Acordul UE-China, umbrit de lecția dură primită de Australia după o înțelegere similară cu Beijingul

Sursa: Pixabay

„UE și China au ajuns la mult așteptatul acord de investiții, dar ce valoare are semnătura Beijingului atunci când vine vorba de înțelegeri comerciale și care e costul?”, scrie Politico.eu, într-o analiză care ia ca reper cazul special al Australiei.

<< Australia, care a intrat într-o luptă comercială urâtă cu China, cel mai mare partener comercial al său, are câteva răspunsuri incomode pentru europeni, la întrebările de mai sus.

Pe scurt: politica la nivel înalt trece de fiecare dată peste comerț. Experiența Canberrei arată capcanele care însoțesc tentativa de a echilibra politica economică și securitatea națională, politica regională și alte interese. Mulți observatori consider că o abordare multilaterală, în relația cu China și diplomația sa de tipul „lup-războinic”, ar fi mai eficientă decât acordurile bilaterale.

Acordul de liber schimb dintre Canberra și Beijing, semnat în 2015, nu a făcut prea multe pentru a proteja Australia de atacul motivat politic împotriva exporturilor sale din partea guvernului chinez. În ciuda Acordului de liber schimb China-Australia (ChAFTA), Beijingul a lovit Australia cu o serie de restricții comerciale, după ce Canberra a solicitat, în aprilie anul trecut, o anchetă independentă asupra originilor pandemiei de coronavirus, izbucnită în orașul chinez Wuhan.

Luna următoare, guvernul președintelui chinez Xi Jinping a aplicat tarife uriașe la orzul australian, una dintre culturile agricole de prim rang ale țării. Beijingul a adăugat, progresiv, și alte bunuri pe lista sa de produse australiene vizate de restricții, invocând diverse motive: protejarea pieței de dumping, etichetare greșită, sau infestarea mărfii.

Pe lângă taxele de 80% la orz, China a impus tarife de peste 200% pentru vinul australian, precum și restricții la exporturile australiene de carne de vită, miel, bumbac, homar, cherestea și cărbune. Măsurile luate de chinezi afectează industrii australiene care au exportat în China, în 2019, mărfuri în valoare de 47,7 miliarde de dolari australieni, sau aproximativ 30 de miliarde de euro.

„Natura măsurilor guvernului chinez în privința mărfurilor australiene ridică îngrijorări cu privire la aderarea Chinei la litera și spiritul obligațiilor sale în cadrul ChAFTA și OMC”, a declarat ministrul australian al Comerțului, Simon Birmingham, la începutul lunii decembrie.

Michael Shoebridge, director al influentului think-tank, Australian Strategic Policy Institute (ASPI), care primește finanțare din partea Australiei și a altor guverne, a declarat că există lecții care se pot desprinde, la nivel mondial, din comportamentul Chinei. „Alte țări și companii trebuie să înțeleagă că nu se poate miza pe angajamentele asumate de China”, a avertizat el.

Australia a protestat pe lângă Organizația Mondială a Comerțului și nu a exclus acțiuni ulterioare. Canberra se plânge că eforturile sale de a discuta în mod direct disputa comercială cu Beijingul nu au avut succes, dar nu intenționează să impună tarife, în semn de represalii, asupra mărfurilor chineze. China este principala destinație de export a Australiei, precum și principalul său furnizor de importuri.

Lista nemulțumirilor

Cei doi parteneri comerciali și-au făcut sânge rău chiar și înainte de focarul de coronavirus. În 2016, Canberra a blocat ofertele a două companii chineze pentru distribuitorul de energie electrică, Ausgrid, din motive de securitate națională; iar în 2018 a interzis intrarea gigantului tehnologic chinez, Huawei, în rețeaua sa 5G.

Mesajul politic al Beijingului a venit sub forma unei liste de nemulțumiri, în 14 puncte, trimisă în noiembrie la Canberra. S-a plâns de interdicția asupra Huawei, în problema 5G, și de blocarea acordurilor de investiții străine chineze. De asemenea, Beijingul a deplâns faptul că Australia „a condus o cruciadă” asupra acțiunilor Chinei în Taiwan, Hong Kong și Xinjiang; că a „răspânid dezinformarea importată din SUA în jurul eforturilor Chinei de a conține COVID-19”; că există o atitudine „antagonistă” față de China în presa australiană; că de la Canberra sunt finanțate cercetări „anti-China”, efectuate de think-tank-ul ASPI.

Shoebridge, de la ASPI, a numit cele 14 plângeri „o listă a tuturor acțiunilor și modurilor în care China își folosește puterea și care reprezintă o preocupare pentru alte națiuni”.

La asta se adaugă imaginea contrafăcută care valorează o mie de cuvinte.

După ce Australia a publicat un raport despre crimele de război comise de soldații săi în Afganistan, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez a postat pe Twitter o imagine contrafăcută a unui soldat australian care ține un cuțit însângerat la gâtul unui copil afgan. Incidentul a înfuriat Canberra, prim-ministrul Scott Morrison cerând guvernului chinez să șteargă tweet-ul „profund ofensator” și să-și ceară scuze.

„Relația pe care Australia a avut-o cu China a fost una sobră”, a declarat Tom Tugendhat, președintele comitetului pentru afaceri externe al Camerei Comunelor, din Marea Britanie. „Mulți au crezut că comerțul cu China va introduce China în sistemele bazate pe reguli, dar nu s-a întâmplat asta. Însă i-a dat Chinei o pârghie imensă asupra Australiei”, arată acesta.

Experiența Australiei cu China întărește convingerea multor observatori că acordurile bilaterale nu sunt cel mai bun mod de a face față pârghiei economice a gigantului asiatic.

Fostul prim-ministru australian Kevin Rudd, acum președinte și director executiv al Asia Society, a declarat pentru POLITICO că acordul UE cu China este un exemplu al modului în care Beijingul utilizează comerțul pentru a diviza și cuceri, „instituind un sistem binar de australieni și canadieni răi, respectiv europeni buni”. Rudd a adăugat că SUA ar trebui să lucreze „cu cel mai profund nivel de calibrare cu principalii săi aliați”, pentru a gestiona „provocarea Chinei”.

Generalul locotenent în retragere James Clapper, ex-director de informații naționale în administrația Obama, este de acord. El a declarat pentru POLITICO că „singura modalitate, singura speranță, de a induce schimbări în comportamentul economic chinez este prin presiune multilaterală”.

Danny Russel, un înalt oficial al Casei Albe, în perioada Obama, însărcinat cu China, a declarat că situația Australiei a arătat clar că democrațiile trebuie să colaboreze pentru a limita utilizarea de către Beijing a pârghiei sale economice. „Inima problemei este că, dacă această piesă de intimidare funcționează împotriva Australiei … vom vedea mai mult acest comportament”, a argumentat el.

Amestecul de probleme economice și non-economice, care afectează relațiile dintre Australia și China ar trebui să le pară familiar liderilor UE, care tocmai au promovat acordul lor de investiții mult-căutat cu Beijingul, în ciuda preocupărilor din capitalele europene cu privire la represiunile împotriva activiștilor democrației din Hong Kong și musulmanilor uighuri din Xinjiang. Unele țări din UE au declarat, de asemenea, că Bruxelles-ul ar fi trebuit să-și coordoneze abordarea cu administrația președintelui ales, Joe Biden, care a indicat că dorește să colaboreze cu Europa în politica asupra Chinei.

Joerg Wuttke, președintele Camerei de Comerț a UE din China, recunoaște dilema pe care o reprezintă puterea economică a Chinei și „agresiunea politică” de la Beijing. „China nu va opri acest lucru în curând și nu putem sta departe de această piață”, a spus el.

Ambasadorul chinez la UE a refuzat solicitarea pentru un interviu, în timp ce trimisul Beijingului în Australia nu a răspuns la o cerere de comentarii. Misiunea chineză la UE a indicat spre un comentariu al Ministerului de Externe chinez despe beneficiile acordului de investiții UE-China.

Nu dă înapoi

În ciuda faptului că se estimează că un război comercial complet cu China va costa Australia 6% din PIB-ul său, Canberra este sfidătoare.

„Nu facem compromisuri în privința faptul că noi stabilim care ne sunt legile privind investițiile străine sau modul în care ne construim rețelele de telecomunicații 5G sau modul în care ne gestionăm sistemele de protecție împotriva interferențelor”, a declarat premierul Morrison, în noiembrie.

Un oficial UE a afirmat că europenii „urmăresc îndeaproape evoluțiile și regretă deteriorarea recentă a relațiilor China / Australia. Sperăm că China și Australia pot relua dialogul, pot evita escaladarea și presiunea unilaterală”.

SUA, UE și alți aliați „trebuie să lucreze împreună pentru a reduce pârghia pe care o are China”, a argumentat Shoebridge, de la ASPI. „China își folosește economia ca armă și o va folosi împotriva tuturor țărilor din UE și a fiecărui membru al Organizației Mondiale a Comerțului atunci când îi convine”. >>

1 COMENTARIU

  1. Un prim pas ar fi interzicerea comertul stradal chinezesc, al doilea toate produsele chinezești taxate cu 30%de către fisc, al treilea interzicerea dreptului de de ședere al chinezilor mai mult de 90 zile pe teritoriul țării, al patrulea anularea tuturor contractelor cu regimul comunist chinez…si negocierea lor în folosul țării noastre fără implicații politice sau militare….ar fi multe puncte dar pe parcurs vom mai discuta ..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here