Se estimează că suma cheltuită în acest an pentru război de regiunile Rusiei și de „noile teritorii” ocupate ilegal în Ucraina va depăși 800 de miliarde de ruble (7,7 miliarde de euro), fiind de aproape 1,5 ori mai mult decât s-a cheltuit anul trecut. Aceasta este o estimare conservatoare, care nici măcar nu include Moscova. În unele regiuni, fondurile bugetare alocate pentru finanțarea războiului le depășesc acum pe cele destinate sănătății, notează Novaia Gazeta Europa.
Camera inferioară a parlamentului rus, Duma de Stat, a aprobat pe 24 octombrie prima lectură a proiectului de buget federal pentru 2025 și a planificării cheltuielilor pentru 2026–2027. Apărarea rămâne cea mai mare categorie de cheltuieli, reprezentând aproape o treime — 32% — din toate cheltuielile federale de anul viitor, însumate la 13,5 trilioane de ruble (128 miliarde de euro).
O parte semnificativă a cheltuielilor militare ale Rusiei provine acum din regiunile sale, care, colectiv, au alocat 813,4 miliarde de ruble (7,8 miliarde de euro) pentru efortul de război, în acest an: o creștere de peste 38% față de cele 588 de miliarde de ruble (5,6 miliarde de euro) cheltuite în 2021. Prin comparație, cheltuielile regionale pentru beneficii sociale care nu au legătură cu războiul au crescut în aceeași perioadă cu doar 16%.
Până la jumătatea lunii octombrie, cheltuielile planificate pentru război au crescut cu 83%.
Creșteri atât de mari ale cheltuielilor regionale nu au fost niciodată planificate, bugetele regionale fiind concepute pentru a aloca în scopul războiului un total de 445 de miliarde de ruble (4,3 miliarde de euro), o scădere față de cheltuielile din 2023. Totuși, până la jumătatea lunii octombrie, cheltuielile planificate pentru război au crescut cu 83%. În același timp, cheltuielile totale ale regiunilor ruse, în 2024, au crescut cu 12%, în timp ce pentru sănătate și servicii sociale cifrele au fost de 14%, respectiv 8%.
Înainte de 2022, cheltuielile militare ale regiunilor ruse constau în mare parte în costuri cu apărarea civilă, situații de urgență, securitate socială pentru veterani și costuri legate de recrutarea militară. Calculele noastre includ și unele cheltuieli care nu sunt legate direct de război, cum ar fi cele pentru situații de răspuns la dezastre, care, de obicei, nu au legătură cu conflictele, dar care nu pot fi ușor separate de cheltuielile militare, deoarece fondurile destinate celor două sunt deseori alocate împreună în buget.
Regiunile Rusiei sunt acum responsabile și de plata primelor de semnătură pentru cei care se înrolează să lupte în Ucraina, precum și pentru beneficii și compensații acordate soldaților și familiilor acestora.
Deoarece războiul din Ucraina nu s-a desfășurat, până de curând, pe teritoriul Rusiei, cheltuielile regionale pentru apărare civilă și răspuns la urgențe au rămas relativ constante, la aproximativ 130–140 de miliarde de ruble (1,25–1,34 miliarde de euro) pe an. În 2024, însă, această sumă a crescut brusc la 225 de miliarde de ruble (2,2 miliarde de euro), o creștere semnificativă chiar și fără cele 34 de miliarde de ruble (326,5 milioane de euro) alocate pentru prevenirea inundațiilor în regiunea Orenburg.
Regiunile Rusiei sunt acum responsabile și pentru plata primelor de înrolare pentru cei care se alătură luptei în Ucraina, precum și pentru beneficii și compensații acordate soldaților și familiilor acestora, despăgubiri pentru locuințele distruse în urma atacurilor ucrainene și pentru instruirea și înarmarea unităților de apărare din zonele de pe linia frontului.
Prin urmare, cheltuielile regionale pentru război depășesc cu mult contribuțiile la apărarea națională, care reprezintă în prezent doar 4,4% din cheltuielile regionale, și includ, de asemenea, sectoare nominal civile, cum ar fi locuințele și serviciile comunale, sănătatea sau educația.
Cheltuielile militare variază semnificativ de la o regiune la alta. În timp ce regiunile ocupate Luhansk, Donețk și Herson din Ucraina alocă aproximativ o treime din bugetul lor pentru apărare, majoritatea regiunilor ruse cheltuiesc mult mai puțin; de exemplu, atât Cecenia, cât și Tatarstanul alocă doar aproximativ 0,5% din bugetele lor totale pentru război.
Din august, când Forțele Armate ale Ucrainei (AFU) au intrat pe teritoriul Rusiei, regiunea Kursk, acum parțial ocupată, și-a crescut cheltuielile militare la 28,7%, un nivel comparabil cu cel înregistrat în regiunile ucrainene ocupate de Rusia. Aceasta reprezintă mai mult decât cheltuielile pentru educație și aproape de patru ori mai mult decât cheltuielile pentru sănătate. Între timp, cheltuielile non-militare ale regiunii nu au crescut în acest an, ceea ce înseamnă că, luând în considerare inflația, cheltuielile totale au scăzut.
Pe scurt, regiunile Rusiei pur și simplu nu își pot permite să absoarbă aceste creșteri ale cheltuielilor militare, și e de așteptat ca toate cele 83 de regiuni să încheie anul pe deficit. Cu toate acestea, în 17 regiuni, subvențiile federale vor depăși veniturile, iar în multe locuri pentru a acoperi fondurile de la Moscova vor trebui utilizate deficitele bugetare.
De exemplu, regiunea Kursk este programată să primească anul acesta 45,6 miliarde de ruble (436 milioane de euro) de la bugetul federal față de 18,3 miliarde de ruble (175 milioane de euro) anterior, o sumă aproape egală cu veniturile sale proprii. Până la sfârșitul anului, această sumă ar trebui să ajungă la 50,9 miliarde de ruble (478 milioane de euro).
Unele plăți și beneficii pentru soldați și familiile acestora sunt clasificate drept cheltuieli generale în bugetele regionale. Asistența juridică și psihologică, mesele pentru elevi, taxele de grădiniță, subvențiile pentru locuințe și alte beneficii plătite la nivel regional sunt adesea încadrate ca plăți pentru „categorii specifice de cetățeni”. Deoarece aceste „categorii specifice” pot include și familii numeroase, persoane cu dizabilități și alte grupuri, e imposibil de determinat cu exactitate proporția cheltuielilor alocate pentru soldați în acest caz, iar noi nu le-am inclus în categoria cheltuielilor militare.
Deși regiunile sunt responsabile pentru o parte semnificativă a costurilor de reconstrucție a teritoriilor ocupate, aceste costuri sunt gestionate prin intermediari. De regulă, banii trec de la bugetele regionale către fonduri de rezervă, apoi către organizații non-profit și abia ulterior ajung la destinație. Drept urmare, nu a fost posibil să se determine cât de mulți bani a alocat o anumită regiune pentru lucrările de reconstrucție din „noile teritorii” utilizând date oficiale. Deși această activitate este finanțată de aproximativ 82 de regiuni rusești, nu am reușit să identificăm articole de cheltuieli direct legate de aceasta în bugetele lor.
Regiunile Rusiei pur și simplu nu își pot permite să suporte aceste creșteri ale cheltuielilor militare, iar toate cele 83 de regiuni sunt așteptate să încheie anul pe deficit.
Un alt eufemism utilizat frecvent în bugetele regionale este formula „dezvoltare economică”. De fapt, ea se referă la complexul militar-industrial, nu la sectorul civil. „Multe regiuni oferă diverse subvenții companiilor care produc bunuri militare. De multe ori, aceasta nu este o inițiativă locală, ci un ordin venit de sus. Este ceva obișnuit să se recurgă la un limbaj împodobit în rapoarte, iar uneori este dificil, dacă nu imposibil, să distingi investițiile în economia civilă de cele în complexul militar-industrial”, afirmă Tatiana Mihailova, economist la Universitatea din Pennsylvania.
Deși toate regiunile au introdus plăți în sumă forfetară pentru cei care semnează contracte cu Ministerul Apărării, mai puțin de jumătate din bugetele regionale menționează această cheltuială, fondurile fiind adesea „camuflate” drept cheltuieli sociale.
„Este imposibil să se facă o estimare exactă a cheltuielilor militare rusești acoperite de bugetele regionale. O mare parte din ele nu sunt vizibile în rapoartele bugetare. Totuși, aceste cheltuieli au puțin de-a face cu ceea ce doresc regiunile sau cu ceea ce își pot permite. Ele sunt forțate să facă așa cum spune Moscova, iar orice deficit va fi acoperit cu bani de la bugetul federal”, spune Mihailova.
