Viziunile care ne-au tâmpit. Conspirațiile COVID-19 sunt și o problemă… cinematografică

Universul.net inaugurează o nouă rubrică, „Sertarul cu de toate”. Practic, secțiunea va fi un „agregator” de clipuri, filme, cărți, însemnări etc. În general, lucruri care caracterizează activitatea în mediul online a redactorilor noștri și care, într-un fel sau altul, surprind detalii importante sau pur și simplu imprevizibilul și diversitatea inepuizabilă a lumii în care trăim.


Chiar este un moment astral, cum se zice în geopolitică. Până acum n-am avut oportunitatea să vedem cum acționează fanaticii teoriei conspirației pe un subiect major, global, oferit moca întregii omeniri. Au fost tot felul de mizilicuri naționale (alegeri, proteste) de când se poartă Facebook în România, însă niciodată un astfel de eveniment. Acum e cu adevărat ora recensământului, babilonia de showroom.

Și-mi zic că până la urmă toate aceste minți schilodite funcționează și după ticurile unei imagologii SF cât se poate de nord-americană în sminteală populară. Sunt pro-american până-n măduvă, dar detaliile antropologice rămân detalii antropologice.

În proiecțiile sale financiare de box office, Hollywood-ul a mistuit în malaxor și-a exportat cele mai cretinoide combinații de teorii ale conspirației. Mai puțin ridicole în filmele de categoria A, imbecile de-a dreptul în filmele de categoria B. Sunt sute de filme ale anilor 60, 70, 80, 90, 2000 construite doar pe magnetismul și pattern-urile psihosociale ale teoriei conspirației; firește, pattern-uri care sunt în sine un model predictibil și profitabil de afaceri în industria cinematografică.

Dacă te uiți la rece în acest boom conspiraționist legat de COVID-19 poți găsi o uriașă gunoiște de reziduuri hollywoodiene – de la „lumea nevăzută” a conflictelor de medical intelligence și proiectele secrete ale laboratoarelor de biosecuritate, până la deja expiratele clișee de „ordine mondială” tip James Bond ale Războiului Rece și mai recentele viziuni cu virusuri programate să extermine un anumit segment al populației.

Ce observăm acum nu este doar frica de moarte căpătând tot felul de forme, ci și o oglindă culturală monstruoasă rezultată dintr-o educație cinematografică de masă care a setat piața simbolurilor în Europa ultimelor decenii. O piață în care dușmanul soft power luptă cu aceleași arme de divertisment. De pildă, producția rusească de blockbuster (să zicem filmele lui Feodor Bondarciuk), folosită acum ca artilerie de propagandă a Kremlinului, este în mare parte o clonă de business a rețetei hollywoodiene. Pentru că e o rețetă care nu dă greș, își susține consumul pe niște tipare mentalitare transnaționale create în timp.

Firește că ajungem în ultimă instanță la discernământul Omului, numai că Omul are foarte rar un discernământ care să depășească nevoia de plăcere, cultul trândăviei și instinctul de conservare.

Fac ce fac și-mi fuge zilele astea mintea la literatura vizionară a lui J.G. Ballard. Regele neîncoronat al Noului Val SF britanic din anii 1960-1970, Ballard a fost interesat nu de fantezia aventurilor interplanetare, ci a coborât science fiction-ul în realitatea de zi cu zi, argumentând că nu vedea rostul unei literaturi speculative axată pe nave și extratereștri, când anticipația multor capodopere SF se petrecea chiar sub ochii lui.

J. G. Ballard

Astfel, instinctul scriitoricesc l-a împins spre peisajul antropocentric al autostrăzilor suspendate, arhitectura brutalistă, „cosmosurile” enclavizate ale ansamblurilor rezidențiale, tehnologia comunicațiilor, fabricile de endorfine numite mall-uri, terorismul ecologic. Și câte și mai câte. Patentând chiar și erotismul accidentelor auto. „În esență, ficțiunea speculativă este un răspuns adus științei și tehnologiei, așa cum sunt ele percepute de locuitorii societății de consum”, își motiva Ballard opțiunea.

Ce ne-ar spune acum Ballard dacă ar mai fi în viață? Poate ne-ar spune că trăim, pe plan mondial, un examen al politicilor publice care ne demonstrează că suntem niște tâmpiți. Tâmpiții unei societăți a spectacolului care și-a subestimat caracterul distructiv și a lăsat în grija filmelor capacitatea naturii de-a provoca un coșmar patogen.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here