”30 de milioane de morți, în mai puțin de un an” – cum arată simularea sumbră de care Bill Gates vorbește, fără încetare, de cinci ani

Dacă există o Cassandra a zilelor noastre, ea se numește Bill Gates. Miliardarul american, fondatorul companiei Microsoft, avertizează de ani buni că un virus foarte agresiv, cu care ”bolnavii contagioși să se simtă destul de bine încât să poată merge cu avionul sau să se ducă la piață,” ar putea omorî peste 30 de milioane de oameni în mai puțin de un an.

Dar așa cum i s-a întâmplat și legendarei grecoaice, nimeni nu l-a luat suficient de în serios pentru a pune la bătaie resurse de care numai un stat dispune pentru a evita un scenariu catastrofal, precum cel care acum se așterne în fața noastră. Nici măcar președintele SUA, Donald Trump, căruia Bill Gates i-a prezentat de mai multe ori simulări realizate de epidemiologi, pentru a-l convinge să susțină un program național care să includă crearea unui vaccin împotriva tuturor formelor de gripă.

Mai jos, găsiți transcrierea integrală a prezentării pe care Gates a ținut-o la o conferință TED, în 2015.

Dar nu a fost singura ieșire publică a miliardarului american care duce o adevărată cruciadă împotriva marilor pericole la adresa sănătății globale. A vorbit despre riscurile apariției unui nou virus letal și la Conferința pentru Securitate de la Munchen, din 2017. Atunci a spus:

”Indiferent dacă apare dintr-un capriciu al naturii, sau este produs de mâna unui terorist, epidemiologii spun că un agent patogen foarte contagios ar putea ucide peste 30 de milioane de oameni, în mai puțin de un an. Și mai spun că există o probabilitate rezonabilă ca lumea să se confrunte cu așa ceva în următorii 10-15 ani (…)
S-ar putea să vă întrebați cât de fundamentate sunt aceste scenarii apocaliptice în zilele următoare. Faptul că în istoria recentă nu s-a produs o pandemie globală mortală nu ar trebui luat drept o dovadă că o astfel de pandemie mortală nu va apărea în viitor.”

Un an mai târziu, în aprilie 2018, Bill Gates a mai adăugat un argument la pledoaria sa. O simulare a efectelor unei pandemii similare gripei ”spaniole”, din 1918. După cum se poate vedea din modelarea computerizată, experții au stabilit ca punct de plecare ipotetic China. Numărul de morți înregistrat ca urmare a contagiunii cu noul coronavirus este și azi mult mai mic decât cel anticipat de simulare, la o lună de la debutul pandemiei. Cu toate acestea, dacă derulați cu încetinitorul simularea, puteți observa că punctul de intrare în Europa este localizat în Italia.

Prezentarea lui Bill Gates, la TED, din 2015:

“Când eram copil, dezastrul de care ne temeam cel mai mult era războiul nuclear. De aceea țineam un butoi ca acesta jos în beci, plin cu conserve de mâncare şi apă. În caz de atac nuclear urma să coborâm, să ne adăpostim și să mâncăm din butoi.

Astăzi, pericolul cel mai mare de catastrofă mondială nu arată așa. Lucrul care ar omorî peste 10 milioane de oameni în următoarele decenii cel mai probabil ar fi un virus foarte infecțios, nu un război. Nu rachete, ci microbi. În parte motivul este că am investit enorm în arme nucleare pentru descurajarea atacurilor. În schimb am investit foarte puțin într-un sistem de prevenire a epidemiilor. Nu suntem pregătiți pentru următoarea epidemie.

Să luăm ca exemplu Ebola. Sunt convins că ați citit toți în ziare. Sunt multe probleme, am urmărit atent situația cu metodele de analiză pe care le folosim pentru a urmări eradicarea bolii. Privind ce s-a întâmplat, problema n-a fost că am avut un sistem care n-a mers destul de bine. Problema a fost că n-am avut deloc un sistem. De fapt e evident că lipseau unele elemente esențiale.

Nu avem un grup de epidemiologi pregătiți să se ducă, să vadă despre ce boală e vorba și până unde s-a răspândit. Rapoartele au sosit pe hârtie. Au fost puse online cu întârziere și erau extrem de imprecise. N-am avut o echipă medicală gata de plecare. N-am avut o metodă de pregătire a oamenilor. Médecins Sans Frontières a organizat foarte bine voluntarii, dar chiar și așa am întârziat prea mult cu trimiterea miilor de lucrători în aceste ţări.

Iar în caz de epidemie majoră ne-ar trebui sute de mii de lucrători. Nu era nimeni la fața locului să se ocupe de metodele de tratament, nimeni să se uite la diagnostice, nimeni să vadă ce instrumente să fie folosite. De exemplu, am fi putut lua sânge de la supraviețuitori să-l procesăm și să facem injecții cu plasmă să protejăm oamenii. Dar nu s-a încercat niciodată.

Multe lucruri nu s-au făcut. De fapt eșecul a fost global. OMS monitorizează epidemiile, dar nu realizează și aceste lucruri. În filme e cu totul diferit. Se adună un grup de epidemiologi chipeși gata de acțiune. Ajung la locul faptei și ies victorioși, dar asta e doar o poveste de Hollywood. 

Lipsa pregătirilor ar putea face ca următoarea epidemie să fie incredibil mai dezastruoasă decât Ebola. Hai să vedem cum a avansat Ebola în cursul acestui an. Au murit aproximativ 10.000 de persoane, practic toate în trei ţări din vestul Africii. Boala s-a limitat acolo din trei motive.

În primul rând lucrătorii medicali au muncit eroic. Au găsit bolnavii și au împiedicat răspândirea infecțiilor. În al doilea rând, e natura virusului. Ebola nu se răspîndește prin aer. Până să devină contagioși cei mai mulți se simt atât de rău încît stau la pat. În al treilea rând n-a ajuns în multe zone urbane. E un noroc pur. Dacă ajungea în zone mai urbanizate numărul de cazuri ar fi fost mult mai mare.

Data viitoare s-ar putea să nu mai avem același noroc. Ar putea fi un virus cu care bolnavii contagioși să se simtă destul de bine încât să poată merge cu avionul sau să se ducă la piață. Sursa virusului ar putea fi naturală, precum Ebola, sau bioterorismul. Deci lucrurile ar putea sta de o mie de ori mai rău.

Haideți să vedem o simulare cu un virus care se răspândește prin aer, cum a fost gripa spaniolă în 1918. Iată ce se poate întâmpla: se poate răspândi în întreaga lume foarte repede. După cum vedeți, epidemia poate omorî peste 30 de milioane de oameni. Problema e gravă. Ar trebui să fim îngrijorați. 

Dar putem construi un sistem de răspuns foarte bun. Avem avantajele științei și tehnologiei despre care discutăm aici. Avem telefoane mobile, publicul ne poate informa, iar noi putem informa publicul. Avem hărți din satelit și vedem unde sunt oamenii și unde se îndreaptă. Avem progrese în biologie care pot contribui imens prin studierea patogenilor pentru fabricarea medicamentelor și vaccinurilor potrivite pentru aceștia. Deci putem avea instrumente, dar ele trebuie integrate într-un sistem mondial de sănătate. Și trebuie să fim pregătiți. 

Cele mai bune lecții pentru a ne pregăti cred că le găsim în ce face armata. Militarii sunt pregătiți permanent. Are rezerviști cu care poate crește numărul celor mobilizați. NATO are o unitate mobilă care poate fi mobilizată rapid. NATO verifică adesea prin simulări dacă personalul e bine pregătit, dacă sunt puși la punct cu combustibilul, logistica sau cu frecvențele radio comune. Ei sunt pregătiți în orice moment. Aceleași lucruri trebuie să le facem și în caz de epidemie. 

Care sunt elementele esențiale? Mai întâi trebuie să avem sisteme de sănătate solide în țările sărace, astfel încât mamele să nască în siguranță, iar copiii să-și facă vaccinurile. Dar și acolo unde va apărea epidemia.

Avem nevoie de rezerviști medicali, mulți oameni antrenați și cu pregătirea necesară, gata să-și folosească expertiza. Pe aceștia trebuie să-i punem în legătură cu armata, pentru a beneficia de capacitatea ei de mobilizare rapidă, de logistică și de securizarea zonelor. Trebuie să facem simulări, să facem exerciții cu germeni, nu exerciții de luptă, astfel încât să observăm punctele slabe.

Ultimul exercițiu cu germeni făcut în SUA a avut loc în 2001 și nu prea a ieșit bine. Până acum germenii câștigă, au 1 la 0. Și, în sfârșit, e nevoie de multă cercetare și dezvoltare în domeniul vaccinurilor și în diagnostic. Am avut câteva succese importante, precum în cazul Adenovirusul, pe care le putem aplica foarte repede. 

Nu știu exact cât ne-ar putea costa, dar sunt foarte sigur că e o sumă modestă pe lângă pagubele posibile. Banca Mondială estimează că în cazul unei epidemii globale de gripă pierderile ar putea fi de peste 3.000 de miliarde de dolari, pe lângă milioane și milioane de decese. Aceste investiții aduc beneficii semnificative, dincolo de simpla pregătire pentru epidemie. Asistența medicală primară și cercetarea ar crește echitatea medicală globală și ar face lumea mai dreaptă, nu doar mai sigură.

Cred deci că ar trebui să fie o prioritate absolută. Nu trebuie să ne panicăm, nu trebuie să adunăm cutii de spaghete sau să coborâm în beci. Dar trebuie să acționăm, pentru că timpul nu ține cu noi. De fapt, dacă există un lucru bun după epidemia de Ebola, e că poate fi o avertizare, un semnal de alarmă pentru a ne pregăti. Dacă începem acum, am putea fi pregătiți pentru următoarea epidemie.”