Din nenorocire, faptul că mii de militari nord-coreeni au fost mutați deja în Rusia nu mai reprezintă azi doar o informație scursă pe surse; faptul că alte mii sunt pregătiți să i se alăture contingentului inițial a devenit ceva de la sine înțeles; iar probabilitatea ca un număr însemnat de asemenea soldați nord-coreeni “de export” să opereze la un moment dat și în Ucraina, nu doar în Kursk, a cunoscut un salt de ani-lumină.
Prin aceasta, momentul octombrie 2024 a dobândit, neîndoielnic, o însemnătate fără egal în galeria momentelor cu o semnificație deja extremă, înregistrate pe parcursul războiului ruso-ucrainean.
Concret, direcția spre care acest moment nord-coreean din octombrie 2024 va îndrepta deopotrivă războiul în curs, în particular, ca și peisajul geopolitic global, în sens larg, rămâne încă prematur și dificil de stabilit. Dar cert este faptul că, odată încălcată această linie de un roșu-aprins, termenul și ideea de “escaladare” plonjează într-un “no man’s land” lipsit de menajamente, inevitabil teribil, cu un aer de rendez-vous SF, fix pe teritoriul Europei, a celor mai nebănuite angoase care macină sfera politico-militară din cele mai încinse colțuri ale Asiei (cu accent pe Coreea de Sud, Japonia și China).
Mare ar fi mirarea ca lucrurile să nu capete o asemenea turnură, având în vedere cel puțin trei elemente:
- Existența unor interese de-a dreptul naturale ale celor trei actori menționați, din Asia (deopotrivă majori și relevanți pe acest subiect), în: monitorizarea intervenției nord-coreene în teatrul ruso-ucrainean (cazul tuturor celor trei), eventual contracararea (discretă ori la vedere) a acestei intervenții (cazul primilor doi), eventual sprijinirea respectivei intervenții (cazul celui de-al treilea actor asiatic relevant, așadar China).
- Existența unui interes ucrainean (major, relevant, legitim chiar) de a atrage/încuraja/facilita o implicare a primilor doi actori majori și relevanți – Coreea de Sud și Japonia – în monitorizarea, eventual și contracararea intervenției nord-coreenilor în războiul purtat de ruși. Existența unui interes vital al Rusiei de a atrage/încuraja/facilita o implicare a celui de-al treilea, așadar a Chinei.
- De notat că și eventualele reușite, și eventualele eșecuri ale trupelor nord-coreene angajate în conflictul ruso-ucrainean vor face mult mai imprevizibil regimul de la Phenian în relația sa cu Coreea de Sud, chiar și cu Japonia. Începând cu acest octombrie 2024, pacea a devenit extrem de fragilă și în Asia de Est.
Ar fi o desfășurare logică a evenimentelor, pe termen scurt și mediu. Ar fi de asemenea un punct de inflexiune greu de împiedicat de către Occident. În fine, schițează un orizont extrem, extrem de sumbru, din perspectiva potențialului de mondializare a războiului ruso-ucrainean.
De altfel, înainte chiar ca informațiile privind intrarea Phenianului (și cu oameni) în războiul Moscovei să fie confirmate tocmai de Washington, Seulul semnalase deja, fără echivoc, determinarea proprie de a expedia oameni în teren pentru a monitoriza, cel puțin, luarea în greutate a noii paradigme.
Acum lucrurile sunt abia la început. Dar ceea ce se poate spune, studiind fie și numai datele de care dispunem la acest moment, este că:
- Ia naștere sub ochii noștri o adevărată morișcă cu lame extra ascuțite, un veritabil cerc vicios cu rază de acțiune intercontinentală.
- Iar această morișcă, acest veritabil cerc vicios ar putea arăta astfel: pe măsură ce Coreea de Nord va trimite mai mulți oameni ca să ajute Rusia, cu atât Coreea de Sud, în primul rând ea, va fi mai incitată și va încerca să țină pasul, deci să trimită mai mulți oameni pentru a o ajuta să înțeleagă sau să saboteze mișcările Phenianului. Deși la un nivel mai redus decât Seulul, și Tokyo ar putea fi prins în această dinamică în plină formare, Japonia fiind până la urmă o țară de multă vreme hărțuită de Coreea de Nord, deopotrivă prin amenințări verbale constante și prin stridente teste cu rachete. Ucraina, legitim interesată de orice tip de suport internațional, nu va avea motive logice și operative să pună piedici unei asemenea evoluții a lucrurilor. Iar de cealaltă parte, China se va simți încurajată, obligată, interesată de a-și lărgi ea însăși tot mai mult câmpul “vizual”, în noua paradigmă. Rusia, la rândul ei, fiind fericită să îi mențină Chinei interesul treaz în acest sens.
Acum, în ceea ce privește Occidentul, devine imperios necesar ca acesta să admită faptul că partida implicării nord-coreeane, cu corolarul ei asiatic mai larg, a fost pierdută și punct! Nu mai există drum de întors, nici ceas de dat înapoi, nici povești vânătorești de spus. Rămâne de lucrat cu viitorul validat de prezent, nu cu trecutul invalidat… tot de prezent.
Asta înseamnă redefinirea strategiei vestice, iar în siaj și a tacticii.
Desigur, asta presupune un calcul nou, cu noi variabile, iar din acest punct de vedere un calcul încă și mai complicat decât cel care era de făcut până acum. Pe de altă parte, nu este cazul de o tabula rasa; cel puțin nu de una totală, să-i zicem, forțând limitele limbii.
De ce nu “totală”? Întrucât se agață cu încăpățânare un element peren, un element de fundal, un element valabil în trecutul ante-nord-coreean și valabil în continuare în viitorul redefinit de ingerința nord-coreeană: sprijinul autentic pentru Ucraina – de la mai multe și mai eficiente arme, la unda verde aberant întârziată pentru lovirea teritoriului rus cu rachete occidentale și până la invitarea propriu-zisă a Kievului în NATO.
Cartelul Kim-Putin, care în acest octombrie 2024 tocmai a creat premise concrete pentru tranziția de la un război între două țări la cel de-Al Treilea Război Mondial, este cea mai senzațională, cea mai perversă, cea mai inimaginabil de reală ilustrare a faptului că, în război, ezitările și jumătățile de măsură duc la și mai mult, la și mai distructiv, la și mai larg război, iar nicidecum la de-eacaladare, aplanare, armistițiu, ori pace.
Desigur, istoria ar fi trebuit să fie suficient de sugestivă pentru a ne fi folosit de ea spre a împiedica instaurarea noilor evoluții. Dar ca de fiecare dată, istoria, deși cel mai onest și cel mai profesionist prezicător al viitorului, istoria are destinul tragic de a nu fi niciodată crezută cât încă mai este timp.
Oare s-a înțeles bine ce înseamnă cu adevărat intrarea Coreei de Nord, cu militari, în Europa?
