După Nașterea Domnului Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile, Maica Sa, Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maria, a plecat din Betleem cu Sfântul Iosif și a mers la Ierusalim, în lăcașul sfânt, purtând pe Hristos Pruncul. A mers să împlinească Legea Domnului și să se curățească după naștere, prin rugăciunea preotului, relatează Agerpres.ro.
Maica lui Dumnezeu a venit acum în biserică să se curățească, deși nu-i trebuia curățire, fiind neîntinată și Preacurată.
‘Despre punerea înaintea Domnului a celui dintâi născut, astfel este scris: ‘Sfințește-Mi pe tot cel dintâi născut (parte bărbătească), care deschide pântecele’. Și iarăși: ‘Pe cel întâi născut al fiilor tăi să Mi-l dai Mie’. Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, încă din Egipt, când s-au cruțat cei întâi născuți ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei întâi născuți în biserică, dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege’. (Viețile Sfinților)
Și iarăși de la Dumnezeu îi răscumpărau cu preț, care se numea argintul răscumpărării, și acela era dat leviților care slujeau în Biserica Domnului. Prețul hotărât al răscumpărării era cinci sicli.
‘Deci, acea lege a Domnului împlinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum în biserică, cu Dătătorul Legii. A venit să se curățească deși nu-i trebuia curățire, fiind neîntinată și Preacurată. Pentru că aceea care a zămislit fără bărbat și a născut fără dureri și fără vătămarea curăției sale celei feciorești, aceea n-a avut nici un fel de necurăție obișnuită femeilor celor ce nasc. Pentru că ceea ce a născut pe Izvorul curăției, cum putea să se afle sub necurăție? Din ea S-a născut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatămă, nici se întinează după înflorirea rodului său’. (Viețile Sfinților)
La templu, Maica Domnului, ținându-L în mâinile Sale, și-a plecat genunchii și cu cinste-L înălța lui Dumnezeu.
Pruncul Iisus este întâmpinat de Sfântul și Dreptul Simeon și de Sfânta Prorociță Ana.
Sfântul Simeon este descris de Sfântul Evanghelist Luca ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi: ‘Și iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui’. (Luca 2; 25)
Când Dreptul Simeon a luat în brațe Pruncul trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om și să devină Mântuitorul lumii, atunci a avut bucuria împlinirii făgăduințelor făcute de Dumnezeu și a mulțumit printr-o rugăciune: ‘Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel’. (Luca 2, 25-26)
‘Eu n-am avut liniște în gândurile mele, în toate zilele așteptându-Te și în toate zilele îngrijindu-mă, când vei veni’, spune Sfântul Simeon. ‘Acum, văzându-Te, pace am câștigat și de grijă scăpând, mă duc din cele de aici, veste de bucurie ducând părinților mei pentru că voi spune despre venirea Ta în lume, strămoșului Adam, lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Isaia și celorlalți sfinți părinți și prooroci’. (Viețile Sfinților)
Potrivit tradiției, bătrânul Simeon era unul dintre cei 70 de înțelepți care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului. Și atunci când trebuia să traducă versetul de la Isaia, capitolul 7, ‘Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu’, s-a îndoit, gândindu-se că este imposibil ca o fecioară să nască, așa că a vrut să șteargă aceste cuvinte. Însă îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: ‘Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul’. (‘Viețile Sfinților’)
Sfântul Simeon a crezut cele spuse de înger și a așteptat venirea lui Hristos în lume, ducând o viață dreaptă, ferindu-se de tot răul și rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.
Și așa s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți, pentru că se scrie despre Sfântul și Dreptul Simeon că a trăit 360 de ani, ca să ajungă vremea în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară.
Spune Tradiția Bisericii că dreptul Simeon, după ce a purtat pe brațe pe Hristos Domnul, și-a dat duhul acolo în templu, iar oasele lui s-au risipit și au fost îngropate afară, lângă zidul templului. După aproape o mie de ani, împăratul bizantin Romanos i-a adus osemintele la Constantinopol. (surse: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com; ‘Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an’, Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996)
