„Vuietul amenințător”. Revoluția din 1989 văzută din trei locații: București, New York și leprozeria din Tichilești

Revoluția din 1989 a produs o efervescență de filme și romane având ca subiect acele zile sângeroase și confuze care au dus la prăbușirea regimului comunist. Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la evenimentele din Decembrie, Universul.net vă oferă o compilație de trei scriitori de naționalități diferite în romanele cărora este cuprinsă această pagină de istorie tragică.

Trilogia „Orbitor” (Ed. Humanitas), câștigătoare a multiple premii internaționale de literatură, este considerată capodopera scriitorului Mircea Cărtărescu, prezent constant pe lista scurtă a Premiului Nobel pentru Literatură.

În melanjul de narațiuni interșanjabile al romanului, Revoluția ocupă rolul unui ax central. Cu binecunoscuta sa înclinație spre fantezia gotică, Cărtărescu redă într-o frescă apocaliptică haosul ce domnea pe străzile Bucureștiului sub rafalele gloanțelor, începând cu 21 decembrie 1989.

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, Comitetul Municipal PCR hotărăşte organizarea la Bucureşti, în Piaţa Republicii (Piaţa Palatului) din faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a unui mare miting popular care să condamne „acţiunile huliganice” de la Timişoara.

În ziua de 21 decembrie 1989 autorităţile se confruntau cu o criză în creştere, pe măsură ce tulburările din Timişoara se extindeau. În această zi tulburările au izbucnit şi în Capitală, care, din acel moment, a devenit principalul punct al demonstraţiilor.

Catherine Cusset

În romanul „Un viitor strălucit” (Ed. Leda, 2010), care se desfășoară pe mai multe planuri geografice și într-o permanentă pendulare a epocilor, scriitoarea franceză Catherine Cusset surprinde izbucnirea Revoluției prin ochii Elenei, o tânără româncă născută în Basarabia pe care imprevizibilul vieții o poartă peste granițe până în Statele Unite.

Căderea cuplului dictatorial văzută de la New York:

Ongjen Spaghic

Apelând la precizia reportericească și la tehnici narative de realism magic, Ognjen Spaghic, considerat cea mai puternică voce din proza muntenegreană, jonglează cu un alt scenariu în microromanul său „Copiii lui Hansen” (Ed. Polirom): ecourile Revoluției ajung până în universul paralel, insular și damnat al leprozeriei de la Tichilești, județul Tulcea, ultimul lazaret de leproși din Europa.

Evenimentele din Capitală se propagă până în minuscula colonie din orașul Isaccea. „Fără a ocoli niciunul din amănuntele șocante ale vieții cotidiene, de la îmbrățișare la crimă, Spahic pune în scenă, cu o extraordinară subtilitate, drama totalitarismului și a izolării, în care singurul punct luminos, deși iluzoriu, este aspriația spre libertate”, aflăm de pe coperta a IV-a.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here