<< Ocazional, purtătorilor de cuvânt ai lui Putin le trece prin minte că într-o zi s-ar putea confrunta cu acuzații într-un tribunal pentru crime de război. Motivul acuzării se află în propriile lor cuvinte >>, scrie Julia Davis, într-o analiză CEPA.
<< Când Rusia a invadat Ucraina, propagandiștii de elită ai lui Vladimir Putin au vrut să bea șampanie în birou pentru a sărbători cum se cuvine momentul. Șefa agenției de propagandă de stat, RT, Margarita Simonian (foto), a exprimat „un sentiment copleșitor de euforie” și a adăugat: „Am așteptat opt ani pentru asta… în cele din urmă, s-a întâmplat. Aceasta este adevărata fericire”.
Odată cu sângeroasa invazie totală, aflată acum în al doilea an, euforia a fost înlocuită cu un sentiment persistent de groază, purtătorii de cuvânt ai lui Putin îngrijorându-se în mod uzual de posibilitatea unor tribunale pentru crime de război. Problema se joacă cu mintea lor.
În noiembrie, în emisiunea „Seara cu Vladimir Soloviov”, Simonian declara: „Permiteți-mi să vă spun că, dacă reușim să pierdem, Haga – fie reală sau ipotetică – va veni chiar și după care mătură pavajul din spatele Kremlinului”. În aceeași lună, Olga Skabeeva, gazda emisiunii „60 de minute”, a prezis și ea că dacă Rusia pierde războiul împotriva Ucrainei, fiecare rus va fi considerat vinovat. Ea a susținut că o victorie răsunătoare este singura modalitate „de a evita tribunalele de la Haga, cazurile penale și obligația de a plăti despăgubiri”.
Pe măsură ce lunile s-au scurs, astfel de îngrijorări nu s-au domolit. În timpul emisiunii lui Solovio, din 6 martie, Vitali Tretiakov, decanul Școlii Superioare de Televiziune a Universității de Stat din Moscova, s-a arătat extrem de îngrijorat de declarațiile unor personalități occidentale „importante”, care solicită ca Putin și alți ruși să aibă de-a face cu tribunale pentru crime de război.
Propagandiștii de la Kremlin au multe motive să fie îngrijorați; măturătorii și alți cetățeni de rând, mai puțin. Agitația în jurul crimelor de război comise împotriva ucrainenilor (descriși ca animale și chiar mai rău), descrierea lor ca naziști și încântarea față de atacurile asupra caselor lor și asupra rețelei energetice civile nu au fost, până la urmă, difuzate de oamenii de pe stradă. De la cei mai umili „pioni” de pe „tabla de șah” a lui Putin până la „reginele” propagandei, precum Simonian și Skabeeva, mass-media controlate de stat au jucat un rol central în stimularea, încurajarea, raționalizarea și normalizarea masacrului comis de către Kremlin împotriva vecinilor săi de peste drum.
Poate fi tentant să interpretezi un astfel de limbaj aprins ca fiind o prostie concepută pentru un public intern. Dar revărsările mașinăriei de propagandă au prefigurat sau justificat adesea acte grave de violență de stat împotriva Ucrainei, inclusiv uciderea în masă a civililor, răpirea în masă a cetățenilor ucraineni, transformarea fluxurilor de migranți în armă și destrămarea politicii ucrainene.
Exemple de astfel de discursuri sunt ușor de găsit. Ele proliferează în fiecare seară la televizor, în direct. Înainte de invazia în toată regula, mass-media de stat ruse au privilegiat etichetarea ucrainenilor pro-independenți drept „porci”, cu desene animate corespunzătoare prezentate la televiziunea de stat, unde limba, mâncarea și tradițiile Ucrainei erau în mod obișnuit batjocorite. Din februarie 2022, descrierile au coborât pe tărâmul dezumanizării deschise. În timpul unei emisiunii din iulie, Soloviov a spus: „Când un medic deparazitează o pisică – pentru medic, este o operațiune specială, pentru viermi, este un război, iar pentru pisică, este o curățare”.
În luna octombrie, directorul de radiodifuziune al RT, Anton Krasovski, a sugerat înecarea copiilor ucraineni, incendierea caselor ucrainene – cu locuitorii înăuntru – și a susținut că bunicile ucrainene ar plăti cu plăcere pentru a fi violate de soldații ruși. El a insistat că Ucraina ar trebui să o termine cu forma ei actuală, singura bucată de teritoriu care supraviețuiește urmând a fi folosită pentru creșterea porcilor. Krasovski a simțit nevoia să clarifice că atunci când a spus „porci”, nu se referea la femeile ucrainene.
În octombrie, Pavel Gubarev, o personalitate politică rusă care s-a autoproclamat „Guvernatorul Poporului” Regiunii Donețk, în 2014, și, ulterior, ca lider al Miliției Populare Donbas, a explicat că ucrainenii erau „popor rus stăpânit de diavol” și că scopul Rusiei era de a-i „convinge” că nu sunt ucraineni. El a adăugat: „Dar dacă nu vreți să vă facem să vă răzgândiți, atunci vă vom ucide. Dacă va trebui, vom ucide pe cât mai mulți dintre voi. Vom ucide un milion sau cinci milioane, vă putem extermina”.
Cu câteva luni mai devreme, în mai, deputatul din Duma de Stat, Aleksei Juravliov, a apărut la „60 de minute” pentru a face calculele cu privire la numărul de ucraineni care urmează să fie reeducați prin „reinstalarea creierelor lor”, spre deosebire de milioanele care ar refuza să-și abandoneze identitatea ucraineană și care trebuie, deci, uciși: „Maxim 5% sunt incurabili. Mai simplu spus, 2 milioane de oameni… Aceste două milioane de oameni ar fi trebuit să părăsească Ucraina, sau trebuie să fie denazificați, ceea ce înseamnă să fie distruși”.
Există un consens larg în mass-media controlată de stat că această așa-numită „denazificare” înseamnă crimă în masă. În aprilie, din nou la „60 de minute”, Juravliov și Skabeeva au convenit că acest proces „se realizează prin împușcare sau smulgerea capetelor”.
Nici în mintea oficialilor ruși nu exista vreo îndoială că scopul invaziei a fost asuprirea, nu „eliberarea” populației. Într-un interviu acordat RT, în decembrie, Dmitri Rogozin, fost ambasador al Rusiei la NATO și fost vice-premier pentru Apărare și Industria Spațială, a recunoscut că ucrainenii nu și-au primit bine invadatorii ruși și că va fi nevoie de un efort uriaș pentru a le schimba perspectiva: „Vor trece mulți ani, chiar și după victoria noastră, înainte de a ne putea asigura loialitatea totală a acestei populații”. Transformarea în Rusia a „teritoriu extins” va necesita multă forță de muncă, timp și efort, a spus el.
Tema unei ocupații îndelungate este comună. Deputat al Dumei de Stat, generalul Vladimir Șamanov, fost comandant al trupelor aeropurtate, a estimat că va fi nevoie de „reeducarea” a cel puțin două generații de ucraineni înainte ca aceștia să tolereze dominația Rusiei. Apărând la „60 de minute” în martie, Șamanov a concluzionat: „Astăzi, se poate prezice clar că va trebui să rămânem în Ucraina timp de 30-40 de ani”.
În cadrul aceleiași emisiuni, expertul militar Igor Korotcenko a dat cu presupusul că: „Este evident că procesul de denazificare a Ucrainei va dura cel puțin 15-20 de ani”. El a prezis că trupele ruse vor trebui să rămână pe teritoriul ucrainean, cu o prezență rusă substanțială în viitorul apropiat.
Pe 6 martie, Tretiakov, de la Școala Superioară de Televiziune, a subliniat că baze militare rusești ar trebui înființate în toată Ucraina, „pentru a controla mentalitatea acestui teritoriu”. El a susținut că ucrainenii s-au „transformat în animale” și că Rusia trebuie să își planifice acțiunile în consecință.
Este destul de ușor de înțeles legătura dintre punctele de discuție care îi compară în mod obișnuit pe ucraineni cu animale, insecte sau viermi, și atrocități precum cele de la Bucea, torturarea și uciderea prizonierilor ucraineni de război, încercările de a îngheța și înfometa civili prin distrugerea infrastructurii critice și deportarea forțată a ucrainenilor — inclusiv a copiilor — în Rusia.
Universitarii ruși sunt bucuroși să explice logica violenței dirijate de Kremlin și să-i confere un luciu intelectual. Se explică faptul că atacurile menite să îi priveze pe ucraineni de electricitate, apă curentă și alimente fac parte dintr-un plan mai amplu. Deci, deplasarea forțată a milioane de oameni în Rusia este menită să compenseze deficiențele sale demografice grave, în timp ce alte 8 milioane au fost împinși spre vest pentru a copleși Europa și a-i submina economia prin crearea unei crize a refugiaților. În octombrie, vorbind la emisiunea lui Soloviov, Andrei Sidorov, decan adjunct al catedrei de politică mondială de la Universitatea de Stat din Moscova, a recunoscut că distrugerea Ucrainei a avut un beneficiu secundar: „Ar trebui să așteptăm momentul potrivit și să provocăm o criză a migranților pentru Europa, cu un nou aflux de ucraineni”, a spus el.
Iar în ianuarie, gazda Soloviov Live, Serghei Mardan, s-a bucurat privind sufletele forțate să-și părăsească propriile case și să intre în Rusia lui Putin: „Uitați-vă cât cheltuiește Patria pentru a rezolva problema demografică…Avem acești oameni [ucraineni] gratuit, pentru nimic — aproximativ cinci milioane dintre ei! Cinci milioane de suflete!”.
În universul televiziunii de stat ruse, toată lumea are un suflet, dar nu toată lumea are dreptul să-și trăiască viața. Unele lucruri sunt mai importante, așa cum explica prof. Elena Ponomareva, de la Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova, în emisiunea lui Soloviov, din martie: „Nu lăsa niciodată moralitatea să te împiedice să faci ceea ce trebuie. Înțeleg importanța unei componente umanitare… dar moralitatea nu ar trebui să stea în cale”.
Nu este greu să ne imaginăm aceste cuvinte răsunând într-o sală de judecată, în timp ce acuzarea își expune argumentul împotriva prof. Ponomareva și a co-inculpaților săi. >>
