Guvernele din Sahel nu pot ține grupările radicale la distanță, notează Geopolitical Futures.
<< Nigeria și Mali se află în centrul a ceea ce devine rapid cel mai activ teatru al jihadismului din lume. Grupările militante exploatează vidul lăsat de forțele militare occidentale și slăbiciunea cronică a guvernelor centrale din Sahel. Drept urmare, regiunea este în pericol să se transforme într-un aranjament în care mișcările islamiste dețin, de facto, autoritatea asupra unor vaste teritorii.
Doar în ultimele săptămâni, au fost comise numeroase infracțiuni de către jihadiști sau presupuși jihadiști. Pe 18 noiembrie, președintele Nigeriei, Bola Tinubu, a anunțat moartea generalului-maior Musa Uba, care a fost ucis după ce fusese răpit de gruparea jihadistă islamică Statul Islamic în Africa de Vest (ISWAP) în statul Borno, în nord-estul țării. Cu o zi înainte, în statul Kebbi, din nord-vest, adjunctul directorului și un paznic ai unei școli islamice au fost uciși, iar peste douăzeci de eleve au fost răpite de autori neidentificați. În altă parte, 64 de persoane au fost răpite într-un atac separat în statul Zamfara.
Pe 21 noiembrie, peste 300 de elevi au fost răpiți de la o școală catolică din statul Niger, din nord-vestul Nigeriei (pentru exacitate, precizăm că nu este vorba despre țara Niger), în cel mai mare act de răpire de la infamul act de răpire comis de Boko Haram în Chibok, în 2014. Acest eveniment a urmat unui atac asupra unei biserici creștine din statul Kwara, în care doi oameni au fost uciși și aproape 40 au fost răpiți și ținuți pentru răscumpărări de aproape 70.000 de dolari pe persoană.
Între timp, gruparea islamistă radicală cunoscută sub numele Boko Haram, care fusese mult slăbită de o intervenție externă în 2014, și-a recăpătat o parte din putere. Jamaat Nasr al-Islam wal-Muslimin (JNIM), un grup similar, cu sediul în Sahel, și-a extins rapid operațiunile, culminând cu primul atac asupra teritoriului nigerian, comis la sfârșitul lunii octombrie.
Iar toate astea fără a lua în considerare luptele care au loc între aceste grupări pentru supremația teritorială. La începutul lunii noiembrie, au izbucnit ciocniri între Boko Haram și ISWAP în jurul insulelor și mlaștinilor din Lacul Ciad, soldate, potrivit rapoartelor, cu aproximativ 200 de luptători uciși, în timp ce încercau să controleze rutele de contrabandă, punctele de colectare a taxelor și bazele de recrutare. Pe măsură ce grupările teroriste devin mai bine înarmate, mai coordonate și, în general, mai puternice, Nigeria va deveni din ce în ce mai instabilă.
Totuși, nu este singura țară fragilă din regiune. Așa-numita Alianță a Statelor Saheliene, ai cărei membri (Mali, Niger și Burkina Faso) au părăsit Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) după ce fuseseră preluate de junte militare, a devenit, de asemenea, un focar de instabilitate. Prin părăsirea ECOWAS, alianța a distrus ceea ce putea fi considerată arhitectura de securitate a regiunii, slăbind operațiunile comune de avertizare timpurie și cele transfrontaliere.
Unii plătesc deja prețul. Guvernul din Burkina Faso a pierdut între timp controlul asupra a mai mult de jumătate din teritoriul țării. În Niger, atacurile asupra instalațiilor militare de către ISWAP și JNIM au cunoscut o creștere dramatică. În Burkina Faso și Mali, JNIM și Statul Islamic în Sahelul Mare (ISGS) au preluat controlul asupra siturilor de exploatare artizanală a aurului, generând zeci de milioane de dolari anual pentru achiziționarea de arme sofisticate, precum ochelari de vedere pe timp de noapte și drone comerciale, care acum hărțuiesc armata nigeriană.
Dar Mali este, probabil, cea mai grav afectată țară. Folosind o strategie diferită și inovatoare, JNIM a încercat să controleze cele două coridoare principale pe care Mali le folosește pentru importul de petrol. În ultimele două luni, aceasta a adus economia țării aproape în colaps în unele sectoare. Școlile nu pot funcționa normal, producătorii agricoli sunt împiedicați de lipsa combustibilului pentru utilaje, iar spitalele și afacerile se străduiesc să mențină generatoarele în funcțiune.
În capitalele regionale, precum Mopti, autoritățile locale au fost nevoite să negocieze direct cu JNIM pentru a primi combustibil. Gruparea militantă intenționează să se consolideze mai adânc în afacerile guvernamentale prin controlul teritoriului, taxarea comerțului și poziționarea sa ca o autoritate cvasi-guvernamentală în zonele periferice. Aceasta subminează direct regimul militar de la Bamako, a cărui legitimitate se bazează aproape în întregime pe capacitatea de a asigura securitatea. Nu doar că nu poate securiza întreg teritoriul, dar nu mai poate asigura nici proviziile de bază.
Este demn de remarcat că grupările teroriste regionale exploatează mai mult slăbiciunile structurale ale statului decât să expună deficiențele militare. Când guvernele regionale au fost înlocuite de junte militare, noile autorități le-au cerut forțelor occidentale să părăsească țările lor. Detasamentele rusești le-au înlocuit aparent, dar Moscova are puțin interes să lupte efectiv împotriva grupărilor teroriste regionale – decât dacă acestea amenință direct interesele Moscovei, de exemplu în exploatarea minieră. În acest fel, zonele periferice din Burkina Faso, Niger, Mali, Ciad, Camerun și Nigeria sunt la mila entităților radicale care devin tot mai puternice.
Forțele de securitate nigeriene, în special, se confruntă cu dificultăți majore în a controla amenințarea. În estul Nigeriei, ISWAP și Boko Haram s-au ciocnit de mai multe ori pentru noi recruți, rețele de taxare, situri de exploatare auriferă la scară mică și rute de contrabandă. Ciocniri similare luna trecută au implicat sute de luptători și armament greu (probabil traficat din depozitele Libiei). În plus, grupările operează acum din enclave fortificate în păduri și insule, bazându-se pe traficul ilicit de combustibil, furturi din agricultură și șantaj pentru a se întreține.
Timp de ani de zile, armata nigeriană și-a concentrat forțele în mari garnizoane fortificate pentru a reduce pierderile. Deși această strategie a protejat soldații, ea a abandonat zonele rurale în mâinile ISWAP și Boko Haram, permițându-le să taxeze civilii, să administreze justiția și, practic, să devină entități guvernamentale. Iar acum, când armata se confruntă cu presiuni și mai mari, este suprasolicitată pe multiple fronturi. Corupția persistentă, logistica deficitară și politizarea numirilor subminează moralul și eficiența, în timp ce abuzurile forțelor de securitate alimentează nemulțumirile locale și slăbesc colectarea de informații.
După plecarea forțelor militare occidentale, politica Statelor Unite față de regiune a fost marcată de retragere. Washingtonul a închis și a redus unele baze, concentrându-și atenția mai mult asupra partenerilor din Africa de Vest de coastă și asupra operațiunilor de securitate maritimă. Totuși, oficiali americani, inclusiv președintele Donald Trump, și-au exprimat public îngrijorarea față de insecuritatea din Nigeria, deși prin afirmații contestate privind persecutarea sistematică a creștinilor. Deși narațiunea despre persecutarea creștinilor reprezintă doar o parte a imaginii (atât creștinii, cât și musulmanii sunt vizați regulat), aceasta a crescut presiunea politică din partea Washingtonului și a majorat probabilitatea unui nivel de implicare reînnoită – a cărei formă nu este încă cunoscută. De asemenea, au existat mai multe rapoarte care sugerează că oficialii americani poartă negocieri secrete cu junta din Mali, probabil pentru a oferi asistență militară în schimbul unei influențe mai mari.
Orice formă de implicare reînnoită ar necesita ca guvernele regionale să accepte din nou găzduirea activelor americane. Acest lucru ar veni aproape sigur cu condiții, cum ar fi concesii pentru interesele americane în minerit și comerț sau alte stimulente economice.
Deocamdată, singura prezență militară străină notabilă din regiune este Rusia. Însă prioritățile Moscovei s-au dovedit a fi strict tranzacționale: asigurarea supraviețuirii regimului în capitale și protejarea intereselor miniere. Dovezile sugerează că acest model a stabilizat regimurile regionale, dar a lăsat zonele periferice mai expuse. Operațiunile susținute de Rusia au fost legate de campanii brutale, inclusiv presupuse masacre și abuzuri răspândite, care adâncesc nemulțumirile locale și atrag unele comunități către grupările jihadiste și milițiile de autoapărare. Confruntată cu izolarea internațională, Rusia a devenit indispensabilă pentru juntele regionale, însă concentrarea sa strictă pe securitatea regimului și a resurselor amplifică vidul în toate celelalte zone.
Scopul strategic al grupărilor saheliene nu mai este doar controlul teritorial asupra regiunilor deșertice interne; acesta vizează accesul la mare. Tiparul atacurilor JNIM și ISGS arată o traiectorie clară spre sud. Atacurile din nordul Beninului, Togo și din zonele de frontieră ale Coastei de Fildeș și Ghana au escaladat puternic în ultimul an.
Acestea nu sunt doar ciocniri la frontieră; ele sunt semne ale extinderii teritoriale. Prin întinderea forțelor de securitate ale acestor state de coastă, jihadiștii urmăresc să asigure coridoare pentru contrabanda cu combustibil, arme și narcotice direct din Golful Guineei către Sahel, evitând necesitatea de a lupta pentru controlul porturilor deja stabilite. Această zonă de instabilitate devine astfel un risc regional mult mai mare.
Ceea ce păreau odată a fi crize separate sunt acum mai bine privite ca secțiuni ale unui singur arc al instabilității. Ciad este singura țară care mai reține o răspândire mai largă. Însă este clar că guvernele regionale nu sunt capabile să combată aceste grupuri și, fără ajutor străin, situația se va înrăutăți doar. Regiunea riscă să devină centrul global al jihadismului, a cărui apariție expune Europa la amenințarea terorismului și la un val reînnoit de migrație masivă din partea persoanelor strămutate. Dacă acest lucru vă sună familiar, e cât se poate de normal: seamănă cu primele etape ale ascensiunii Statului Islamic, în 2014: o regiune fragmentată, state în colaps, militanți încurajați și o comunitate internațională prea distrasă sau reticentă pentru a interveni. >>
