Culturistul îndopat cu steroizi și puiul injectat cu hormoni de creștere au, în politica românească, o oglindire mai mult ca perfectă în George Simion și Diana Șoșoacă.
În ascensiunea celor doi, steroizii sunt rețelele sociale plus algoritmii aferenți, iar hormonii de creștere sunt personajele (unele relativ centrale, altele relativ marginale) care-i legitimează; și care o fac fie în varianta soft (promovare implicită – de pildă numai trăgându-se cu ei în poză), fie pe modul turbo (promovare explicită – anunțând că-i sprijină, invitându-i la evenimente, ventilându-le discursul, conferindu-le premii ori distincții).
În mare, acești vectori premium de imagine pentru binomul Simion-Șoșoacă se împart în trei categorii: artiști, jurnaliști, preoți+monahi).
Invariabil, respectivii vectori premium au un profil de hămesiți lupi moraliști, de suflete pure compulsiv preocupate de puritatea valorilor poporului român, el însuși, poporul, unul pur – cum altfel?
Și, inevitabil, fiecare asemenea vector premium de imagine îi pune binomului la dispoziție nișa proprie de public, ca într-un soi de leasing pervers în care publicul respectiv ajunge tranzacționat ca o simplă marfă.
Și o tabără, și cealaltă – vectorul și binomul – este interesată să paraziteze notorietatea relativă a celeilalte, sperând, și o tabără, și cealaltă, că astfel propria notorietate (la pachet cu alte beneficii potențiale) va reuși să tindă accelerat spre absolut. Și pe unii, și pe ceilalți – vectori și binom – publicul îi interesează strict din perspectiva calității sale fundamentale – de nutrient.
Poate că și vectorii premium de imagine, și binomul Simion-Șoșoacă au nenumărate lacune și defecte, dar cu siguranță știu perfect cât de hrănitoare sunt creierul și sufletul publicului pe care îl zombifică.
Cum, întru slava propriilor interese, la intersecția vectorilor și binomului se regăsesc moralitatea, valorile tradiționale și spiritul duhovnicesc, în teorie ar fost de așteptat ca troaca de porci pe care, marți, au amenajat-o Simion și Șoșoacă în Parlament să fi declanșat în rândul vectorilor premium de imagine o criză… morală; o criză de asemenea proporții, încât ea să se manifeste încă din primele minute sub formă de mea culpa pentru sprijinirea unor asemena indivizi și implicit printr-o cascadă de deziceri și retrageri solemne a acestui sprijin.
Curg deja zilele și nici artiștii, nici jurnaliștii, nici prelații care au umflat până acum cota electorală a lui Simion și Șoșoacă nu au mișcat în front.
Simion a făcut-o „scroafă” pe Șoșoacă, iar Șoșoacă l-a tratat, verbal, pe Simion ca și cum „dialogul” s-ar fi purtat în coteț, nu în Parlament. O fi perioada Ignatului, dar nici măcar momentul acesta atât de încărcat de ultimul guițat printre suine nu poate fi circumstanță atenuantă.
Totodată, în Postul Crăciunului, robul lui Dumnezeu, Simion, a amenințat-o pe roaba lui Dumnezeu, Șoșoacă, cu agresiunea sexuală. Dintre vectorii premium de imagine, nici măcar cei mai, teoretic, sensibili la asemenea manifestări ale micimii păcatului omenesc – preoții și monahii din galeria AUR-Simion – nu au reacționat corespunzător și demn.
Dar poate că pentru artiștii, jurnaliștii și prelații care îi susțin pe Simion și Șoșoacă tocmai la asta se reduc valorile tradiționale, spiritul duhovnicesc și puritatea poporului român, de grija cărora par să nu poată dormi: la înjurături de birjari, amenințări de prădător sexual, „sănătoasa” asuprire și altoire a femeii de către bărbat.
Dacă e așa, dacă astea sunt în realitate bucuriile vieții tradiționale și substanța purității poporului, atunci, desigur, vectorii premium de imagine au dreptate nu doar să tacă, ci chiar să-și întărească sprijinul oferit binomului cu comportament (după atâtea alte standarde) aberant și deviant.
Iar dacă tac doar pentru a nu periclita recolta scontată din acest cinic parazitism reciproc cu binomul, atunci, desigur, ca „oameni de afaceri”, vectorii premium au din nou dreptate – parcă una din vorbele de „Doamne-ajută” ale diabolicului Stalin era că nu poți să faci o omletă fără să spargi câteva ouă.
În partea cealaltă, a binomului, rămâne de semnalat faptul că prin nonșalanța cu care s-au porcăit în Parlament, în plus de asta filmându-se unul pe celalalt, Simion și Șoșoacă au demonstrat două lucruri greu de înghițit de către orice om cât de cât curat la suflet și sănătos la cap:
- Că sunt patologic de incapabili să-și gestioneze impulsurile de moment (trăsătură cu atât mai horror dacă vor ajunge să dețină funcții în stat, de o complexitate mult peste cele avute până în prezent).
- Că asta este imaginea pe care și-au format-o despre electorat, în particular, și despre poporul român, în general, prin urmare nu își fac griji că un astfel de episod i-ar putea costa, ba din contră, sunt convinși că le va aduce noi câștiguri.
În câteva luni, cu ocazia atâtor rânduri de alegeri pe care le aduce 2024, vom afla cu maximă acuratețe dacă se potrivește ceea ce e în sufletul și mintea poporului român cu ceea ce cred Simion, Șoșoacă și vectorii lor premium de imagine că este acolo.
Urletele și tăcerea lui Șoșoacă. „Discreția” și dividendele AUR
