Mamele-surogat reprezintă o adevărată industrie în Ucraina. Clincile ucrainene de profil sunt unele dintre cele mai active din Europa.
În luna mai, pandemia de Covid-19 scotea la lumină drama copiilor rămași în maternitățile agențiilor de mame-surogat, pe care viitorii părinți biologici, majoritatea clienți înstăriți din Occident, nu mai aveau cum să-i ridice din Ucraina din cauza restricțiilor de călătorie.
Peste 500 de nou-născuți se aflau atunci în această situație și exista temerea în rândul ONG-urilor pentru drepturile copilului că BioTexCom, firma de „reproducere umană” din Kiev care deține monopolul în acest tip de „comerț” (fiecare copil costă 9.900 de euro), va fi în situația de-a vinde pruncii rămași „pe inventar” oricui va dori să-i cumpere.
Între timp, doar 69 mai așteaptă să fie luați de părinții biologici.
RFE/RL arată acum, într-un videoreportaj, o altă fațetă tragică a acestei afaceri. Cazul micuței Brigit, pe care părinții biologici din SUA au respins-o în momentul în care au văzut că fetița s-a născut cu dizabilități.
„Pur și simplu au abandonat-o. Nu e clar al cui copil este”, spune Marina Boiko, un medic pediatru care s-a atașat de Brigit și o vizitează ori de câte ori are ocazia centrul specializat în care fetița se află în prezent. „Realizezi treptat că acest copil nu este unul obișnuit. Ajungi acasă și te gândești continuu la ea.”
Toate încercările de a-i contacta părinții biologici prin intermediul rețelelor de socializare s-au dovedit zadarnice. „Mi-au spus că dacă nu-i las în pace, mă vor raporta la poliție”, precizează Marina Boiko. „Și asta a fost tot, aici s-a oprit orice discuție. Am înțeles că pur și simplu nu o doresc.”
Nici mama-surogat a lui Brigit nu vrea să audă de ea.
„Brigit este păcatul meu”
Brigit este tot o „comandă eșuată” a clinicii BioTexCom. „Brigit este păcatul meu. Am încercat să-i contactăm pe părinții americani. Greșeala mea e că am fost prost. Ar fi trebuit să contactez Ambasada SUA într-un astfel de caz, dar n-am știu acest lucru. Părinții pot fi trecuți în registru fără consimțământul lor. Când am realizat motivul pentru care nu o doresc, era deja prea târziu. E vina mea”, mărturisește Albert Tocilovski, din conducerea BioTexCom.
Pe măsură ce aceste afaceri au ajuns în reflectorul presei internaționale, și politicienii au început să ia act de această situație.
Mikola Kuleba, comisarul ucrainean pentru drepturile copilului, cere ca activitatea clinicilor precum BioTexCom să fie reglementată. „Practic, asta este sclavie legală în Ucraina. Este vânzarea și achiziționarea de copii. Nu putem doar să ne gândim la fericirea familiilor, nu putem să trecem cu privirea celelalte aspecte. Problemele legate de fertilizare, purtarea copilului în pântece, protejarea drepturilor mamei și copilului”, a explicat oficialul.
O mamă-surogat a clinicii spune că este fericită să ofere bucurie părinților care nu pot avea copii. „Sunt de două ori fericită, fiindcă am doi băieței. Și vreau și ei, părinții biologici, să fie fericiți”, a explicat femeia, adăugând: „Îți dă puțină dependență, cam ca la cazinou. După ce ai trecut prin aceasta experiență, vrei să o experimentezi din nou.”
