Utilizarea unor doze mici de aspirină ar putea ajuta la prevenirea infectării cu SARS-CoV-2 și la scurtarea duratei bolii, a arată un studiu realizat de o echipă comună de la Leumit Health Care Services, Universitatea Bar-Ilan și Centrul Medical Barzilai, scrie The Jerusalem Post.
Studiul, ale cărui concluzii au fost publicate în Jurnalul FEBS al Federației Societăților Biochimice Europene, a analizat datele de la aproximativ 10.000 de israelieni care au fost testați pentru COVID-19 în perioada 1 februarie – 30 iunie 2020.
Cercetătorii au comparat pe cei care iau în mod regulat o doză mică de aspirină, ca medicament pentru prevenirea și tratarea bolilor cardiovasculare, cu cei care nu iau deloc aspirină.
Au descoperit că primul grup era cu 29% mai puțin probabil să se infecteze cu virusul decât cel din urmă.
„Această observație a posibilului efect benefic al dozelor mici de aspirină asupra infecției cu COVID-19 este preliminară, dar pare foarte promițătoare”, a declarat într-un comunicat de presă prof. Eli Magen de la Centrul Medical Barzilai, care a condus studiul.
Conștientă de influența sa pozitivă stabilită asupra sistemului imunitar în lupta împotriva unor infecții virale, echipa a decis să exploreze posibilul efect al proprietăților aspirinei împotriva COVID-19.
Cercetătorii au observat, de asemenea, că cei care au luat aspirină și au contractat boala s-au recuperat în medie cu două sau trei zile mai repede decât persoanele care nu au făcut-o, în funcție de condițiile preexistente.
În plus, timpul necesar acestor pacienți pentru a se negativa la testele pentru virus, după un test pozitiv, a fost semnificativ mai mic.
*Scurtă istorie a aspirinei
Hipocrate, medicul grec după care s-a numit jurământul lui Hipocrate, a scris în secolul al V-lea î.Hr. despre o pudră amară extrasă din scoarța de salcie care avea puterea de a ușura durerile și de a reduce febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer, Egipt și Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei.
Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă ( Salix alba ), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care au reușit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina este foarte acidă când este într-o soluție apoasă saturată, având un nivel pH de 2,4, de aici numele de acid salicilic.
În 1839 s-a observat că acidul salicilic cauza probleme digestive, cum ar fi, de exemplu, iritarea stomacului sau diaree. În 1897, un cercetător de la compania Friedrich Bayer, din Germania, a înlocuit una dintre grupele funcționale hidroxil din acidul salicilic, cu o grupă acetil, care reducea semnificativ efectele negative. Acesta a fost primul medicament de sinteză și începutul industriei farmaceutice.
Cine a descoperit acidul acetilsalicilic este o problemă destul de controversată. Oficial, inventatorul aspirinei a fost Felix Hoffmann. Pe de altă parte, Arthur Eichengrün a spus în 1949 că el a plănuit și dirijat sinteza aspirinei, pe când rolul lui Hoffmann a fost doar sinteza inițială a medicamentului, folosind procesul lui Eichengrün. Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici și chimiști până în 1999, când Walter Sneader de la Departamentul de Științe Farmaceutice de la Universitatea din Strathclyde (Glasgow, Regatul Unit) a reexaminat cazul și a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate și că într-adevăr el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenția aspirinei. Compania Bayer nu recunoaște această variantă nici până în ziua de astăzi, potrivit wikipedia.
