Viitorul avion de luptă european, tot la stadiul de schiță. „Nu vă voi spune că bolnavul nu este într-o stare dificilă”

Proiectul viitorului avion de luptă european, aflat în stadiul de schiță, s-a încâlcit în discuţiile dificile dintre Franţa, Germania şi Spania şi companiile acestora, lovindu-se de problema împărţirii sarcinilor şi responsabilităţilor, comentează vineri Agerpres, care citează AFP.

”Nu cred că este deocamdată o situaţie critică, dar nu vă voi spune că bolnavul nu este într-o stare dificilă. Ne aflăm în acest punct dificil, dar încă mai sperăm”, afirmă Eric Trappier, directorul general al companiei Dassault Aviation, care conduce programul ”New Generation Fighter” (NGF), principala componentă a Sistemului de luptă aeriană al viitorului (Scaf).

Conform directorului general al Airbus, Guillaume Faury, partener principal al programului, negocierile sunt ”foarte avansate, dar ultimul kilometru este probabil cel mai dificil şi aceasta se întâmplă într-un moment aflat sub constrângerea situaţiei în diferite ţări”.

Franţa, Germania şi Spania speră să valideze înaintea alegerilor legislative germane din septembrie contractele industriale de studiu, înaintea realizării unui demonstrator, un fel de prototip destinat validării fezabilităţii conceptului.

Miza acestui program-cheie de cooperare în sectorul european al apărării este una strategică pentru cele trei ţări. Ele trebuie să-şi înlocuiască la orizontul anului 2040 avioanele Rafale şi Eurofighter şi să se asigure că industriile lor militare rămân la cel mai înalt nivel tehnologic.

Dar cancelarul german Angela Merkel a surprins la începutul lunii februarie afirmând că a ”redeschis subiectul repartizării şi urmăririi lucrărilor”, care fusese tranşat odată cu lansarea programului. ”Este un proiect sub leadership francez, dar trebuie totuşi ca partenerii germani să poată fi la un nivel satisfăcător în faţa omologilor lor. Deci trebuie să vedem foarte precis chestiunile de proprietate intelectuală, de împărţire a sarcinilor şi leadership-ului”, a explicat Merkel.

Însă tehnologiile dezvoltate de Dassault, cu care va fi pus la punct demonstratorul, ”reprezintă valoarea Dassault şi prin urmare nu vrea să cedeze” proprietatea sa intelectuală, remarcă într-un articol Jean-Pierre Maulny, cercetător la Institutul pentru Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS).

În schimb, acesta mai notează că Germania, în condiţiile în care ea va plăti pentru finanţarea acestei capacităţi militare, consideră aşadar că este normal să deţină controlul, şi ”este un punct de vedere legitim”.

Un alt punct divergent este repartizarea sarcinilor cu o treime pentru fiecare dintre cele trei ţări, respectiv o treime Dassault şi două treimi pentru unităţile Airbus din Germania şi Spania.

Dassault a acceptat în cele din urmă ca jumătate din sarcini să fie realizate în comun, ”ceea ce înseamnă că nimeni nu este responsabil”, potrivit lui Eric Trappier, dar a refuzat în schimb să le cedeze celorlalţi alte domenii sensibile sau strategice, în care compania franceză consideră că are un avans tehnologic, de exemplu comenzile de zbor electrice.

”Pentru a asigura controlul programului, Dassault are nevoie de pârghii, de asumarea responsabilităţilor pentru a se angaja în faţa statelor”, consideră directorul general al companiei franceze. Aceasta cu riscul de a vedea din nou în acest proiect dificultăţile avionului de transport european A400M, lansat în final, dar cu probleme tehnice, întârzieri şi o depăşire substanţială a bugetului.