Printre atâtea variabile demne de analizat în urma dublului scrutin de duminică (local și europarlamentar) modul în care s-a tranșat bătălia electorală pentru Primăria Capitalei prezintă o substanță și un farmec aparte.
Reconfirmă axioma potrivit căreia ideologia sau partidul nu pot pur și simplu disloca omul care sfințește locul. Nicușor Dan a câștigat detașat în fața candidaților care au beneficiat fie de uriașa forță motrice a partidelor mari, fie de subversivul tăvălug al populismului și extremismului.
Se poate observa totodată ce jucător important poate fi o candidatură forjată pe termen lung și cât de contraproductive rămân strategiile de selectare a candidaților încropite pe fugă, în unele cazuri chiar în buza scrutinului.
Nu în ultimul rând, e demn de remarcat faptul că Nicușor Dan, deși, tactic, sprijinit în campanie de ADU, a știut să rămână realist din punct de vedere strategic, mizând pe o lărgire post-electorală a susținerii în Consiliul General, dincolo de posibilitățile modeste ale ADU. A făcut-o în primul rând evitând cu orice preț o confruntare frontală cu candidatul PNL, iar abordarea lui s-a dovedit a fi inspirată.
Până la urmă, poate fi mai ușor să câștigi alegeri decât să guvernezi, iar în campania electorală, prin semnalele date liberalilor, Nicușor Dan a arătat că îl interesează nu doar victoria „mică”, în campanie, ci mai ales victoria „mare”, în guvernare, deci la cârma Capitalei. De remarcat faptul că, dincolo de unele aparențe de înțeles, liberalii au avut în ultima lună unele gesturi care pot sugera că nu au respins de pe scaun jocul pe termen lung al lui Nicușor Dan. Desigur, rămâne de văzut dacă mugurii înțelepciunii ambelor tabere vor prevala și în lunile următoare, și în anii care vin.
În orice caz, localele 2024 din primul oraș al țării marchează un aspect pozitiv de tip umbrelă: bucureștenii au trântit fără echivoc ușa în nasul genului găunos de candidați, precum Firea, Piedone, Șoșoacă sau necunoscutul de la AUR. E semn neprețuit faptul că o parte semnificativă din electorat a învățat din greșeli și a înțeles diferența colosală dintre fond și formă. (De remarcat și votul pentru consiliile județene, la nivel de țară, unde strălucirea AUR pălește suplimentar și ușor ucigător).
În ceea ce privește primele cifre privind europarlamentarele, deși numeroase sunt dedesubturile care merită analizate, un lucru e cert: românii au dat un vot consistent de încredere democrației și guvernării și au penalizat fără dubiu extremismul și populismul disruptivo-distructiv.
Având în vedere scorul relevat de exit-poll, AUR poate constata mai degrabă că s-a umflat în pene, iar SOS-ul lui Șoșoacă poate constata că nici măcar pene nu are.
Știute fiind deja scorurile înregistrate de extremiști și populiști în multe dintre țările cu greutate ale UE, devine vizibil faptul că alegătorii români strălucesc prin competența și inspirația cu care și-au abordat, duminică, viitorul.
De altfel, pe lângă scorul obținut la europarlamentare, zona AUR-Șoșoacă se mai confruntă cu o problemă: par slăbiți nu raportat numai la propriile așteptări, ci și prin comparație cu reușitele, pe alocuri deosebit de tulburătoare, ale unora dintre omologii din alte țări europene. Iar asta este de așteptat să îi coste scump (pe Simion, Târziu, Șoșoacă) la nivelul vocii pe care o vor avea printre „ai lor”, la nivel european. Va fi cu siguranță o voce mai subțire, iar asta se va răsfrânge (negativ pentru ei) și asupra influenței potențiale de care se vor bucura pe plan intern, acasă.
<span;>Faptul că au fost relativ modest băgați în seamă de electoratul român îi va face mai greu de luat în seamă de către extremiștii străini.
Acestea fiind datele, poate fi măcar acum salutată strategia PNL-PSD de a comasa alegerile locale cu cele electorale: a făcut mai respirabil anul electoral 2024, în ansamblu; a conferit un plus de legitimitate scrutinului europarlamentar; a diluat ponderea extremiștilor și populiștilor. Este o contribuție deloc banală deopotrivă în plan intern și extern, motiv pentru care merită tratată ca atare.
Desigur, următoarele exerciții electorale din România – parlamentarele și prezidențialele – vor cunoaște suișuri și coborâșuri și, pe alocuri, încă dau suficiente emoții. Dar cel puțin, deznodământul localelor și europarlamentarelor oferă premise rezonabile pentru acei dintre români care înțeleg cât de importantă poate fie și numai stabilitatea și predictibilitatea mediului politic și social într-un context european și internațional atât de accidentat și înțesat de capcane.
Greva foamei de putere. Mergeți la vot, dar mare atenție la costurile prostiei!
