În plină pandemie, China a expulzat mai jurnaliști de la mai multe trusturi occidentale. Se întâmpla în martie. Printre corespondenții vizați s-au numărat cei ai The Wall Street Journal, Washington Post și The New York Times. Paul Mozur, corespondentul NY Times, a povestit pentru podcast-ul The Daily cum a decurs „izgonirea” echipei sale.
Paul Mozur se afla în camera sa dintr-un hotel din Shanghai, când telefonul a început să-i vibreze. Primise un mesaj din partea Ministerului chinez de Externe, în care i se aducea la cunoștință că întreaga echipă NY Times din China va trebui să părăsească țara în câteva săptămâni.
Deși vestea a venit ca un șoc, fiindcă e vorba de unele dintre cele mai puternice publicații ale lumii, Mozur spune însă că „știam că este posibil ca zilele noastre să fie numărate”.
Paul Mozur a fost corespondent timp de 13 ani în China, timp în care a învățat limba chineză, subtilitățile vieții cotidiene, a devenit practic un „chinez surogat”. După atâția ani, o astfel decizie nu pică tocmai bine, spune jurnalistul. „După ce am primit vestea, m-am dus pe balcon. Ceața plutea în Shanghai și era încă o noapte întunecată. Mi-am petrecut următoarele două ore gândindu-mă. Cred că experimentam un soi de nostalgie devastată”.
„Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”
Practic, este un fel de epurare media. Dar și un răspuns de tipul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” la hotărârea lui Donald Trump de-a impune o limită numărului de jurnaliști chinezi prezenți pe teritoriul Statelor Unite.
S-a ajuns, inevitabil, și la capitolul reproșuri. Autoritățile chineze le-au reproșat că au avut o atitudine lipsită de obiectivitate față de China, bătând monedă în special pe reportajele despre situația minorității uigure din provincia Xinjiang.
Organizaţia Human Rights Watch (HRW) estimează că mai mult de un milion dintre cei în jur de 13 milioane de musulmani din Xinjiang, nord-vestul Chinei, majoritatea uiguri, sunt ţinuţi în lagăre de reeducare.
Polițistul
Cu câteva zile înainte de plecare, echipa lui Mozur a zis să realizeze un ultim material. Așa că au hotărât să documenteze felul în care China revine progresiv la normalitate după perioada de restricții draconice. Jurnaliștii și-au ales ca „studiu de caz” orașul Hefei, aflat la circa trei ore distanță de Shanghai.
Ajunși acolo, au început să discute cu oamenii pe stradă. L-au abordat pe un muncitor lângă un șantier. Însă în acel moment lângă ei și-a făcut apariția un polițist, avertizându-l pe muncitor. Acesta și-a luat tălpășița. Întrebat ce anume s-a întâmplat, polițistul le-a răspuns: „Oh, n-aveți voie să vă adunați mai multe persoane din cauza virusului”.
Pentru ca apoi jurnaliștii să observe că cel care cu o clipă în urmă purta haina de polițist, se schimbase de ținută și începuse să-i urmărească pe străzi. „Am intrat într-un magazin de haine, iar el se ascunde printre rafturi, aruncându-ne priviri printre hainele de pe umerașe ca să țină sub observație.” (Povestea, pe larg, AICI)
„Gunoaie de străini”
Paul Mozur spune că propaganda chineză a instalat xenofobia în rândul populației pe fondul pandemiei de Covid-19. Jurnalistul povestește o scenă care a avut loc în fața unui McDonald’s, tot în Hefei, unde un client s-a ridicat de la masă și le-a zis: „Gunoaie de străini ce sunteți. Da, voi, voi sunteți niște gunoaie. Ce căutați în țara mea?”.
„Pe internetul din China văd tot mai multă răutate față de străini.”
„Motivul pentru care am ales Hefei a fost, în primul rând, faptul că este unul dintre puținele locuri în care am putut găsi un hotel care să accepte un străin. Am sunat la aproximativ 30 de hoteluri – și acestea sunt lanțuri americane, precum Hilton și Marriott – și niciunul dintre ele nu a acceptat un străin”, a mai relatat Paul Mozur.
