne zice că exagerăm, dar sinusurile noastre vraiște ne obligă să frunzărim studiul publicat în jurnalul științific Cardiovascular Research, unde aflăm că: 1) poluarea provoacă anual circa 8,8 milioane de decese premature în întreaga lume; 2) a redus speranța de viață la nivel mondial la 2,9 ani.

Dar ia să vedem, totuși, cine este boss la Garda de Mediu: Viorel Ionel Glăman, uns de PSD și tolerat de PNL. Dacă parcursul profesional al lui Glăman este învăluit în anonimat, nu același lucru se poate spune și despre chiolhanurile de nouveau riche ale șefulețului. Glăman e partener de păhărel și păstramă de miel al eternului fante Serghei Mizil.

Mă gândesc la o reformă. De ce să nu introducem noi elemente chimice în Tabelul lui Mendeleev? Cum ar fi Corupția (Cpț), Mafia (Mfa) sau Incompetența (Iptnț).

În rest, viață lungă aplicațiilor mobile, că ne-au plantat al treilea ochi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here