Alianța USR PLUS îl poate lăsa, liniștită, fără sprijin politic pe premierul Florin Cîțu atunci când acesta din urmă va revoca un ministru (indiferent din care partid) în plin act de reformă, ori în cazul în care dezvăluie practici necurate în ministerul păstorit ori, de-a dreptul, în Palatul Victoria.
E însă duios de deplasat ca USR și PLUS să recurgă la un asemenea gest într-un moment în care decizia premierului în exercițiu vizează un membru al guvernului care nu s-a remarcat prin așa ceva, în cele câteva luni de la preluarea postului.
Una e să-l demiți pe Cătălin Drulă tocmai când trântește cu Rădoi și bișnița făcută de gruparea sa pe cârca bucureștenilor și alta e să-l revoci pe Vlad Voiculescu în absența vreunei acțiuni de un asemenea calibru și la capătul unui șir bizar de gafe.
Oricât de abruptă, pentru unii, sau chiar șocantă, pentru alții (din alianță și din afara ei), ieșirea din scenă a lui Vlad Voiculescu era previzibilă pentru cei care urmăriseră fără patimi și cecuri în alb prestația de până acum a fostului ministru de la Sănătate. Iar Cîțu, în felul său atât de direct, a făcut un bine în primul rând coaliției de guvernare (așadar, inclusiv USR și PLUS), pe care a scutit-o din vreme de riscul cronicizării unei crize cu efecte nebănuite. O criză care nu doar că ar fi continuat să șifoneze imaginea lui Voiculescu, ci ar fi urmat să se extindă rapid, ca o metastază, asupra întregii guvernări, delegitimând-o ireversibil tocmai când are cea mai mare nevoie de legitimitate, măcar pentru a trece țara prin furtuna Covid, dacă nu pentru a face reformele pe care le-a promis.
De altfel, zilele trecute, liderul USR, Dan Barna, rostise un adevăr chiar mai dureros: problema lui Voiculescu nu e atât de comunicare, sugera Barna, cât de management al sistemului de sănătate, ceea ce, scuzat îmi fie, dar arată că, până să fie sancționat de colegul liberal de coaliție, Voiculescu fusese deja pus la index de colegii săi de alianță.
Sigur că momentul e unul delicat pentru Alianța USR PLUS, care are de gestionat două probleme mari dintr-un foc: o înfrângere politică usturătoare și greu de uitat (sacrificarea unui ministru propriu pe temeiuri de incompetență în exercitarea mandatului), respectiv o înfrângere suferită pe terenul pe care, probabil, alianța se simțea mai sigură ca oricând (instalase la MS un om cu o imagine foarte bună și, important de reținut, aflat la al doilea mandat, dar care i-a dezamăgit inclusiv pe unii dintre cei care aproape îl veneraseră).
Chiar și așa, USR PLUS nu are niciun argument de partea sa pentru a face din această dramă politică un capăt de țară. Are, în schimb, obligația (față de alegători și din instinct de conservare) să-și lingă rapid rana și să demonstreze că eroarea de HR inițială poate fi corectată-fulger, printr-o propunere mult mai inspirată. De mișcat în direcția asta, cel puțin parțial, cei de la USR PLUS s-au mișcat, avansând din prima clipă un nume – Adrian Wiener. Sigur că asta nu e o garanție că la vârful MS va veni, în sfârșit, un ministru mai bine orientat, organizat, capabil și, deci, mai potrivit decât precedentul, dar ceea ce alianța putea face, iată, a făcut. Mai rămâne să se și înțeleagă ei între ei.
Însă cramponarea de înlocuirea premierului, într-un moment politic atât de neinspirat și în contextul unei crize sanitare atât de puternice, e proba unui amatorism de contorsionist care începe spectacolul fără să-și fi făcut încălzirea. Prioritatea, vor nu vor să priceapă cei de la USR și PLUS, e guvernarea, nu vociferarea, iar costurile politice vor fi necruțătoare dacă cele două formațiuni vor rata a înțelege că lucrurile stau astfel și nu altfel.
În același timp, revocarea lui Vlad Voiculescu deschide o dezbatere de bucătărie internă, legat de autonomia pe care premierul și-o poate permite în cadrul unei coaliții în care au existat de la bun început și probleme de comunicare, și de cooperare, și de coeziune, în anumite puncte chiar și de agendă. Însă asta, cum ziceam, e o dezbatere mai degrabă de bucătărie internă, nu lipsită de importanță, dar adesea inevitabilă când e vorba de o guvernare în format coaliție.
USR, PLUS, PNL, UDMR, premierul și președintele Iohannis au ocazia de a extrage din această experiență nefastă în primul rând rolul ei pedagocic. Anume, precedentul creat miercuri dimineață, prin revocarea lui Vlad Voiculescu, poate conduce la setarea unor proceduri în baza cărora se poate acționa, pe viitor, în situații similare. Sigur că nu va fi un lucru ușor, în condițiile în care unele episoade vor impune atingerea unui consens rapid, iar asta nu va fi niciodată punctul forte al părții care va avea de suferit pierderea (unui ministru). Însă de construit se poate construi, iar cazul Voiculescu a demonstrat că buna-credință și simțul răspunderii nu au dispărut cu totul nici din tolba premierului, nici a PNL și UDMR. Dovada? Nicio clipă nu a fost pusă în discuție „pescuirea” oportunistă a portofoliului Sănătății de sub nasul Alianței USR PLUS.
În fine, retragerea sprijinului politic pentru premier e un foc pe care USR PLUS va trebui să învețe unde e cazul să îl aprindă și unde nu.
Dacă cele două partide vor vrea să rămână pe viitor la guvernare (lucru pentru care electoratul lor le-a și votat), vor avea o marjă mică de manevră. Căci guvernare în afara unei coaliții e imposibil, iar aritmetica parlamentară rezultată în 2020 e aici pentru a mai rămâne încă trei ani. Dacă vor decide că nu e cazul să mai rămână la Palatul Victoria, USR și PLUS vor trebui să își asume de pe acum costurile deziluziei pe care o vor sădi. În fine, la rece, principial și pragmatic vorbind, e greu de priceput care va fi câștigul României și al USR PLUS dacă premierul X va fi înlocuit de premierul Y, dar din același partid. Unde Y a mai fost premier, iar membri ai USR PLUS au avut suficiente ieșiri la rampă pentru a face limpede ca lumina zilei că nu i-a încântat prea mult, nici ca premier, nici ca șef al PNL.
Nu mai punem aici ce va însemna, în mentalul colectiv, în platourile RTV, A3, etc și, din perspectiva PSD, întregul cabaret care însoțește numirea unui alt prim-ministru.
USR și PLUS sunt așteptate să joace ca și cum se află la guvernare, într-o Românie grea, pe care pandemia a făcut-o încă și mai și.
Să nu cedati sub nici o formă…până nu pleaca Pârțu nu veniti la guvern…mai bine alegeri anticipate decat cu boul ăsta de Pârțu…practic de când e prim ministru boul nu a facut nimic pentru popor, numai gargara, a nenorocit pensionarii, nu a taiat pensiile speciale și salariile nesimtite ,a fus la rang de incompetență profesională guvernul pnl=psd…e o calamitate ,ăsta va distruge țara si populația româniei,…afară cu Pârțu!!..
Da-i drumul de-aici cu mizeriile tale de mesaje, infectezi pur si simplu locul si aici, ca si pe ziaristii.com!
Foarte bun articol, iar tarasenia asta arata ca bunele intentii nematerializate in actiune doar deschid calea catre infern, dupa cum o spune si Dante : ”Iadul e pavat cu bune intentii!” E adevarat, se poate argumenta ca ministrul in cauza, Voiculescu, n-a avut prea mult timp sa puna si in fapt bunele intentii cu care presupunem ca a venit in fruntea MS, insa din prima zi de mandat s-a luat la harta cu cineva, cred ca tinta lui atunci a fost Valeriu Gheorghita din grupul responsabil cu vaccinarea, cat despre alte seminte de scandal, astea au fost zilnice.