NYTimes: Recompense de 140$ oferite de statul chinez pentru fiecare suspect de coronavirus turnat autorităților

china coronavirus
Foto: Wikimedia Commons

O persoană din China a fost refuzată de hotel după hotel, după ce și-a arătat actele de identitate. Alta a fost alungată dintr-un sat de vecinii speriați. O a treia s-a trezit că informații personale foarte sensibile au fost postate online, după ce s-a înregistrat la autorități.

Toți acești cetățeni sunt din Wuhan, capitala provinciei Hubei, unde coronavirusul a ucis deja 420 de oameni și a pus pe jar autoritățile din întreaga lume. Sunt considerați paria în China și sunt printre milioanele de cetățeni care nu se pot întoarce acasă, pentru că sunt bănuiți că ar fi infectați cu misteriosul coronavirus.

În toată țara, în ciuda sistemelor de supraveghere care folosesc camere de înaltă rezoluție și sisteme de recunoaștere facială pentru a-i supraveghea pe cei 1,4 miliarde de oameni, guvernul apelează la tehnici autoritate clasice – îi asmute pe cetățeni unii împotriva altora și îi determină să se denunțe reciproc autorităților – în încercarea de a stopa epidemia.

Cinci zile a durat până ca autoritățile să-l contacteze pe Harmo Tang, un student din Wuhan, după ce acesta s-a întors în orașul natal Linhai, din estul provinciei Zhejiang. Tang a spus că oricum se izolase singur după ce oficialitățile locale i-au cerut informații personale printre care numele, adresa, numărul de telefon, numărul de pe cartea de identitate și data la care s-a întors din Wuhan. În câteva zile, toate aceste informații au început să circule online, împreună cu numele altor persoane care s-au întors în Linhai din Wuhan.

Oficialii locali nu au oferit nicio explicație însă s-au întors în câteva zile și i-au sigilat ușa cu bandă folosită de poliție. În plus, au lipit un avertisment pe ușa acestuia, care îi informa pe vecini că acolo trăiește cineva care s-a întors din Wuhan. Mesajul includea și un număr de telefon unde vecinii tânărului puteau să sune dacă îl vedeau pe acesta sau pe membrii familiei lui părăsind apartamentul. Tang a dezvăluit și că primea în jur de patru telefoane pe zi de la diferite sedii locale ale unor departamente guvernamentale.

„În realitate nu prea există nicio urmă de empatie. Nu e ca și când ar folosi un ton care să exprime grijă față de cetățean. Este unul amenințător. Nu te face să te simți foarte confortabil”, a spus tânărul vizat de autorități.

Bineînțeles, China este sub presiune să găsească orice potențial purtător al virusului. Epidemia de coronavirus a închis efectiv părți din țară, a pus frână pe a doua cea mai mare economie a lumii și a fost foarte eficientă în a ridica ziduri între China și restul lumii. Chiar și așa, până și unii oficiali guvernamentali au făcut apel la înțelegere. Experții au avertizat că o marginalizare de tipul asta al unui grup de oameni deja vulnerabil s-ar putea dovedi contraproductivă. Neîncrederea oamenilor în autorități ar crește, iar cetățenii vulnerabili, care ar trebui monitorizați de medici, s-ar ascunde.

„Monitorizăm această situație. Cred că sunt oameni care îi discriminează pe cetățenii din Hubei sau îi raportează autorităților, însă cred că majoritatea oamenilor îi tratează cu bunătate pe oamenii din Hubei”, a spus Ma Guoqiang, secretarul de stat din Wuhan al Partidului Comunist Chinez într-o conferință de presă de marțea trecută.

În timp ce rețele de voluntari și grupuri de creștini au fost foarte vocale despre cum au oferit ajutor oamenilor, foarte mulți lideri locali și-au concentrat eforturile în a găși și izola cetățenii care provin din Hubei. Pe monitoarele și panourile imense din orașe sunt difuzate și afișate imagini video și postare propagandistice care îi avertizează pe oameni să stea în casă, să poarte măști și să își spele mâinile.

În provincia Hebei, din nordul țării, un județ oferea recompense de 1.000 de yeni (aprox. 140 de dolari) pentru fiecare persoană din Wuhan raportată la autorități.  În imagini apărute online se văd drumuri săpate, pentru a nu mai putea fi circulate, sau oameni delegați să-i țină departe de vizitatori. Locuitorii unor clădiri de apartamente au ajuns chiar să baricadeze intrările folosind bicicletele omniprezente în China.

În provincia Jiangsu din estul Chinei, carantina s-a transformat în închisoare după ce autoritățile au folosit bare metalice pentru a baricada în apartament o familie recent întoarsă din Wuhan. Pentru a supraviețui, oamenii au apelat la ajutorul vecinilor, care le coboară, cu ajutorul unei frânghii, provizii direct în balcon.

Speriat pentru siguranța copiilor săi, Andy Li, un IT-ist din Wuhan care călătorea cu familia spre Beijing, a închiriat o mașină și a început să conducă spre sud, în Guangdong, într-un efort de a găsi refugiu la rudele de acolo. În Nanjing, a fost refuzat de un hotel, în cele din urmă găsind refugiu la un alt hotel, de lux.

Acolo a trăit în carantină auto-impusă, timp de patru zile, moment în care autoritățile locale le-au ordonat tuturor chinezilor care provin din Wuhan să se mute la un hotel de lângă gara centrală. Li a spus că cei de la hotel nu făceau o treabă foarte bună în izolarea oamenilor. Cei care livrează mâncarea veneau și plecau, în timp ce crăpături în pereți și uși permiteau aerului să circule.

„Nu fac decât să-i separe pe oamenii din Wuhan de cei din Nanjing. Nu le pasă dacă oamenii din Wuhan transmit boala de la unii la alții”, a spus Li, care a baricadat ușile cu prosoape și șervețele din hârtie pentru a se proteja. „Nu vreau să mă plâng la adresa guvernului. Vor fi tot timpul scăpări în ceea ce privește politicile de stat. Însă, la un nivel total egoist, sunt foarte îngrijorat pentru siguranța copiilor mei”.

Pe tot cuprinsul țării, răspunsul autorităților locale seamănă deseori cu mobilizarea în masă caracteristică epocii Mao și nu cu statul tehnologizat chinez, așa cum este el prezentat de propaganda de partid. De asemenea, oficialii au apelat la tehnicile folosite și în 2002 și 2003 în lupta cu epidemia de SARS, atunci când China era cu mult mai puțin tehnologizată.

În provincia Jiangsu din estul Chinei, carantina s-a transformat în închisoare după ce autoritățile au folosit bare metalice pentru a baricada în apartament o familie recent întoarsă din Wuhan. Pentru a supraviețui, oamenii au apelat la ajutorul vecinilor, care le coboară, cu ajutorul unei frânghii, provizii direct în balcon.

Speriat pentru siguranța copiilor săi, Andy Li, un IT-ist din Wuhan care călătorea cu familia spre Beijing, a închiriat o mașină și a început să conducă spre sud, în Guangdong, într-un efort de a găsi refugiu la rudele de acolo. În Nanjing, a fost refuzat de un hotel, în cele din urmă găsind refugiu la un alt hotel, de lux.

Acolo a trăit în carantină auto-impusă, timp de patru zile, moment în care autoritățile locale le-au ordonat tuturor chinezilor care provin din Wuhan să se mute la un hotel de lângă gara centrală. Li a spus că cei de la hotel nu făceau o treabă foarte bună în izolarea oamenilor. Cei care livrează mâncarea veneau și plecau, în timp ce crăpături în pereți și uși permiteau aerului să circule.

„Nu fac decât să-i separe pe oamenii din Wuhan de cei din Nanjing. Nu le pasă dacă oamenii din Wuhan transmit boala de la unii la alții”, a spus Li, care a baricadat ușile cu prosoape și șervețele din hârtie pentru a se proteja. „Nu vreau să mă plâng la adresa guvernului. Vor fi tot timpul scăpări în ceea ce privește politicile de stat. Însă, la un nivel total egoist, sunt foarte îngrijorat pentru siguranța copiilor mei”.

Pe tot cuprinsul țării, răspunsul autorităților locale seamnă deseori cu mobilizarea în masă caracteristică epocii Mao și nu cu statul tehnologizat chinez, așa cum este el prezentat de propaganda de partid. De asemenea, oficialii au apelat la tehnicile folosite și în 2002 și 2003 în lupta cu epidemia de SARS, atunci când China era cu mult mai puțin tehnologizată.

Puncte de control, unde chinezilor le este verificată temperatura, au apărut la puncte de plată, intrarea în complexele de apartamente sau în hoteluri, magazine de alimente și gări. De multe ori, cei care manevrează termometrele nu le țin suficient de aproape de frunțile oamenilor, iar temperaturile citite nu sunt astfel corecte. Aceste tipuri de controale nu s-au dovedit eficiente în cazul unui bărbat din provincia Qinghai, din vestul țării, pe care autoritățile îl bănuiesc că și-a mascat simptomele pentru a călători.

Oficialii au folosit și sisteme computerizate pentru a urmări cărțile de identitate – de care cetățenii chinezi au nevoie pentru majoritatea călătoriilor pe distanțe mari și pentru a se caza la hoteluri – pentru a-i identifica pe cei din Wuhan. Însă un articol despre sistemul de cărți de identitate apărut într-un cotidian central controlat de Partidul Comunist a inclus și un apel pentru toți pasagerii din Wuhan de pe zboruri și trenuri să se autodenunțe.

Acest tip de campanii au afectat viața cetățenilor chinezi în moduri neașteptate. Jia Yuting, o studentă de 21 de ani din Wuhan, se întorsese deja în orașul natal din centrul Chinei de 18 zile – mai mult decât perioada de carantină de 14 zile – atunci când a primit vestea că bunicul ei, care trăiește într-un sat din apropiere, este bolnav. În timpul unei vizite la acesta, a urmat instrucțiunile pe care oamenii le primeau prin boxele montate pe străzi și și-a oferit datele de identificare Comitetului local al Partidului Comunist. 

 Atunci când un profesor de școală generală a contactat-o la întâmplare pe WeChat, o aplicație de mesagerie, studentă a realizat că informațiile ei personale au fost postate online, fiind incluse într-o listă care începuse să se viralizeze. Apoi a primit un telefon de la un bărbat care locuia în orașul ei natal, care a amenințat-o: „De ce te-ai întors, Wuhan? Ar fi trebuit să rămâi acolo. Cățea din Wuhan”, i-a spus acesta.

Autoritățile nu i-au oferit nicio explicație despre cum datele ei au ajuns pe internet și i-au spus că astfel de scăpări de date nu i-au afectat în niciun fel viața. La trei zile după ce și-a vizitat bunicul, acesta a murit. Iar oficialii din acel sat, i-au transmis imediat, prin intermediul rudelor, că nu are voie să se prezinte la înmormântare, chiar dacă trecuseră trei săptămâni de la întoarcerea ei din Wuhan. „Cred că sătenii sunt ignoranți, iar guvernul nu face nimic pentru a ajuta situația. În schimb, postează informații personale peste tot, fără să le spună oamenilor că de fapt eu nu am simptome de boală”, a spus acesta, care a mărturisit că s-a simțit vinovată pentru că nu a putut fi alături de bunica ei, în aceste momente grele. „Eram foarte apropiată de bunicul meu. Nu este uman ce se întâmplă – este o cruzime”.

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here