- O analiză The Economist
A ține pasul cu declarațiile lui Donald Trump despre tarife, de la anunțuri oficiale la amenințări vagi, este o sarcină amețitoare. Într-o zi, este hotărât să distrugă economia integrată a Americii de Nord; în următoarea, încearcă să liniștească producătorii de automobile care depind de aceasta. Când vine vorba de China, oscilează între impunerea unor taxe din ce în ce mai mari asupra bunurilor acesteia și sugerarea dorinței unui acord comercial de amploare. În ceea ce privește alte țări, vorbește sumbru despre tarife mari, dar nespecificate, care vor intra în vigoare în curând.
Ar fi de-a dreptul comic, dacă consecințele nu ar fi atât de grave, atât pentru America, cât și pentru restul lumii. În perioada premergătoare alegerilor prezidențiale de anul trecut, în timp ce afacerile încercau să facă față incertitudinilor generate de agenda comercială a lui Trump, analiștii au analizat diferite scenarii. Cel mai pesimist dintre ele s-a axat pe sugestia sa că ar putea impune tarife universale asupra tuturor bunurilor care intră în America. Moody’s Analytics, o firmă de analiză a datelor, a estimat că astfel de taxe ar putea reduce PIB-ul Americii cu aproape 3% față de traiectoria sa prognozată până în 2026 – o scădere care ar însemna aproape sigur o recesiune. Firma a calculat că loviturile pentru țările mari exportatoare, în special China și Mexic, ar fi și mai mari. Majoritatea observatorilor au respins aceste scenarii ca fiind exagerate. Cu siguranță, Trump doar făcea paradă de forță și și-ar fi revenit la realitate când piața de valori și-ar fi exprimat nemulțumirea? La șase săptămâni de la începutul președinției sale, scenariile cele mai sumbre par din ce în ce mai plauzibile. Ideea unui tarif universal, fix, de 10% sau 20%, ar fi atractivă măcar prin simplitatea sa. În schimb, Trump a început să adauge tarif peste tarif, într-un amalgam de protecționism.
El vizează produse specifice, promițând taxe de 25% pe aluminiu, cupru, cherestea și oțel. Și-a îndreptat atenția asupra celor mai mari parteneri comerciali ai Americii, impunând tarife de 25% asupra Canadei și Mexicului, plus 20% asupra Chinei (pe lângă tariful mediu de aproape 20% care se aplica deja majorității bunurilor chinezești). Și a promis că urmează mult mai multe pe 2 aprilie, când America va ridica un zid de tarife, taxe și bariere nemonetare pentru a egala ceea ce alte țări percep asupra bunurilor americane. Trump și-a expus fiolosofia într-un discurs ținut în fața ambelor camere ale Congresului, la 4 martie: „Am fost jefuiți timp de decenii de aproape fiecare țară de pe Pământ și nu vom mai permite să se întâmple asta”.
O mare parte dintre discuțiile din presă despre tarifele lui Trump s-au concentrat asupra impactului lor inflaționist. Este adevărat că, drept consecință imediată, acestea vor crește prețurile pentru consumatori. Brian Cornell, directorul general al retailerului Target, a avertizat că prețurile la fructe și legume ar putea crește în următoarele zile din cauza dependenței Americii de produsele din Mexic. Dacă lanțurile de aprovizionare care traversează Canada și Mexicul vor fi afectate de tarife, prețul SUV-urilor asamblate în America de Nord ar putea crește cu 9.000 de dolari, conform unei estimări.
Cu toate acestea, pentru ca inflația să devină cu adevărat o problemă, nu ar fi suficientă doar o creștere singulară a prețurilor, ci ar fi necesare majorări susținute. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, cererea consumatorilor ar trebui să rămână puternică. Între timp, reacția piețelor la tarifele impuse de Trump indică faptul că îngrijorările legate de creșterea economică eclipsează temerile privind inflația. Indicele S&P 500 al marilor companii americane a scăzut până la nivelul de dinaintea victoriei lui Trump în alegerile din noiembrie, ștergând peste 3 trilioane de dolari din câștiguri. Randamentele obligațiunilor de stat americane au scăzut, pe măsură ce investitorii iau în calcul mai multe reduceri ale ratei dobânzii de către Rezerva Federală în acest an – ceva ce bancherii centrali ar face doar dacă ar fi mai preocupați de deteriorarea pieței muncii decât de riscul unei inflații în creștere.
Tarifele afectează creșterea economică în mai multe moduri. Prețurile mai mari la importuri cresc costurile de producție pentru firmele interne, anulând creșterea producției pentru cele care beneficiază de protecție. Costurile mai ridicate pentru cumpărători le reduc veniturile reale și, implicit, puterea de cumpărare. Acest efect pare deja vizibil printr-o scădere accentuată a încrederii consumatorilor. Când țările ripostează – un lucru inevitabil – exporturile au de suferit: cele către Mexic și Canada ar putea scădea cu până la 60%, potrivit Oxford Economics, o firmă de cercetare. Scăderile de pe piețele de acțiuni echivalează, de asemenea, cu o înăsprire a condițiilor financiare, ceea ce creează dificultăți de finanțare pentru companii. În plus, incertitudinea legată de implementarea tarifelor în sine constituie un obstacol în calea investițiilor. Un indice al incertitudinii politicii comerciale globale, creat de economiștii Rezervei Federale, a atins acum cel mai ridicat nivel din ultimele șase decenii, depășind cu mult vârful anterior din 2018, când Trump s-a concentrat în principal pe China.
O astfel de incertitudine reflectă faptul că Trump acționează rapid și agresiv. Primul său mandat a inclus tarife mai restrânse asupra oțelului și aluminiului, plus o dispută mai îndelungată cu China. În cele din urmă, tarifele impuse de Trump au acoperit importuri americane în valoare de aproape 400 de miliarde de dolari. La mai puțin de două luni de la începutul noului său mandat, tarifele sale afectează importuri în valoare de 1,4 trilioane de dolari – o cifră care ar putea începe să crească rapid.
Având în vedere suferința evidentă provocată de aceste măsuri, mulți încă mai cred că Trump va renunța la cele mai extreme dintre ele. Pe 5 martie, el a fost de acord să acorde producătorilor auto care respectă un acord comercial semnat în 2020 o amânare de o lună a tarifelor impuse Canadei și Mexicului cu o zi înainte. Totuși, această relaxare este mult mai restrânsă decât cea oferită în februarie, când a întârziat cu o lună tarifele pentru întreg comerțul nord-american. Mai mult, schimbările bruște într-o politică atât de importantă nu creează un mediu de afaceri stabil. Un sondaj recent printre producătorii americani a constatat că comenzile acestora au scăzut în februarie. Mulți respondenți s-au plâns de graba cu care sunt impuse tarifele.
Poate cea mai mare surpriză de până acum a președinției Trump este aparenta sa indiferență față de efectele negative ale acțiunilor sale. Investitorii credeau că el vedea piața de valori ca pe un indicator al succesului său prezidențial. Însă această preocupare pare să fi fost înlocuită de convingerea că tarifele sunt, în mod evident, benefice pentru economie, deoarece vor revitaliza industria și vor genera venituri suplimentare pentru guvern. „Va fi o mică perturbare, dar suntem OK cu asta. Nu va fi mare lucru”, a declarat el pe 4 martie.
Dureri în creștere
Trump a respins cu ușurință și îngrijorările fermierilor americani, care vând în străinătate aproximativ o cincime din producția lor totală. „Să se pregătească să producă o cantitate mare de produse agricole care să fie vândute ÎN INTERIORUL Statelor Unite”, a scris el pe 3 martie pe Truth Social, platforma sa de socializare. În realitate, niciun fermier nu va trece brusc de la cultivarea soiei pentru export la înlocuirea recoltelor cu livezi de avocado.
Pentru țările vizate de Trump, domnește o confuzie profundă cu privire la ceea ce își dorește cu adevărat. Președinta Mexivului, Claudia Sheinbaum, a fost apreciată pentru calmul cu care a obținut o amânare de ultim moment înainte de primul termen-limită impus de Trump în februarie. Trump a lăudat-o exuberant, numind-o o „femeie minunată” pe care o place „foarte mult”. Oficialii mexicani se așteptaseră, în cel mai rău caz, la tarife țintite, dar la un nivel mai scăzut.
Presupunând că Trump este cu adevărat îngrijorat, așa cum susține, de migranții și fentanilul care trec granița, Sheinbaum s-a arătat dispusă să-i abordeze preocupările. Pe 27 februarie, guvernul său a luat măsura fără precedent de a extrăda în America 29 de presupuși infractori. De asemenea, Mexicul a oferit să impună tarife suplimentare asupra importurilor din China. Discuțiile dintre cele două țări pe aceste teme au decurs bine. „Dar vorbim cu actori irelevanți”, spune cineva din tabăra mexicană. „Acesta este un regim personalist”.
Relația dintre America și Canada este, de obicei, caracterizată mai degrabă de plictiseală decât de tensiuni. Acum, relația dintre Trump și Justin Trudeau s-a deteriorat atât de mult încât au fost ignorate cererile prim-ministrului canadian pentru o convorbire telefonică, în cele 24 de ore dinaintea intrării în vigoare a tarifelor. Dacă Sheinbaum a declarat că Mexicul va aștepta până pe 9 martie pentru a anunța măsuri de retorsiune – lăsând loc pentru negocieri discrete – Canada a introdus deja tarife asupra unor produse americane, precum bourbonul, citricele și motocicletele. Doug Ford, premierul provinciei Ontario, care se află în centrul industriei auto canadiene, a amenințat că va opri furnizarea de energie hidro-electrică către mai multe state din nordul Americii. „Dacă vor să încerce să anihileze Ontario, voi face orice, inclusiv să le tai energia, cu un zâmbet pe față”, a spus el.
China a fost mai reținută, deocamdată. A introdus tarife asupra unui număr redus de produse americane, inclusiv pui și porumb, și a adăugat o duzină de firme americane – niciuna de renume – pe lista entităților nesigure, ceea ce împiedică companiile chineze să facă afaceri cu ele. Dar, în același timp, a respins încercările lui Trump de a iniția discuții cu liderul țării, Xi Jinping. În esență, Xi îi aplică lui Trump tratamentul tăcerii până când acesta își schimbă comportamentul, menținând totodată deschise opțiunile Chinei pentru represalii mai puternice dacă Trump continuă să majoreze tarifele.
Între timp, companiile americane încearcă să se adapteze unui peisaj economic care se schimbă rapid. Lexi Swift, de la World Class Shipping, o firmă de logistică, spune că intermedierea tranzacțiilor transfrontaliere a devenit mult mai complicată. Acum trebuie să ia în considerare mai multe tranșe de tarife pentru anumite produse, să organizeze plățile aferente și să își consilieze clienții – importatorii oficiali – cu privire la sumele suplimentare pe care le datorează guvernului. „Am văzut cazuri în care taxele și impozitele datorate au crescut cu până la 5.000% pentru clienți care importă aceleași produse de ani de zile”, spune ea. De obicei, acest tip de „creștere” nu este ceea ce și-ar dori un lider prietenos cu mediul de afaceri. Dar Trump este convins că acest lucru va fi benefic pentru America, fără a lua în seamă nicio dovadă contrarie.
