”Am o rugăminte și nu vreau să mă implic, și nu am voie, constituțional, în alegerile din Republica Moldova, dar un singur lucru o să-mi permit să spun: Rusia nu este nicio garanție pentru Republica Moldova. Rusia va duce Moldova în zona izolării, în zona sărăciei. Nu va aduce nici securitate, nici dezvoltare”.
Vorbele de mai sus îi aparțin prim-ministrului României, Marcel Ciolacu. Au fost rostite la Chișinău, vineri 4 octombrie.
Corecte vorbe, irefutabil adevăr!
Însă doar 24 de ore mai târziu, în țara al cărei premier este Marcel Ciolacu, o Curte Constituțională dominată de judecători propuși de partidul al cărui președinte este Marcel Ciolacu a acționat așa cum numai o instanță din Rusia lui Vladimir Putin ar fi putut-o face: a scos din cursa prezidențială, în baza unei motivări odioase, un contracandidat al lui Marcel Ciolacu.
După cum fusese anticipat și după cum o ilustrează deja primele sondaje făcute după anularea candidaturii lui Șoșoacă de către CCR, beneficiarul de categoria muscă al voturilor care, în primul tur, nu vor mai merge către Diana Șoșoacă este George Simion, ale cărui șanse de a intra în turul doi practic au explodat. Iar beneficiarul de categoria grea al deciziei CCR, care o va ține acasă pe Șoșoacă, dar care în schimb îl poate propulsa pe Simion în finală este Marcel Ciolacu.
“Rusia va duce Moldova în zona izolării, în zona sărăciei. Nu va aduce nici securitate, nici dezvoltare”, spunea așadar Marcel Ciolacu. Dar la fel de adevărat este că metodele rusești aplicate în campania electorală din România nu vor aduce nici României “securitate și dezvoltare”, iar prin simpla vulnerabilizare a României va fi vulnerabilizată o dată în plus și “Moldova” de grija căreia Ciolacu părea acum două săptămâni că are somnul greu.
Pentru că, dragi români de pe ambele maluri ale Prutului, prin scoaterea Șoșoacăi din competiție pentru Cotroceni și umflarea Simionului în aceeași competiție, jocul făcut de PSD reprezintă o triplă lovitură dată în favoarea Moscovei:
- Arată că România nu este chiar atât de departe de Rusia pe cât ne-ar fi plăcut să credem. Cel puțin nu din moment ce și-a permis să implice într-o asemenea porcărie o instituție de talia Curții Constituționale.
- Apoi, există efectul pervers al unei foarte probabile creșteri a profitului Dianei Șoșoacă și de umflare a procentelor partidului acesteia, căci decizia CCR îi oferă rusofilei și putinistei Șoșoacă platforma optimă de a se victimiza la scară industrială. Nu este greu de intuit faptul că, pe acest fond, partidul Dianei Șoșoacă își vede, la rândul său, sporite șansele de a trece pragul parlamentar și astfel de a intra în viitorul legislativ. Încă o dată, din cei cinci judecători CCR care au decis astfel, patru au fost propuși de PSD (celălalt fiind propus de UDMR).
- În fine, sporind scorul lui Simion și probabilitatea ca acesta să se califice în turul doi al alegerilor prezidențiale, decizia CCR, luată predominant de judecători propuși de PSD, poate implicit contribui și la creșterea scorului AUR la parlamentare, Simion acționând ca o locomotivă pentru partidul său. De reținut, parlamentarele vor avea loc în duminica dintre cele două tururi pentru prezidențiale, deci ar trebui să fie evident raționamentul.
Acum, să ne tragem răsuflarea și să tragem linia. În urma manevrei făcute via CCR, manevră de largă respirație putinistă, problema nu rezidă numai în probabilitatea unui indigest tur doi Ciolacu-Simion, ci mai ales în probabilitatea unui viitor Parlament în care curentul pro-rus, putinist, anti-european și anti-NATO să dețină o pondere clasată undeva între un sfert și aproape o treime.
Ar fi o mutație fantastică, o mutație teribilă, o mutație cu bătaie lungă, o mutație cu implicații tectonice pe planul politicii interne. Ar fi de asemenea o mutație cu complicații extrem de toxice pe planul politicii externe a României. Dragi români de pe ambele maluri ale Prutului, puneți-vă preventiv centurile de siguranță, căci ceea ce acum este un nou scenariu, peste doar două luni și un pic va fi noua realitate!
Manevra cu CCR din cazul Șoșoacă este fix tipul de abuz care a fost pus în operă în periculoasa epocă Dragnea-Iordache.
Nici nu mai contează dacă Marcel Ciolacu, el însuși, este sau nu cu rușii.
Ceea ce cu adevărat contează e faptul că cei care fac azi totul pentru a-l face președinte pe Ciolacu sunt cam aceiași care odinioară se zbătuseră să-l facă președinte și pe Dragnea. Fix prin aceleași metode! Și nici măcar Ciolacu nu-i poate controla și nu-i va putea vreodată controla.
În schimb, tot ceea ce contează este că aceiași oameni n-ar ezita să transforme, mâine, România în Ungaria de azi a lui Viktor Orban sau în Slovacia de azi a lui Robert Fico. Și, cine știe, poate că tocmai asta urmăresc.
Dezvoltând mai departe, merită notat faptul că în clipa asta măcar sare în ochi un detaliu (deși încrengătura este de semnificativ mai mare): actualul președinte al CCR și totodată unul dintre judecătorii care au decis scoaterea Șoșoacăi din cursa pentru prezidențiale este Marian Enache.
În chestiune nu este doar faptul că Marian Enache a fost parlamentar de cursă lungă. A fost într-adevăr parlamentar în trei rânduri, slujind partidul lui Ciolacu în toate manifestările sale istorice – de la FSN, la PDSR și până la PSD.
În chestiune este însă, cu precădere, un episod interesant rău de tot, mai ales că a fost narat la vremea respectivă de însuși Victor Ponta (numit, spre zilele noastre, consilier onorific al premierului Ciolacu, dar în curând va fi, din nou, parlamentar al partidului condus de Marcel Ciolacu, căci Victor Ponta deschide lista PSD la Dâmbovița, pentru Camera Deputaților).
Astfel, în aprilie 2019, Victor Ponta declara urnatoarele: “Domnul Dragnea își va rezolva problema domniei sale miercuri la Curtea Constituțională printr-o sesizare făcută de Florin Iordache, dar de fapt scrisă de cineva de la Curtea Constitutionala. Este o informație a mea și chiar îi cunosc pe cei implicați. Un domn foarte apropiat de domnul Iordache, un domn pe care eu l-am respectat mult timp, dar care acum nu știu de ce îl consideră pe domnul Iordache…”.
Din motive numai de dânsul știute, misteriosului domn Ponta îi plac foarte mult misterele. Așa că în loc să le lămurească, le adâncește. În cazul declarației de mai sus, Victor Ponta a adâncit misterul nedând numele împricinatului de la CCR cu mâna căruia ar fi urmat să acționeze Liviu Dragnea.
Din fericire pentru opinia publică, numele a fost până la urmă divulgat. Nu de Ponta, nu de cineva din PSD, ci de liberalul Rareș Bogdan: “Vă dau eu numele, Marian Enache”. „Vreau să-l rog pe domnul Enache să oprească discuțiile nenumărate pe care le-a avut cu domnul Iordache, să înceteze cu scrierile de ciorne”, a mai afirmat Rares Bogdan.
- Găsiți AICI toată povestea din acel aprilie 2019
Frumoasă, în context, este și o investigație Rise Project care îi viza pe Teodor Meleșcanu și același Marian Emache – detalii AICI.
Să trecem însă mai departe: trei ani mai târziu, deci în 2022, Marian Enache, același care, conform lui Ponta, ar fi scrise sesizarea care urma a fi depusă de Florin Iordache-“Altă întrebare”, a fost uns președinte al Curții Constituționale. Iar alți doi ani mai târziu, Curtea pe care Marian Enache o prezidează și completul din care Marian Enache a făcut parte a luat o decizie cu implicații seismice, o decizie de inspirație putinistă, o decizie profund favorabilă jocurilor subterane făcute de Moscova în regiune.
Ce suavă coincidență!
Am început acest text făcând trimitere la Republica Moldova care duminică organizează un crucial scrutin prezidențial și un crucial referendum privind aderarea sa la UE – ca atare, un crucial scrutin și un crucial referendum privind făurirea unui viitor mai bun pentru cetățenii săi.
Prin urmare, se cade să închei textul de față tot cu tangență la cazul atât de delicat al Republicii Moldova, acum când Rusia face ravagii în Ucraina vecină, acum când există suficiente elemente de preocupare și se amplifică temerile că Kremlinul vrea și încearcă să orchestreze ravagii și la Chișinău.
Și aș remarca, în acest context, că după decizia Curții Constituționale a României guvernate de Marcel Ciolacu, Republica Moldova riscă să se confrunte cu provocări suplimentare și cumva complementare celor pe care i le injectează non-stop Rusia guvernată de Vladimir Putin.
În loc să aibă, pe termen lung, liniștea și mângâierea unui neviciat sprijin din partea țării surori, Republica Moldova trebuie acum să se pună preventiv în gardă cu privire la potențiale dureri care-i pot fi injectate și de pe celalalt mal al Prutului.
Într-un moment în care servicii de informații străine, think-tank-uri de renume mondial, lideri europeni, proeminente figuri americane și chiar secretarul general al NATO avertizează că Republica Moldova se află periculos de accentuat în colimatorul Rusiei, la București, pe chestiuni extrem de delicate precum prezidențialele și parlamentarele, se poartă la lumina zilei modusul operandi aflat în vigoare la Moscova.
Acum, când la București, la nivel de instituții fundamentale, faptele dovedesc contrariul, vorbele binevoitoare ale premierului, rostite recent la Chișinău, sunt practic reduse la tăcere, valorează nimic mai mult decât o biată rublă.
